ICCJ. Decizia nr. 6867/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6867
Dosar nr. 49/36/200.
Şedinţa publică din 19 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanţa la 25 august 2006, C.I. a contestat dispoziţia nr. 1196 din 5 aprilie 2006 a primarului municipiului Tulcea, prin care i-a fost respinsă solicitarea din notificare de a-i fi restituit în natură imobilul din municipiul Tulcea, compus din teren în suprafaţă de 244 mp şi construcţie.
Prin întâmpinare, municipiul Tulcea a solicitat respingerea contestaţiei cu motivarea potrivit căreia terenul expropriat este ocupat de blocuri de locuinţe şi căile de acces aferente, contestatorului făcându-i-se în conformitate cu titlul VII din Legea nr. 247/2005 şi ale art. 10 pct. 1, 2, 3 şi 4 din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 oferta de acordare de despăgubiri, măsură solicitată de altfel prin notificarea adresată unităţii deţinătoare.
Prin sentinţa nr. 3050 din 16 noiembrie 2006, Tribunalul Tulcea a admis contestaţia, a anulat dispoziţia nr. 1196/2006 a primarului municipiului Tulcea doar în ceea ce priveşte suprafaţa de 132 mp din terenul situat în Tulcea, dispunând restituirea în natură a suprafeţei menţionate, astfel cum aceasta a fost identificată prin raportul de expertiză M.R., şi menţinând dispoziţia atacată pentru diferenţa de 112 mp teren şi construcţia demolată, de la aceeaşi adresă.
Instanţa a reţinut că imobilul în litigiu a aparţinut în proprietate contestatorului, fiind dobândit prin actul de vânzare-cumpărare nr. 1061 din 30 iunie 1964 şi că imobilul a fost preluat abuziv în proprietatea statului în temeiul Decretului de expropriere nr. 449 din 1 decembrie 1983, dar că parte din acesta nu este afectat de construcţiile pentru realizarea cărora s-a dispus exproprierea.
În temeiul raportului de expertiză s-a concluzionat că prevederile art. 10 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 nu sunt incidente în cauză, de vreme ce nu s-a probat că suprafaţa de 112 mp ar fi afectată de lucrări de interes public, servituţi legale, amenajări de utilitate publică, cu atât mai mult cu cât expertul a prevăzut o rezervă de teren suficientă pentru accesul autovehiculelor în zonă.
Prin Decizia nr. 47 C din 7 februarie 2007, Curtea de Apel Constanţa a admis apelul formulat de municipiul Tulcea prin primar şi schimbând în totalitate sentinţa atacată, a respins ca nefondată contestaţia.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că imobilul în litigiu, expropriat în 1983, era compus dintr-un teren cu suprafaţă de 244 mp şi o construcţie ce a fost demolată şi că modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii în natură sau prin echivalent este reglementată de art. 11 din Legea nr. 10/2001 şi nu de art. 10, din lege, care are caracterul unei norme speciale, aplicabilă preluărilor abuzive în forma exproprierii. Instanţa de apel a confirmat existenţa unei suprafeţe de teren liberă de 132 mp, însă a considerat că acesta nu poate fi restituit contestatorului, deoarece este aferent construcţiilor realizate, necesar bunei funcţionări a acestora, la care face referire art. 11 pct. 5 din Legea nr. 10/2001 şi normele metodologiei de aplicare a acesteia, aprobate prin HG nr. 498/2003.
Împotriva deciziei a declarat recurs C.I., criticile de nelegalitate, nemotivate în drept, vizând în esenţă acordarea măsurilor reparatorii în natură, în limitele suprafeţei de teren neocupată de construcţii, aşa cum aceasta a fost identificată prin raportul de expertiză şi planşele fotografice.
În cadrul unei ample motivări şi argumentări, recurentul arată că expertul a avut în vedere suprafaţa de teren necesară bunei funcţionări a construcţiilor, deoarece din totalul suprafeţei de 132 mp teren neocupat a propus restituirea doar a suprafeţei de 112 mp.
Recursul este nefondat.
Corect instanţa de apel a făcut în cauză aplicarea art. 11 din Legea nr. 10/2001, deoarece legiuitorul a avut în vedere exproprierile făcute în perioada de referinţă a legii, indiferent de calificarea titlului în temeiul căruia au fost expropriate. În speţă s-a probat, cu actele de la dosar şi recunoaşterile contestatorului că exproprierea imobilului proprietatea sa a intervenit în 1983 urmare a Decretului nr. 449 din 1 decembrie 1983. Este adevărat că în cazul imobilelor expropriate, principiul este acela al acordării măsurilor reparatorii în natură, restituirea prin echivalent fiind o măsură subsidiară, aplicabilă în cazul în care imobilul a fost înstrăinat sau este afectat total sau parţial de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea.
Raportul de expertiză efectuat la fond, a evidenţiat că din suprafaţa terenului de 244 mp ce a fost expropriat contestatorului, este afectată de construcţii numai suprafaţa de 112 mp, ceea ce înseamnă că suprafaţa de 132 mp, virtual poate fi restituită în natură.
Instanţa de apel a examinat critic şi corect expertiza, atunci când a respins contestaţia împotriva dispoziţiei nr. 1996/2006, deoarece expertul nu a avut în vedere terenul aferent construcţiilor, mai exact terenul necesar bunei funcţionări a acestora în sensul art. 11 pct. 5 din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 250/2007 (în vigoare la data soluţionării prezentului recurs) propunând a fi restituit terenul care include parte din aleea de acces către blocurile de locuinţe edificate pe terenul expropriat ori restrângerea acestora până la lăţimea unui autoturism. Propunerea expertului, adoptată de instanţa de fond prin soluţia pronunţată contravine şi dispoziţiunilor art. 10 pct. 3 din normele metodologice, care instituie obligativitatea menţinerii căilor de acces, a străzilor şi trotuarelor.
Aşa cum bine a reţinut instanţa de apel, interpretarea restrictivă a noţiunii de teren ocupat, făcută de instanţa de fond contravine dispoziţiunilor Legii nr. 10/2001, care face distincţia între „teren liber" şi „teren ce nu poate fi eliberat".
În contextul celor de mai sus arătate, se constată că Decizia pronunţată în cauză este legală, iar criticile formulate de C.I. nefondate, motiv pentru care recursul acestuia va fi respins în temeiul art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de C.I. împotriva deciziei nr. 47 din 7 februarie 2007 a Curţii de Apel Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6990/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6831/2007. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
