ICCJ. Decizia nr. 6860/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6860
Dosar nr. 6504/111/200.
Şedinţa publică din 19 octombrie 2007
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei de faţă a reţinut cele ce succed:
Tribunalul Bihor, prin sentinţa civilă nr. 241/c din 27 februarie 2007, a respins acţiunea formulată de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte prin care a solicitat restrângerea exercitării dreptului la libera circulaţie a pârâtei T.L.E. pentru o perioadă de cel mult trei ani.
În susţinerea soluţiei pronunţate se arată că prevederile art. 52 din Legea nr. 248/2005 şi-au încetat aplicabilitatea întrucât de la 1 ianuarie 2007 România este membră a Uniunii Europene, parte a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, care în art. 2 pct. 1 şi 2 reglementează libertatea de circulaţie, la pct. 3 arătându-se că exercitarea acestui drept nu poate face obiectul altor restrângeri decât cele ce privesc securitatea, siguranţa şi ordinea publică.
Apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii primei instanţe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Oradea prin Decizia civilă nr. 215/A din 17 mai 2007.
Prin considerentele deciziei se arată că simpla neîndeplinire a formalităţilor privind intrarea, circulaţia, ieşirea străinilor nu este de natură a constitui, în sine, o conduită ce să justifice, prin ea însăşi, o măsură de limitare a libertăţii de circulaţie. Limitarea libertăţii de circulaţie implică şi existenţa unei ameninţări serioase, suficiente la cerinţele de ordine publică, de natură a afecta interesele fundamentale ale societăţii.
Decizia a fost atacată cu recurs de reclamant, care a criticat-o pentru nelegalitate din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. având în vedere cele ce urmează.
Pârâta a fost returnată din Italia la 23 mai 2006, pentru şedere ilegală, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această ţară.
Dispoziţiile art. 38 şi art. 39 din Legea nr. 248/2005 nu au o aplicabilitate temporară, nu au fost modificate prin nici un alt act normativ, neexistând nici un impediment legal ca aceste texte să nu fie aplicate începând cu 1 ianuarie 2007.
Protocolul adiţional nr. 4 al CEDO prevede la art. 2 alin. (4) că drepturile recunoscute la alin. (1) pot să facă obiectul unor restrângeri care, prevăzute de lege, sunt justificate de interesul public într-o societate democratică.
Or, Legea nr. 248/2005 este cea care stabileşte aceste îngrădiri cărora toţi cetăţenii români, fără discriminare, trebuie să li se supună.
Analizând Decizia recurată în considerarea criticilor formulate şi a probatoriilor administrate, Înalta Curte reţine că recursul este nefondat pentru motivele ce urmează:
Pârâta a părăsit România la 4 mai 2006 cu autocarul în direcţia Italia, traversând Ungaria şi Austria. La 20 mai 2006 a fost reţinută de autorităţile italiene şi returnată în ţară la 23 mai 2006, cu motivarea că stă ilegal în această ţară. Situaţia de fapt descrisă rezultă din chiar probele administrate de reclamantă.
În atare situaţie simpla neîndeplinire a formalităţilor cerute de legea italiană referitoare la dreptul de şedere pe teritoriul său a pârâtei, şedere ce a durat cel mult două săptămâni, nu poate fi însă încadrată în sfera noţiunilor de ordine, siguranţă sau sănătate publică, prevăzute de art. 2 alin. (3) din Protocolul nr. 4 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, drept temei al restrângerii dreptului la liberă circulaţie.
Aşadar, instanţa de apel constatând incidenţa normei europene în conflict cu legea internă, art. 38 şi art. 39 din Legea nr. 248/2005 şi recunoscând preeminenţa celei dintâi, a procedat corect atunci când a respins apelul reclamantei.
Pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei nr. 215 din 17 mai 2007 a Curţii de Apel Oradea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6832/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6825/2007. Civil → |
|---|
