ICCJ. Decizia nr. 7039/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. 10.089/3/2006, reclamanta N.S. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului București prin primarul general, ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei în baza Legii nr. 10/2001, să emită dispoziția privind cererea de restituire a imobilului situat în București.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a notificat pârâta, solicitând restituirea în natură a imobilului în cauză, aceasta fiind emisă sub nr. 3040/2001 și înregistrată sub nr. 14391/2001 de către pârâtă, care nu a răspuns notificării în termenul prevăzut de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Prin sentința nr. 730 din 2 iunie 2006, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis cererea formulată de reclamantă și a obligat pe pârâtă să se pronunțe prin decizie sau dispoziție motivată asupra notificării nr. 3040 din 14 august 2001, cu privire la restituirea imobilului teren în suprafață de 874 mp, situat în București, reținând următoarele:
Prin notificarea nr. 3040 din 13 august 2001, reclamanta N.S. a solicitat restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 874 mp, situat în București.
Notificarea nu a fost soluționată în termenul de 60 de zile prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, iar art. 23 din aceeași lege, privind depunerea documentației până la soluționarea notificării, nu împiedică unitatea notificată să se pronunțe asupra cererii.
Prin decizia civilă nr. 162 din 13 martie 2007 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâtul Municipiul București prin primarul general, reținând, în esență, următoarele.
Obligația Municipiului București de a emite dispoziție față de notificarea adresată este o obligație legală, prevăzută de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, potrivit căruia "în termen de 60 de zile de la data înregistrării notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură".
Chiar dacă termenul pentru a răspunde notificării este de recomandare, lipsa depunerii actelor justificative a dreptului de proprietate și a calității de persoană îndreptățită la restituirea imobilului nu justifică refuzul unității deținătoare de a răspunde la notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, astfel că în mod corect prima instanță a obligat Municipiul București să răspundă notificării.
Susținerea municipiului București în sensul că nu a putut emite decizia întrucât lipseau actele justificative a calității de persoană îndreptățită la restituire și a dreptului de proprietate, a fost apreciată nefondată, deoarece obligația pârâtului era aceea ca, după trecerea termenului legal, în condițiile în care actele necesare nu au fost depuse la dosar, să aducă la cunoștința părții înscrisurile pe care aceasta trebuia să le depună sau, în lipsa acestora, să se pronunțe, în consecință, asupra notificării formulate de reclamantă.
împotriva acestei decizii a declarat recurs municipiul București prin primarul general, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în dezvoltarea acestui motiv de recurs, Municipiul București prin Primarul general a arătat că în mod greșit instanța de apel a respins apelul declarat de acesta, întrucât potrivit art. 23 din înțelesul dat de Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, potrivit art. 22 din lege, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau după caz, dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură sau prin măsuri reparatorii.
în ceea ce privește termenul de 60 de zile pentru îndeplinirea obligației unității deținătoare de a se pronunța asupra cererii de restituire, s-a arătat că acesta poate avea două date de referință, fie de la data notificării, când actele doveditoare au fost depuse odată cu aceasta, sau, în cazul în care actele nu au fost depuse odată cu notificarea, de la data depunerii acestora, potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001 și pct. 23.1 din H.G. nr. 498/2003.
Analizând recursul, în limita motivului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța constată următoarele:
Potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001 (art. 25 din legea republicată) s-a stabilit în sarcina unității deținătoare, notificate, obligația de a se pronunța asupra cererii de restituire în natură în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la depunerea actelor doveditoare.
Conform art. 23.1 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, invocat de recurent, termenul pentru îndeplinirea acestei obligații de "a face" se poate proroga numai dacă unitatea deținătoare, în urma analizei actelor doveditoare, deja depuse, comunică celeilalte părți, în intervalul de 60 de zile, faptul că documentația depusă este insuficientă pentru fundamentarea deciziei de restituire.
Textul prevede în mod expres că pentru a avea beneficiul acestei prorogări este necesar ca unitatea deținătoare să comunice, în scris, persoanei îndreptățite faptul că fundamentarea și emiterea deciziei de restituire sunt condiționate de depunerea probelor solicitate.
Prin urmare, prorogarea termenului stabilit de lege pentru soluționarea notificării nu operează de drept, în beneficiul unității notificate, ori de câte ori notificatorul nu precizează că nu mai deține alte probe, așa cum susține recurentul.
Prorogarea fiind condiționată de faptul analizării notificării de către unitatea deținătoare și comunicării, în intervalul de 60 de zile, a faptului că documentația este insuficientă, în prezenta cauză, corect prin sentința tribunalului, păstrată prin decizia recurată, instituția notificată, care nu a făcut o asemenea comunicare, a fost obligată să soluționeze notificarea.
De altfel, intimata reclamantă, în cererea înregistrată la instanță la data de 23 martie 2006, a arătat că a atașat la notificare toate actele doveditoare, însă pârâtul nu a emis dispoziția prevăzută de art. 25 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de municipiul București prin primarul general a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7042/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7035/2007. Civil → |
|---|
