ICCJ. Decizia nr. 7223/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7223
Dosar nr. 3589/112/200.
Şedinţa publică din 31 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 73/F din 29 ianuarie 2007, Tribunalul Bistriţa-Năsăud a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul G.S. în contradictoriu cu comuna Lechinţa prin primar privind anularea dispoziţiei nr. 471 din 28 septembrie 2006, emisă de pârâtă în temeiul Legii nr. 10/2001 şi, ca tardivă, cererea privind anularea dispoziţiei nr. 186 din 29 august 2003.
Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea ca nefondat a apelului declarat de reclamant, potrivit deciziei civile nr. 159/A din 7 mai 2007 pronunţată de Curtea de Apel Cluj.
Pentru a adopta această soluţie, instanţele anterioare au reţinut următoarele:
Reclamantul a depus la data de 24 iunie 2003, în baza Legii nr. 10/2001, o cerere de restituire în natură sau prin echivalent a imobilului înscris în C.F. 1720 Lechinţa, respinsă ca tardivă prin dispoziţia nr. 186 din 29 august 2003 în raport cu care cererea introductivă de instanţă, înregistrată la 12 octombrie 2002, a fost formulată peste termenul prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
La data de 19 septembrie 2005, pentru acelaşi imobil, reclamantul a depus o nouă notificare, respinsă în mod legal şi temeinic prin dispoziţia nr. 471/2006, întrucât notificarea a fost formulată cu mult după împlinirea termenului prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, iar Legea nr. 247/2005 nu conţine nici o prevedere vizând prelungirea sau repunerea în termen a persoanelor îndreptăţite.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs apelantul reclamant S.G., criticând-o ca fiind nelegală în raport cu cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul susţine că Legea nr. 247/2005 a prevăzut un nou termen, de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii, pentru depunerea de notificări, fapt care ar rezulta din împrejurarea că legiuitorul nu a prevăzut în Legea nr. 247/2005 „că persoanele care nu au notificat prin Legea nr. 10/2001 îşi pierd dreptul de a mai notifica pretenţiile pe baza Legii nr. 247/2005 (...)", iar „(...) în anexa 2 art. V se prevede că notificările nesoluţionate în baza Legii nr. 10/2001, se vor soluţiona pe baza Legii nr. 247/2002 (...)".
Recurentul mai arată că art. 15 din Constituţie prevede că „Legea dispune în viitor" şi formulează critici ce vizează dispoziţia nr. 186/2003.
Recursul nu este fondat, conform art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată în 2005, cererile pentru acordarea de măsuri reparatorii urmau să fie depuse într-un termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii (14 februarie 2001), termen prelungit succesiv prin OUG nr. 109/2001 şi prin OUG nr. 145/2001 până la data limită 14 februarie 2002.
Legea nr. 10/2001 a fost republicată în M.Of. nr. 798 din 2 septembrie 2005 în temeiul art. VII din titlul I al Legii nr. 247/2005, titlu a cărui denumire este: „Modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989".
Prin art. 1 pct. 1-78 din titlul I al Legii nr. 247/2005 legiuitorul a modificat, completat sau abrogat parte din dispoziţiile Legii nr. 10/2001, prevederile art. 21, devenit art. 22 în forma republicată, referitoare la termenul de depunere a notificărilor nesuferind însă nici o modificare.
De asemenea, prevederile art. II-VI din titlul I al Legii nr. 247/2005, care au fost edictate şi se aplică drept dispoziţii proprii ale Legii nr. 247/2005, nu vizează prelungirea termenului de decădere prevăzut de art. 21 din Legea nr. 10/2001 sau instituirea unui nou termen pentru depunerea notificărilor care să înceapă să curgă de la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005.
Trimiterile făcute de legiuitor la notificările nesoluţionate până la data intrării în vigoare a titlului I al Legii nr. 247/2005 au în vedere notificările depuse în termenul prevăzut de art. 21 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost prelungit prin OUG nr. 109/2001 şi OUG nr. 145/2001, respectiv până la data de 14 februarie 2002.
În concluzie, contrar aprecierii recurentului, Legea nr. 247/2005 nu a stabilit noi termene pentru depunerea cererilor de restituire întemeiate pe Legea nr. 10/2001, afirmaţia fiind lipsită de temei legal.
Criticile referitoare la dispoziţia nr. 186/2003 nu pot face obiectul analizei instanţei de control judiciar, în condiţiile în care reclamantul nu a atacat această dispoziţie în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicată, aspect necontestat prin motivele de recurs, situaţie în care excepţia tardivităţii formulării contestaţiei a fost corect reţinută de instanţele anterioare.
Pentru considerentele prezentate, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S.G., împotriva deciziei nr. 159/A din 7 mai 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7267/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7219/2007. Civil → |
|---|
