ICCJ. Decizia nr. 7296/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7296
Dosar nr. 3078/1/200.
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 15 septembrie 2004 contestatorul B.H. a solicitat ca prin hotărârea ce o va pronunţa în contradictoriu cu Primăria oraşului Slănic, să se dispună anularea dispoziţiei nr. 499/2004, emisă de intimată şi restituirea în natură a suprafeţei de 8000 mp, teren situat în oraşul Slănic, cartier Prăjani.
Prin sentinţa civilă nr. 112 din 31 ianuarie 2005 Tribunalul Prahova a respins ca nefondată contestaţia formulată de B.H.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond, a reţinut că terenul a fost preluat de la antecesorul contestatorului în temeiul Decretului nr. 187/1945 conform procesului-verbal încheiat la data de 29 noiembrie 1957, însă în prezent pe suprafaţa în litigiu identificată ca având 5598,75 mp, se află edificat căminul cultural şi o terasă betonată, astfel că potrivit prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, terenul nu poate fi restituit în natură.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel contestatorul B.H., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, apreciind că terenul în litigiu poate fi restituit în natură.
În baza art. 295 C. proc. civ., instanţa de apel a completat probatoriile cu un supliment la raportul de expertiză întocmit iniţial, având ca obiectiv stabilirea suprafeţei de teren ocupată de căminul cultural, precum şi cea necesară folosirii normale a acestei construcţii.
La data de 11 septembrie 2006, T.V.A. a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul intimatei, cu motivarea că terenul în litigiu nu poate fi restituit în natură, întrucât face obiectul notificării formulate de autoarea sa T.S.
În raport de această situaţie, instanţa de apel, a dispus completarea raportului de expertiză topo, în sensul de a se stabili dacă suprafaţa de 1500 mp, solicitată de intervenient prin notificare se suprapune în tot sau în parte peste suprafaţa de 5598,75 mp identificată ca fiind terenul solicitat de contestator şi dacă pe teren există construcţii autorizate şi cui aparţin.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 57 din 5 februarie 2007, a admis apelul formulat de contestatorul B.H. împotriva sentinţei civile nr. 112 din 31 ianuarie 2005 pronunţată de Tribunalul Prahova, pe care a schimbat-o în tot, a admis contestaţia, a anulat dispoziţia nr. 499 din 10 august 2004, emisă de intimat şi în consecinţă.
A dispus restituirea în natură către contestator a imobilului-teren în suprafaţă de 4521,45 mp, situat în Slănic, identificat pe schiţa de plan anexă la raportul de expertiză topografică completare ing. D.I., cu cifrele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 9, 10, 11, 12 ( filele 105 – 107 dosar apel ).
A admis în parte cererea de intervenţie în interesul intimatei formulată de T.V.A.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel, a reţinut, că suprafaţa ocupată de căminul cultural cât şi suprafaţa necesară funcţionării normale a construcţiei este de 1077,3 mp, terenul rămas liber fiind de 4521,45mp, fapt ce rezultă din expertizele dispuse în cauză.
Referitor la suprafaţa de teren ce face obiectul notificării intervenientului, instanţa de apel, a constatat că această suprafaţă nu se suprapune peste cea a contestatorului din prezenta cauză.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Primăria oraşului Slănic prin Primar, invocând cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Dezvoltând critica de nelegalitate, recurentul a susţinut, că terenul pretins, potrivit hărţii cadastrale este izolat de alte proprietăţi, inclusiv a intervenientului, neputând fi identificabil pe raza oraşului Slănic.
Singura localizare ce a fost posibilă pe raza oraşului Slănic (cartier Prăjani) vizează terenul pe care s-a aflat vechiul conac, imobil, de altfel restituit contestatorului.
Recursul nu este fondat.
Prin expertizele întocmite în cauză s-a stabilit că din suprafaţa de 5598,7 mp, se poate restitui contestatorului-intimat suprafaţa de 4521,45 mp, teren rămas liber de construcţii.
Faptul că pe terenul de 5578,7 mp, există construcţii provizorii, reprezentând magazii, coteţe, construcţii fără autorizaţie, nu poate conduce la concluzia că terenul nu poate fi restituit în natură, hotărârea instanţei de apel fiind pronunţată cu interpretarea corectă a probelor administrate în cauză şi cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor legale, neexistând motive de casare a hotărârii conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de Primăria oraşului Slănic prin primar.
Ca parte căzută în pretenţii, potrivit art. 274 C. proc. civ., recurentul va fi obligat să plătească intimatului suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, ce constau din onorar avocat, conform chitanţei nr. 299 din 27 iunie 2007 eliberată de Cabinet de avocat T.G. (fila 11 dosar recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Primăria oraşului Slănic, prin Primar împotriva deciziei nr. 57 din 5 februarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă oraşul Slănic, prin primar să plătească intimatului B.H. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7292/2007. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 7319/2007. Civil → |
|---|
