ICCJ. Decizia nr. 7750/2007. Civil
| Comentarii |
|
La 17 martie 2005, R.I. și R.N. în contradictoriu cu intimata Primăria municipiului Craiova, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea procesului verbal de negociere nr. 14504 din 16 februarie 2002, încheiat de intimată li se constate că le și cuvine despăgubiri pentru terenul în suprafață de 1667 mp, mult mai mari decât cele stabilite.
în motivarea contestației, au arătat că valoarea stabilită prin procesul verbal de negociere este exagerat de mică, în raport cu suprafața construită și desfășurată de 110,50 mp și terenul în suprafață de 1667 mp.
La data de 14 noiembrie 2005, R.M.P., a formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat respingerea capătului de cerere formulat de contestatori, având ca obiect acordarea de despăgubiri pentru construcția existentă pe teren, și constatarea calității intervenientului de persoană îndreptățită să primească despăgubirile cuvenite pentru întregul imobil, situat în Craiova.
A mai arătat intervenientul că este succesorul defunctei R.P. și că aceasta și R.I. sunt descendenți de gradul I ale defuncților E. și I.P., dobândind în cote egale proprietatea imobiliară situată în Craiova.
Că, în anul 1960, convențional, părțile și-au partajat bunurile dobândite, urmare a dezbaterii succesiunii autorilor, R.P. dobândind imobilul-casă de locuit și suprafață de teren de 1915 mp, iar R.I., diferența de teren și suma de 15.000 lei, cu titlu de sultă, astfel încât la data primei exproprieri, 30 martie 1966, ambele moștenitoare erau proprietare pe suprafețele de teren și construcții partajate prin bună înțelegere.
Intervenientul a mai arătat că a urmat procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, solicitând acordarea de despăgubiri sau restituirea în natură a imobilului situat în Craiova.
La cererea contestatorilor, instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize de specialitate având ca obiect, evaluarea imobilelor menționate în procesul verbal de negociere.
Tribunalul Dolj, secția civilă, prin sentința nr. 134 din 20 februarie 2006, a admis în parte contestația formulată de R.N. și R.I. (decedată pe parcursul procesului) și continuată de R.V. și R.C., în contradictoriu cu intimata Primăria municipiului Craiova și intervenientul în interes propriu R.M.P.
A fost anulat procesul-verbal de negociere din 16 februarie 2005.
A stabilit că li se cuvin contestatorilor și intervenientului despăgubiri pentru imobilul-teren în suprafață de 1667 mp, a 100 Euro/mp, iar pentru imobilul-construcție, în suprafață de 110,5 mp, li se cuvin contestatorilor despăgubiri în valoare de 873.257.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, a reținut în esență, că imobilul în litigiu a aparținut autorilor contestatorilor și intervenientului, conform certificatelor de moștenitor nr. S/31/1957 și nr. 109/1960, iar prin actul de partaj voluntar, R.I. și P.R., au convenit ca R.P. să-i plătească numitei R.I. suma de 15.000 lei, pentru imobilul construit pe suprafața de teren în litigiu, stabilind să rămână in indiviziune asupra terenului.
A mai reținut prima instanță, că exproprierea construcțiilor s-a realizat prin două procese-verbale distincte, într-unul figurând proprietar R.I. (110,50 mp) în celălalt R.P. (113,50 mp).
împotriva acestei sentințe au declarat apel, R.N., R.N.P., R.C. și intervenientul R.M.P.
Apelanții contestatori au criticat hotărârea ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât prima instanță a acordat intervenientului R.M.P. ceea ce nu a cerut, respectiv despăgubiri pentru terenul în suprafață de 1667 mp, proprietatea exclusivă a acestora.
Intervenientul în interes propriu R.M.P. a criticat sentința ca fiind nelegală, susținând, că prin cererea de intervenție a invocat drepturi proprii numai cu privire la imobilul-construcție (demolat), ce a format obiectul notificării la Legea nr. 10/2001 și nu a vizat imobilul situat în Craiova, compus din teren în suprafață de 1667 mp, și construcție în suprafață de 110 mp, ce aparțin contestatorilor.
Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 57 din 1 februarie 2007, a admis apelurile declarate de contestatorii R.N., R.N.P. și R.C. și de intervenientul în interes propriu R.M.P., a schimbat sentința atacată, în sensul că a înlăturat mențiunea privind dreptul intervenientului R.M.P. la despăgubiri pentru terenul în suprafață de 1667 mp, situat în Craiova constatând dreptul acestuia la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul- construcție (casă bătrânească) situat în Craiova.
A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.
Pentru a decide astfel, curtea de apel, a reținut, că actele depuse la dosarul cauzei fac dovada dreptului de proprietate asupra imobilelor în litigiu a contestatorilor cât și a intervenientului și a calității de moștenitori ai autorilor lor.
Deși la instanța de fond contestatorii au formulat o precizare de acțiune în sensul că solicită doar drepturile ce li se cuvin pentru cota de 1 din construcția veche demolată, prin motivele de apel aceștia au arătat că nu au solicitat măsuri reparatorii și pentru acest imobil, susținere ce este în concordanță și cu obiectul notificării înregistrată sub nr. 15/N/2001.
în această situație, curtea de apel, a constatat că măsurile reparatorii pentru imobile-teren în suprafață de 1667 mp și construcție (110,50 mp) situate în Craiova, li se cuvin contestatorilor iar intervenientului pentru imobilul-construcție casă bătrânească, situat în Craiova.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata Primăria municipiului Craiova, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 304 pct. 4, 8 și 9 C. proc. civ.
Dezvoltând criticile de nelegalitate recurenta- intimată a susținut în esență următoarele:
- în mod greșit instanța de fond a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de R.M.P., acesta neavând calitate procesuală activă;
- instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești pronunțându-se asupra unei cereri care, potrivit art. 16 al Titlului VII din Legea nr. 247/2005, a fost dată în competența Comisiei Centrale;
- instanța a încălcat principiul disponibilității, recunoscut părților prin art. 129 C. proc. civ., obligația acesteia fiind aceea de a se pronunța numai cu privire la obiectul acțiunii și nu să se substituie autorităților locale și să constate îndreptățirea la măsuri reparatorii.
Recursul este nefondat.
Referitor la critica privind calitatea procesuală activă a intervenientului R.M.P. urmează a constata că instanțele au făcut o aplicare corectă a legii.
Așa după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, imobilul în litigiu a aparținut antecesorilor contestatorilor și intervenientului, iar prin declarația din 5 august 1969, privind partajul voluntar s-a statuat cu privire la construcție, iar referitor la terenul în litigiu, (construcție- casă) acesta a rămas în indiviziune.
Intervenientul în interes propriu a urmat procedura Legii nr. 10/2001, solicitând măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Craiova, în care sens a formulat notificarea înregistrată la nr. 14/N/2001.
Soluționarea celor două notificări se aflau în faze diferite: cea a contestatorilor pe rolul instanței iar cea a intervenientului în faza procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 10/2001.
în condițiile în care prima instanță fusese investită cu soluționarea notificării nr. 15/N/2001, prin care contestatorii solicitau despăgubiri și pentru cota de 1 a intervenientului din imobil construcție, singura cale de a-și apăra dreptul la măsuri reparatorii, era prin intermediul cererii de intervenție în interes propriu.
Cererea de intervenție în interes propriu și a calității procesuale active a intervenientului este justificată și de faptul că nu se pot acorda pentru unul și același imobil, de două ori măsuri reparatorii.
Prin urmare, intervenientul are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în sensul art. 4 din Legea nr. 10/2001, deci are calitate procesuală activă, cum corect au apreciat ambele instanțe.
Este nefondată și critica vizând depășirea atribuțiunilor puterii judecătorești, atunci când a constatat că intervenientul are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul în litigiu.
în condițiile în care instanța a constatat dreptul intervenientului la măsuri reparatorii a stabilit și întinderea acestui drept, astfel încât nu și-a depășit atribuțiunile puterii judecătorești.
Dispozițiile art. 16 alin. (1) al Titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor nu se aplică deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001.
Așadar, în raport cu cele expuse, recursul declarat de Primăria municipiului Craiova, a fost respins ca nefondat potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7747/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7738/2007. Civil → |
|---|
