ICCJ. Decizia nr. 7875/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7875
Dosar nr. 6106/105/200.
Şedinţa publică din 21 noiembrie 2007
Deliberând asupra recursului de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
Tribunalul Prahova, prin sentinţa nr. 185 din 31 ianuarie 2007 a respins contestaţia formulată de C.M., P.M.S., D.C.M. şi B.A.L. împotriva deciziei nr. 531 din 23 mai 2001 emisă de Primarul Municipiului Câmpina ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin dispoziţia nr. 731 din 23 mai 2005 emisă de Primarul Municipiului Câmpina au fost respinse notificările nr. 40/2001 şi nr. 42/2001 formulate de C.M., P.M.S., D.C.M. şi B.A.L. privind acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul-teren şi construcţii, situat în Câmpina, pe considerentul că nu sunt persoane îndreptăţite în sensul art. 4 din Legea nr. 10/2001, deoarece autorul acestora a renunţat la succesiunea lui F.V.V.
Imobilul ce a fost solicitat prin notificare a aparţinut defunctului F.V.V., care l-a dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 19 mai 1923, fiind preluat de stat în 1950, în temeiul decretului de naţionalizare.
Potrivit certificatului de moştenitor nr. 132/1958 emis de notariatul de stat al Municipiului Câmpina, succesiunea defunctului F.V.V. a fost acceptată de soţia supravieţuitoare F.V.M. iar cele două fiice (C.A.M. şi N.I.A.) au renunţat la succesiunea acestuia.
Aşa cum se menţionează în certificatul de moştenitor nr. 866 din 17 iunie 1992, contestatorii P.M.S. şi C.M. sunt moştenitorii defunctei C.M., a cărei succesiune s-a deschis la 3 februarie 1992.
Constantinescu B.A.L. este moştenitoarea defunctei F.A.E. fostă N., decedată la 6 octombrie 1993 în vreme ce D.C.M. a renunţat la succesiunea acesteia, aşa cum se constată prin certificatul de moştenitor nr. 23 din 12 februarie 2001 emis de Biroul Notarului Public B.E.
Interpretând art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 coroborat cu art. 696 C. civ., tribunalul a concluzionat că reclamanţii contestatori nu sunt persoane îndreptăţite în sensul legii, deoarece autorii lor au renunţat la succesiunea defunctului F.V.V., iar renunţarea la succesiune priveşte atât bunurile aflate în posesia defunctului la data deschiderii succesiunii cât şi bunurile revendicate de moştenitori pe calea dreptului comun sau pe calea procedurii speciale, reglementată de Legea nr. 10/2001.
Prin Decizia nr. 237 din 11 mai 2007, Curtea de Apel Ploieşti a respins ca nefondat apelul contestatorilor, pentru aceleaşi considerente reţinute de instanţa de fond, făcând în plus referire în motivare la Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 250/1997, care clarifică sensul art. 4 alin. (3) şi la faptul că Legea nr. 10/2001 a repus în termenul de acceptare a succesiunii numai succesibilii neacceptanţi nu şi pe cei ce au renunţat expres la succesiune.
În recursul declarat şi nemotivat în drept, reclamanţii-contestatori susţin în esenţă că instanţele au făcut o interpretare restrictivă a art. 4 din Legea nr. 10/2001, că renunţarea la succesiunea defunctului F.V.V. a avut la bază o înţelegere de partaj a autorilor lor şi că legea reparatorie a redat posibilitatea de opţiune în privinţa bunurilor preluate de stat abuziv, tuturor descendenţilor defunctei, dovada fiind faptul că cererea de restituire semnifică în accepţiunea art. 4 din lege, acceptarea succesiunii.
Recursul este nefondat.
Prin notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 recurenţii au solicitat măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafaţă de 348,78 m.p. şi construcţia aflată pe teren, situat în Municipiul Câmpina.
Imobilul a aparţinut bunicului matern F.V.V. în temeiul actului de vânzare-cumpărare perfectat la 19 mai 1923 şi a fost preluat de stat în 1950 în baza decretului de naţionalizare.
Aşa cum rezultă din certificatul de moştenitor nr. 132/1958 emis de notariatul de stat Câmpina, C.A.M. şi N.I.A., descendentele defunctului F.V.V. şi autoarele contestatorilor-recurenţi au renunţat expres la succesiunea acestuia în timp ce contestatoarea D.C.M. a renunţat expres la succesiunea autoarei sale F.E.A. fostă N.
Corect instanţa de apel, confirmând prin respingerea apelului sentinţa nr. 185 din 31 ianuarie 2007 a reţinut că reclamanţii-contestatori nu au calitatea de persoane îndreptăţite la acordarea măsurilor reparatorii.
În accepţiunea art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, beneficiază de măsurile reparatorii reglementate de lege numai moştenitorii foştilor proprietari care au acceptat succesiunea expres sau tacit, precum şi persoanele care nu au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art. 700 C. civ., dar care prin cererea de restituire privind bunurile vizate de lege au fost repuşi în drept în termenul de acceptare a succesiunii.
Nu sunt îndreptăţiţi la acordarea măsurilor reparatorii în natură sau prin echivalent moştenitorii care au renunţat expres la succesiunea fostului proprietar, deoarece în viziunea art. 646 C. civ., renunţarea este abdicativă, astfel că eredele care a renunţat la succesiune este considerat că nu a fost niciodată moştenitor.
Renunţarea la succesiune fiind irevocabilă după împlinirea termenului şi realizarea condiţiei prevăzută de art. 700 C. civ. recurenţii contestatori nu mai pot beneficia de prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 referitoare la efectele cererii de restituire, deoarece textul vizează numai pe succesibilii care după data de 6 martie 1945 nu au acceptat în termenul legal succesiunea nu şi pe aceia care deja au optat repudiind succesiunea, aşa cum este situaţia contestatorilor. Motivarea renunţării la succesiunea lui F.V.V. de către autorii contestatorilor sunt fără relevanţă juridică. Ceea ce are semnificaţie în aplicarea Legii nr. 10/2001 sunt efectele renunţării, care având un caracter abdicativ îi exclude fără rezerve pe respectivii succesibili de la legitimarea de a mai solicita acordarea măsurilor reparatorii, atât în privinţa bunurilor existente în masa succesorală la data renunţării cât şi în privinţa bunurilor cu care ulterior masa succesorală s-ar augmenta.
Aşa fiind şi întrucât autorii contestatorilor nu au avut în patrimoniul lor proprietatea bunurilor solicitate prin cele două notificări, legal instanţa de fond şi apoi aceea de apel au concluzionat că reclamanţii nu îşi legitimează calitatea de persoane îndreptăţite, în sensul art. 3 lit. a) coroborat cu art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Criticile recursului fiind nefondate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorii C.M., P.M.S., D.C.M. şi B.A.L. împotriva deciziei nr. 237 din 11 mai 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7946/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7834/2007. Civil → |
|---|
