ICCJ. Decizia nr. 7834/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7834
Dosar nr. 13615/54/200.
Şedinţa publică din 20 noiembrie 2007
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 2 septembrie 2004 pe rolul Tribunalului Dolj reclamantul M.I.D. a formulat o plângere împotriva dispoziţiei nr. 2364 din 3 august 2004 în contradictoriu cu Primăria şi Primarul oraşului Segarcea.
Acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Tribunalul Dolj prin sentinţa civilă nr. 414 din 25 aprilie 2006 a admis contestaţia şi a obligat pe pârâţi la restituirea în natură, către reclamanţi, a terenului în suprafaţă de 500 mp situat în Segarcea, individualizat prin raportul de expertiză M.P. Pârâţii au mai fost obligaţi la măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul construcţie demolat (echivalentul a 3141 dolari SUA). S-a mai dispus subrogarea reclamantului în drepturile Statului ce decurg din contractul de concesiune din 10 iulie 1992.
În motivarea acestei sentinţe s-a reţinut că deşi au avut loc negocieri între Primărie şi petent soldate cu un proces-verbal nr. 6246, notificarea adresată Primăriei a fost respinsă pentru că reclamantul nu a dovedit că este moştenitorul numitului M.I.I.
Instanţa a constatat că respingerea notificării este nefondată faţă de împrejurarea că reclamantul a prezentat dovezi în demonstrarea calităţii de persoană îndreptăţită în sensul art. 3 alin. (1) lit. a) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 (certificat de moştenitor nr. 147 din 9 iulie 2005).
S-a reţinut din raportul dispus în cauză că terenul revendicat a fost identificat în suprafaţă de 500 mp, din acesta, porţiunea de 377,54 mp fiind lipsită de construcţii, iar cea de 122,46 mp fiind ocupată de o construcţie deţinută de C.E.C. în baza unui contract de concesiune.
S-a apreciat că terenul din spatele blocului este liber şi accesul la blocurile din jur se face prin partea de vest. Ca urmare, s-a dispus restituirea în natură.
În ce priveşte despăgubirea pentru imobilul demolat instanţa a reţinut că reclamantul chemat la negocieri la Comisie a fost de acord cu suma 3141 dolari SUA şi, ca urmare, au fost obligaţi pârâţii la contravaloarea echivalentului în lei la data plăţii a acestei sume.
Curtea de Apel Craiova prin Decizia civilă nr. 586 din 7 mai 20027 a admis apelurile declarate de Primăria oraşului Segarcea, Primarul oraşului Segarcea şi Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor.
A fost schimbată sentinţa în sensul că s-a dispus anularea dispoziţiei nr. 2364/2004 a Primăriei şi au fost obligaţi pârâţii la restituirea în natură reclamantului a suprafeţei de 400 mp situată în str. U. la fostul nr. 48 individualizat prin raportul de expertiză M.P.
S-a dispus subrogarea reclamantului în drepturile Primăriei oraşului Segarcea, ce decurg din contractul de concesiune din 10 iulie 1992.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor şi respinsă acţiunea împotriva Statului Român reprezentat de Ministerul Economiei şi Finanţelor.
În motivarea acestei decizii s-a reţinut că în cauză Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor nu are calitate procesuală pasivă, acţiunea privind o contestaţie împotriva unei dispoziţii emise de Primăria oraşului Segarcea.
Potrivit art. 28 din Legea nr. 10/2001 statul prin Ministerul Finanţelor are calitate procesuală şi numai dacă nu se cunoaşte deţinătorul imobilului revendicat şi dacă nici Primăria nu identifică unitatea deţinătoare. Cum în cauză terenul este deţinut de Primărie care a şi emis dispoziţie în soluţionarea notificării, calitatea procesuală a statului nu a fost dovedită.
Instanţa a conchis, drept urmare, că reclamantul se va substitui nu în drepturile Statului, ci în drepturile Primăriei, decurgând din contractul de concesiune pentru suprafaţa de 122,46 mp din terenul revendicat şi care sunt ocupate de o clădire a C.E.C. - ului.
S-a mai constatat că instanţa de fond deşi a admis contestaţia nu a dispus anularea dispoziţiei contestate 2364/2004.
Critica referitoare la cuantumul despăgubirilor pentru imobilul demolat s-a considerat neîntemeiată faţă de împrejurarea că suma a fost negociată şi acceptată de reclamant iar după apariţia Legii nr. 247/2005 despăgubirile vor fi stabilite în final de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Apelul pârâţilor Primăria şi Primarul oraşului Segarcea a fost considerat întemeiat numai cât priveşte suprafaţa de teren cu privire la care s-a dispus restituirea în natură. Astfel s-a considerat nefondată Decizia de restituire a suprafeţei de 500 mp faţă de împrejurarea că din actul de proprietate şi din decretul de expropriere rezultă că fostul proprietar a deţinut şi ulterior i s-au expropriat 400 mp. S-a mai constatat că din eroare i s-a dat contestatorului şi parcela de 162,50 mp teren deţinut de o altă persoană, P.I.
Celelalte critici au fost considerate nefondate, expertiza indicând posibilitatea restituirii în natură a terenului solicitat, accesul la blocuri şi la clădirea C.E.C. – ului nefiind obstrucţionată de această restituire.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termenul legal pârâţii primarul şi Primăria oraşului Segarcea.
Pârâţii au criticat Decizia pentru că soluţia este în totală contradicţie cu probele administrate. În acest sens instanţa a obligat pârâţii la restituirea în natură a unui teren de 400 mp identificat conform raportului de expertiză efectuat de expertul M.P. care, în noul raport de expertiză dispus de instanţa de apel, are calitatea de expert asistent, el fiind cel care a întocmit prima expertiză dispusă în cauză de instanţa de fond. S-a criticat împrejurarea că instanţa nu a ţinut cont de expertiza efectuată în apel de expert D.D. desemnat de instanţă pentru aceste probe şi ale cărui concluzii sunt în sensul că terenul nu se poate identifica cu certitudine.
Critica a mai privit ignorarea de către instanţa de apel a faptului că terenul făcea parte din proprietatea privată a pârâţilor cât şi a faptului că autorul reclamantului a încasat despăgubiri, la momentul exproprierii, în sumă de 13.348 lei, sumă pentru care autorul reclamantului a semnat şi care nu s-a dedus din suma fixată drept despăgubire.
S-a mai trecut cu vederea că deşi reclamantul figura cu 250 mp i s-au acordat 400 mp.
Analizând Decizia atacată prin prisma criticilor formulate se constată că recursul pârâţilor este întemeiat şi se va admite pentru considerentele ce urmează:
Instanţa de apel a încuviinţat în cauză o nouă expertiză, pentru identificarea terenului şi pentru stabilirea situaţiei de fapt a acestuia. În acest sens a fost desemnat expert D.D. Pentru această nouă expertiză, instanţa a încuviinţat reclamantului un expert asistent, în persoana lui M.G.P.
S-au întocmit două rapoarte de expertiză separată.
Un prim raport de expertiză depus la dosar este cel întocmit de M.P. „ca expert asistent al reclamantului". Acesta apreciază că din 500 mp suprafaţă de teren deţinută de tatăl reclamantului, au fost expropriaţi în mod abuziv 350 mp. Acest expert asistent al reclamantului a identificat o suprafaţă de 377,54 mp liberă de construcţii din care 28,42 mp îl ocupă o clădire a CEC, sucursala Dolj, iar 28,06 mp îl reprezintă spaţiu de protecţie al acestei clădiri conform schiţei de la fila 56.
Al doilea raport de expertiză depus în cauză, la filele 60-63 este raportul întocmit de expertul desemnat în cauză, D.D., care face menţiunea că la efectuarea expertizei a participat şi expertul M.G.P. Expertul D.D. semnalează că în lipsa planului de situaţie nr. 6 al actelor de proprietate şi documentelor de expropriere, nu poate fi identificată cu certitudine amplasarea terenului, dar apreciază că aceasta a fost considerată a fi aceea din expertiza din dosarul de fond. Acest expert ca răspuns la obiectivele stabilite de instanţă, reia constatările expertizei de fond, instanţa fiind invitată să decidă.
Deşi instanţa de apel a revenit prin adresă către expertul D.D., în vederea efectuării raportului de expertiză având în vedere şi actele depuse, conform celor consemnate în încheierea de şedinţă din 26 martie 2007 (la fila 83 din dosarul de apel) totuşi a considerat cauza în stare de judecată, fără să motiveze ce a determinat revenirea asupra probei deja admisă şi considerată iniţial necesară în raport de concluziile raportului întocmit de expertul desemnat în cauză.
Sub acest aspect se constată că instanţa a aplicat greşit legea atât din punct de vedere procedural cât şi material.
Prin motivele de apel pârâţii au solicitat o nouă expertiză care a fost admisă. Instanţa nu a observat că, în maniera în care expertiza a fost efectuată nu s-a observat că expertul D.D. nu a lămurit problemele ridicate în instanţă.
Instanţa, nelămurită de expertul desemnat, avea la îndemână dispoziţiile art. 212 alin. (1) C. proc. civ., ea putând dispune întregirea expertizei sau o nouă expertiză.
Iniţial instanţa a dispus întregirea expertizei, măsură la care s-a renunţat, fără explicaţii.
Mai mult decât atât, instanţa a reţinut concluziile expertului asistent al reclamantului, fără să explice de ce a făcut această alegere. În mod egal s-a ignorat faptul că noua expertiză încuviinţată urmărea a da o replică la expertiza iniţială întocmită de expert M., astfel că acest expert, prin această modalitate, şi-a impus punctul său de vedere, el fiind de altfel şi unica „voce de specialitate" în cauză, indiferent de faza dosarului, de vreme ce instanţa nu a explicat de ce în defavoarea expertului desemnat pentru a face o contraexpertiză l-a preferat pe expertul asistent, care, prin poziţia sa de „expert asistent" a trecut de partea reclamantului şi deci a încetat să mai fie obiectiv.
Sub acest aspect instanţa de apel nu a explicat, făcând această selecţie între rapoartele de expertiză, cum se conciliază această alegere cu critica referitoare în mod expres la modalitatea de efectuare a expertizei prin necercetarea unor documente indicate precis.
Concluziile expertului nu sunt coroborate nici cu actele depuse la dosar cât priveşte întinderea dreptului de proprietate al autorului reclamantului, instanţa nesoluţionând aspectele legate de câtimea suprafeţei de teren revendicat, aşa cum rezultă din pretenţiile din notificarea soluţionată administrativ şi neaflată în dosar şi din actele de proprietate şi nesolicitată de instanţă şi schiţele depuse.
Din schiţa depusă la dosar la fila 56 rezultă că 162,50 mp sunt deţinuţi de proprietar. Cu toate acestea expertul M.G.P. prezintă acest teren ca fiind liber, şi care deci se poate restitui deşi în componenţa suprafeţei de 377,54 mp, în care se includ şi terenurile, două revendicate, se afirmă că o suprafaţă de 162,50 mp aparţine unei alte persoane fizice.
Observându-se toate aceste inadvertenţe se constată că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică, situaţia de fapt nefiind pe deplin stabilită în condiţiile art. 315 C. proc. civ.
În temeiul art. 312 C. proc. civ. se va admite recursul pârâţilor şi se va casa Decizia, cauza urmând a fi trimisă la Curtea de apel pentru rejudecarea apelurilor, ocazie cu care se vor completa probele pentru a se stabili natura juridică prin refacerea expertizei de către un expert neutru, în sensul identificării terenului revendicat în raport de actele din dosar (anexa la Decretul nr. 404/R, titlul de proprietate).
Se va verifica totodată situaţia încasării despăgubirilor şi se vor avea în vedere şi criticile formulate sub acest aspect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâţii Primăria oraşului Segarcea şi Primarul oraşului Segarcea împotriva deciziei nr. 586 din 7 mai 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7875/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7/2007. Civil → |
|---|
