ICCJ. Decizia nr. 7/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7
Dosar nr. 741/104/2007
Şedinţa publică din 7 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina, reclamantul B.M.S. a solicitat, în contradictoriu cu Primăria municipiului Slatina, anularea dispoziţiei nr. 301 din 31 ianuarie 2006 emisă de pârâtă, prin care:
- a fost respinsă notificarea contestatorului privind restituirea în natură a imobilului situat în Slatina, jud. Olt, compus din teren în suprafaţă de 500 mp şi construcţii în suprafaţă de 165 mp, propunându-se acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri în condiţiile legii speciale,
- a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului, situat la aceeaşi adresă, compus din teren în suprafaţă de 1.017 mp şi construcţii în suprafaţă de 305 mp, cu motivarea că nu s-a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită.
- Prin sentinţa civilă nr. 1487 din 28 martie 2006, Judecătoria Slatina a admis excepţia de necompetenţă materială invocată de pârâtă şi a declinat competenţa în favoarea tribunalului.
Cererea a fost înregistrată la Tribunalul Olt sub nr. 1218/C/2006.
Prin sentinţa nr. 400 din 23 mai 2006, Tribunalul Olt, secţia civilă, a respins contestaţia, reţinând în esenţă că imobilele solicitate sunt deţinute în proprietate de alte trei persoane, care nu au formulat notificare în condiţiile Legii nr. 10/2001.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost soluţionat de Curtea de Apel Craiova, care, prin Decizia nr. 897 din 21 noiembrie 2006, a admis apelul, a casat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru ca, instanţa de fond să analizeze concret actele depuse de reclamant şi relevanţa acestora în soluţionarea cauzei.
După rejudecare, Tribunalul Olt, secţia civilă, prin sentinţa nr. 279 din 29 martie 2007, a admis în parte acţiunea, a anulat dispoziţia contestată şi a constatat că reclamantul are drept la despăgubiri prin echivalent pentru 1.454 mp teren, un corp de casă cu 10 camere şi dependinţe şi 5/8 dintr-un corp de casă cu 3 camere şi anexe, situate în Slatina, jud. Olt. Prin aceeaşi sentinţă, s-au respins ca inadmisibile capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei reprezentând diferenţa dintre valoarea imobilului şi cota de inflaţie, precum şi impozitele achitate în ultimii 20 de ani.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că notificarea formulată de reclamant în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 a fost formulată atât în nume propriu, pentru bunurile care erau în proprietatea sa la momentul preluării, cât şi în numele bunicului său, pentru bunurile moştenite de la acesta, însă pârâta a ignorat calitatea de persoană îndreptăţită a reclamantului ca moştenitor al bunicului său.
Prin Decizia nr. 675 din 12 iunie 2007, Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, a respins apelul declarat de pârâta Primăria municipiului Slatina.
În motivarea hotărârii, instanţa a reţinut că reclamantul a formulat notificare atât în nume propriu, cât şi pentru bunurile moştenite de la bunicul său. La data exproprierii, reclamantul era proprietarul unei suprafeţe de teren de 1008 mp, iar de la bunicul său îi revenea 954 mp, din care i s-a reconstituit în baza Legii 18/1991, dreptul de proprietate pentru 500 mp. Întrucât aceste bunuri nu mai există în materialitatea lor, nu se poate face o restituire în natură, astfel că în mod corect s-a stabilit dreptul reclamantului la măsuri reparatorii în echivalent.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta Primăria municipiului Slatina, susţinând că, din actele depuse de reclamant, acesta nu face dovada dreptului de proprietate şi a calităţii de persoană îndreptăţită decât pentru suprafaţa de 500 mp teren şi construcţie şi că imobilul nu poate fi restituit în natură, întrucât pe acesta sunt edificate obiective de utilitate publică, respectiv carosabil, trotuar şi parcare.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
În mod corect reţine instanţa de apel că reclamantul a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită să beneficieze de dispoziţiile Legii nr. 10/2001, atât în nume propriu, cât şi ca moştenitor al bunicului său, B.I.
Astfel, reclamantul a formulat notificare în baza Legii 10/2001, solicitând restituirea în natură a unui teren în suprafaţă de 1517 mp, aferent construcţiei în suprafaţă de 470 mp, demolată în anul 1976, care au fost proprietatea bunicii sale, B.N., la acestea adăugându-se şi o casă cu trei camere, proprietatea bunicilor săi, B.N. şi B.I.
În anul 1969, B.N. a testat în favoarea reclamantului şi a soţului său, B.I., câte ½ din averea mobiliară şi imobiliară ce îi aparţinea.
Din certificatul de moştenitor nr. 555 din 30 septembrie 1970, eliberat de pe urma defunctei B.N., bunica reclamantului, rezultă atât faptul că bunurile ce formează obiectul prezentei cauze se aflau în patrimoniul ei la acea dată, cât şi faptul că moştenitorii acesteia sunt B.I., soţ şi B.M.M.S., nepot de fiu predecedat.
Urmare decesului lui B.I., s-a emis certificatul de calitate de moştenitor nr. 12 din 23 februarie 2006, din care rezultă că unicul moştenitor acceptant este reclamantul.
Aşa fiind, este evident că reclamantul are calitatea de persoană îndreptăţită şi în calitate de moştenitor al bunicului său, lucru ignorat de recurenta-pârâtă şi, întrucât reclamantul era proprietarul unei suprafeţe de 1008 mp, iar de la bunicul său îi revenea suprafaţa de 954 mp, din care, pentru 500 mp i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, în mod corect au stabilit instanţele că reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii pentru suprafaţa de 1.454 mp.
Critica recurentei privind restituirea în natură a imobilului este neîntemeiată, de vreme ce, instanţa de fond şi cea de apel au stabilit că reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii în echivalent.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Slatina împotriva deciziei nr. 675 din 12 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7834/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7166/2007. Civil → |
|---|
