ICCJ. Decizia nr. 7946/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7946
Dosar nr. 3259/57/200.
Şedinţa publică din 23 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin notificarea nr. 68/N din 5 februarie 2002 D.H.D., D.I., D.L.I., T.L., T.M.O., L.E., G.M., S.M. şi M.L.T. au solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001 Prefecturii judeţului Alba despăgubiri în sumă de 3 miliarde ROL pentru acţiunile miniere, instalaţiile de şteampuri şi volumele cubice miniere ale bunicului lor G.B., preluate în mod abuziv de stat în baza Legii nr. 119/1948. Totodată au mai pretins câte 1 kg aur pentru fiecare cuxă întreagă naţionalizată şi echivalentul în aur pentru procentele deţinute la celelalte cuxe naţionalizate pentru perioada în care nu au putut să exploateze în calitate de concesionari aceste cuxe, perioada concesionării fiind de 100 de ani.
Prefectura judeţului Alba a trimis notificarea C.N.C.A.F.M. SA Deva, filiala R. SA Roşia Montană, care prin dispoziţia nr. 113 din 14 noiembrie 2005 a respins-o cu motivarea că şteampurile au rămas în proprietatea persoanei care le-a deţinut, iar cuxele, care nu au fost proprietatea bunicului solicitanţilor, folosinţa acestora sub formă de concesionare fiind cumpărată pe bază de acţiuni la societăţile austro-ungare din acea perioadă, nu au fost predate în proprietate sau administrare unităţii respective.
La 4 aprilie 2006 reclamanţii D.L.I., D.H.D., D.I., T.L., L.E., S.M. şi M.L.T. au chemat în judecată C.N.C.A.F.M.SA Deva, filiala R. SA Roşia Montană, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea dispoziţiei nr. 113 din 14 noiembrie 2005.
În motivarea contestaţiei reclamanţii au susţinut că dispoziţia atacată este nelegală întrucât se referă şi la alte două notificări cu nr. 66/N/2002 şi nr. 67/N/2002 cu care pârâta nu a fost investită şi care au fost soluţionate de către Primarul comunei Roşia Montană, prin dispoziţiile nr. 351 şi nr. 352 din 10 august 2005 prin acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri al căror cuantum va fi stabilit de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor de pe lângă Cancelaria Primului Ministru. Totodată reclamanţii au mai arătat că şteampurile începând cu anul 1948 au fost oprite din activitate iar mina de stat Roşia Montană le-a ridicat şi transportat la depozitele de valorificare a fierului vechi şi că nu au solicitat restituirea cuxelor, ci drepturile în echivalent bănesc sau în kilograme aur pentru perioada în care nu au putut să exploateze aceste cuxe în calitate de concesionari. În situaţia în care pârâta consideră că aceste cuxe nu i-au fost predate trebuia să trimită notificarea organului local sau judeţean care reprezintă în teritoriu Statul Român.
Tribunalul Alba, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 776 din 28 iunie 2006 a respins ca nefondată contestaţia reclamanţilor.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, prin Decizia nr. 54/A din 31 ianuarie 2007 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei instanţei de fond.
Pentru a hotărî astfel ambele instanţe au reţinut în esenţă că reclamanţii sau autorii lor nu au fost proprietarii cuxelor în litigiu ci au avut doar un drept de folosinţă cu titlu de concesiune obţinut de la mai multe societăţi austro-ungare, că aceste cuxe au fost predate unităţii pârâte şi că Legea nr. 10/2001 prevede că se pot acorda despăgubiri doar pentru imobile, construcţii sau terenuri, nu şi pentru acţiuni sau bunuri mobile.
Împotriva ultimei hotărâri pronunţate în cauză reclamanţii D.L.I., D.H.D., D.I., T.L., L.E., S.M. şi M.L.T. au declarat recursul de faţă, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 6-9 C. proc. civ. în motivarea căruia au arătat următoarele:
- din documentele de donaţiune nr. 17498/1897 şi nr. 17499/1897 rezulta că bunicul lor G.B. a fost proprietarul unor volume cubice miniere în vederea exploatării minereului cu conţinut de aur argint la muntele Nagykirnik din comuna Roşia Montană judeţul Alba de Jos judeţul minier Abrud – Roşia Montană, acte de proprietate cu care acesta a devenit asociat la diferite societăţi miniere.
- instanţa trebuia să aibă în vedere dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001 republicată şi să constate că utilajele şi instalaţiile (cuxe, şteampuri) au devenit bunuri imobile prin încorporare, potrivit art. 468 C. civ. astfel că trebuia să le acorde măsuri reparatorii prin echivalent conform art. 6 alin. (1), art. 9 şi art. 24 alin. (7) din primul act normativ.
- prin alte două notificări, au solicitat despăgubiri pentru aceiaşi categorie de bunuri (cuxe, şteampuri miniere) şi li s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent prin două dispoziţii ale Primarului comunei Roşia Montană astfel că instanţa era obligată să lămurească această situaţie întrucât există dispoziţii administrative contradictorii emise de două autorităţi distincte.
Recursul este nefondat.
Recurenţii reclamanţi au trimis Prefecturii judeţului Alba prin intermediul executorului judecătoresc S.A. trei notificări, în temeiul Legii nr. 10/2001, cu nr. 66/N, nr. 67/N şi nr. 68/N toate din 5 februarie 2002.
Primele două notificări au fost trimise spre soluţionare Primăriei comunei Roşia Montană, iar cea de-a treia intimatei pârâte.
Iniţial Primarul comunei Roşia Montană prin dispoziţiile nr. 180 şi 181 din 26 februarie 2003 a respins cele două notificări.
Recurenţii-reclamanţi au formulat contestaţii împotriva acestor dispoziţii, care au fost anulate prin hotărâri judecătoreşti definitive, Primarul comunei Roşia Montană fiind obligat să emită noi dispoziţii prin care să propună măsuri reparatorii prin echivalent pentru un imobil, un motor electric şi un motor cu gaz sărac.
Drept urmare, au fost emise dispoziţiile nr. 351şi nr. 352 din 10 august 2005, astfel că numai aparent este vorba despre dispoziţii administrative contradictorii întrucât acestea sunt emise de persoane juridice deţinătoare diferite, şi se referă la bunuri şi la situaţii de fapt deosebite.
Prin Legea nr. 119/1948 au fost supuse naţionalizării şi instalaţiile ce serveau în mod permanent activităţii unei societăţi sau întreprinderi naţionalizate, actul normativ având în vedere atât bunurile mobile prin natura lor cât şi cele prin destinaţia lor.
Bunurile sunt imobile sau prin natura lor sau prin destinaţia lor sau prin obiectul la care ele se aplică (art. 462 C. civ.).
Susţinerile recurenţilor-reclamanţi în sensul că şteampurile pentru care au solicitat măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 sunt, conform art. 468 C. civ., imobile prin destinaţie, corespund realităţii.
Şteampurile miniere, definite ca instalaţii tradiţionale de minerit, pot forma, de principiu, obiect de reglementare al Legii nr. 10/2001.
Potrivit art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 republicată prin imobile, în sensul prezentei legi, se înţeleg terenurile, cu sau fără construcţii, cu oricare dintre destinaţiile avute la data preluării în mod abuziv, precum şi bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în aceste construcţii. Măsurile reparatorii privesc şi utilajele şi instalaţiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse.
Cu alte cuvinte pentru a se putea pretinde măsuri reparatorii pentru utilaje şi instalaţii trebuie ca acestea să se fi aflat în clădirea sau pe terenul preluate de stat, să fi servit la exploatarea acelui fond, să fi fost proprietatea proprietarului imobilului prin natura sa, faţă de care reprezentau bunuri accesorii şi să fi existat fizic la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001. Dacă între timp instalaţiile şi utilajele respective au fost înlocuite, casate sau distruse nu se va putea pretinde nici una dintre măsurile reparatorii prevăzute de lege, nici în natură şi nici prin echivalent.
În cazul în speţă s-a făcut dovada că instalaţiile în discuţie, destinate mineritului, au aparţinut autorului recurenţilor-reclamanţi şi exploatate efectiv în activitatea de minerit însă nu s-a dovedit că ele au existat fizic la data intrării în vigoare a legii.
De altfel, prin acţiune recurenţii-reclamanţi au arătat că după naţionalizarea prin Legea nr. 119/1948 instalaţiile au fost predate la depozitul de fiare vechi, în vederea distrugerii sau valorificării, situaţie în care nu se pot acorda măsuri reparatorii, aşa cum a stabilit în mod corect şi instanţa de apel.
Părţile de participare la asociaţiile miniere, intitulate cuxe, potrivit Regulamentului de aplicare a Legii minelor din 28 martie 1929, nu confereau titularului un drept de proprietate asupra minelor, ci doar dreptul de a participa la averea indivizibilă a asociaţiei, cuxa fiind un efect (titlu) cu valoare nedefinită, cu caracter mobiliar, caracter menţinut şi în cazul în care toate cuxele asociaţiei miniere se găseau ori ajungeau în posesiunea unei singure persoane. Asociatul avea dreptul să participe la veniturile asociaţiei proporţional cu numărul cuxelor pe care le avea şi în aceeaşi măsură era obligat să contribuie la cheltuielile asociaţiei ori de câte ori era nevoie.
Resursele miniere situate pe teritoriul şi în subsolul ţării şi al platoului continental fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice şi aparţin Statului Român.
Pe cale de consecinţă, zăcămintele erau şi sunt, aşadar, ale statului, însă exploatarea lor se putea face, conform art. 4 din Legea minelor din 1929 şi de către particulari pe baza concesiunii acordate de stat proprietarilor de cuxe, aceştia fiind de fapt titularii unor drepturi miniere. Cu alte cuvinte, drepturile de minerit ori contractele de concesiune pe baza cărora particularii puteau exploata zăcămintele cu conţinut de aur argint pe o perioadă determinată de timp, erau numite cuxe.
Or, Legea nr. 10/2001 prevede că se acordă măsuri reparatorii persoanelor îndreptăţite proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv, precum şi persoanelor fizice, asociaţi ai persoanelor juridice care deţineau imobilele şi alte active în proprietate la data preluării lor în mod abuziv [art. 3 alin. (1) lit. a) şi b)].
În considerarea celor ce preced, cum părţile de participare la asociaţiile miniere (cuxele) ca şi drepturile izvorâte din concesiunile miniere au avut un caracter exclusiv mobiliar, neputând deveni imobile nici măcar prin încorporare, se constată că în mod corect instanţa de apel a stabilit că pentru acestea recurenţilor-reclamanţi nu li se cuvin măsuri reparatorii prin echivalent, deoarece nici cuxele şi nici dreptul de exploatare temporară a unui bun (concesiunea) nu formează obiect de reglementare al Legii nr. 10/2001.
Contrar celor arătate prin motivele de recurs, prin documentele de donaţiune nr. 17498 şi nr. 17499 din 7 ianuarie 1898 autorului recurenţilor – reclamanţi G.B. nu i s-a donat vreo suprafaţă de teren ci numai dreptul de exploatare temporară şi gratuită a unor volume cubice miniere „în vederea exploatării minereului cu conţinut de aur argint … fără să aducă vreo atingere asupra unor drepturi anterioare a terenurilor miniere".
Decizia atacată fiind dată cu aplicarea corectă a legii recursul este nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii D.L.I., D.H.D., D.I., T.L., L.E., S.M. şi M.L.T. împotriva deciziei nr. 54 A din 31 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7942/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7875/2007. Civil → |
|---|
