ICCJ. Decizia nr. 8157/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8157
Dosar nr. 8608/3/200.
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 771 din 23 mai 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost respinsă cererea formulată de Direcţia Generală de Paşapoarte, prin care a solicitat restrângerea dreptului la liberă circulaţie al pârâtei D.E. pe teritoriul Ungariei, pe timp de până la trei ani, întrucât a fost returnată la 16 decembrie 2006 în baza acordului de readmisie încheiat de România cu această ţară.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere în esenţă că dispoziţiile legii interne invocate în sprijinul acţiunii sunt contrare reglementărilor cuprinse în Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi Consiliului Uniunii Europene, care se aplică tuturor cetăţenilor Uniunii Europene, cu unele excepţii care nu se regăsesc în speţă. Potrivit jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Comunităţii Europene, măsurile de limitare a libertăţii de circulaţie, trebuie să se bazeze exclusiv pe conduita persoanei în cauză şi care trebuie să prezinte o ameninţare reală şi suficient de serioasă la adresa unui interes fundamental al societăţii. A fost avut în vedere şi Protocolul 4 la CEDO, potrivit căruia drepturile care compun libertatea de circulaţie pot cunoaşte limitări în cazurile şi condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 2 paragraful 3 şi 4, respectiv ca aceste limitări să fie prevăzute de lege, să aibă un scop legitim şi să fie necesare într-o societate democratică, în sensul existenţei unui raport de proporţionalitate între scopul urmărit privind limitarea şi mijloacele de realizare a acestuia.
S-a apreciat în final că dispoziţiile art. 38 lit. a) şi art. 39 din Legea nr. 248/2005 nu respectă exigenţele impuse de reglementarea comunitară la care s-a făcut referire, astfel că s-a impus respingerea cererii.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost respins prin Decizia nr. 416 din 18 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
S-a avut în vedere de asemenea că dreptul comunitar are prioritate de aplicare, atunci când prevederile legii interne apar insuficiente pentru luarea unor măsuri adecvate, în fiecare caz în parte, cu privire la limitarea exercitării drepturilor şi libertăţilor omului. S-a apreciat că numai constatarea „şederii ilegale" a celei în cauză pe teritoriul Ungariei nu este de natură să justifice limitarea dreptului de liberă circulaţie.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recursul de faţă solicitând admiterea lui şi schimbarea soluţiei în sensul admiterii cererii, astfel cum a fost formulată.
Se susţine că în speţă sunt aplicabile prevederile art. 38 lit. a), din Legea nr. 248/2005, potrivit căruia limitarea dreptului la liberă circulaţie este condiţionată de returnarea acelui cetăţean dintr-un alt stat în baza unui acord de readmisie încheiat de România cu acel stat, dacă cetăţeanul a încălcat legislaţia statului din care a fost returnat.
Se consideră că şi în condiţiile actuale, în care România este stat membru al Uniunii Europene, cetăţenii români trebuie să-şi exercite toate drepturile şi obligaţiile ce izvorăsc din statutul de cetăţean al Uniunii Europene, în acord cu legislaţia actuală şi cu obligaţiile asumate de România. Se susţine că returnarea a avut loc numai în situaţia în care a fost încălcată ordinea juridică interioară a Ungariei, ceea ce conduce la aplicarea măsurii de limitare a dreptului de liberă circulaţie, în condiţiile solicitate.
Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează:
Instanţele au reţinut corect că dreptul cetăţenilor la liberă circulaţie este garantat de legea naţională, dar şi de convenţiile internaţionale la care România este parte şi că, totodată, acest drept poate fi supus anumitor limitări.
Prin urmare, toate criticile din recurs referitoare la reţinerea caracterului absolut al dreptului la liberă circulaţie, cu referire la încălcarea prevederilor art. 25 din Constituţie, care prevede posibilitatea limitării exercitării acestui drept, sunt străine soluţiei adoptate, astfel că nu mai pot fi supuse analizei.
Se constată că instanţa de apel ca de altfel şi cea de fond a avut în vedere în mod judicios că în aplicarea dispoziţiilor art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, care prevede în adevăr posibilitatea luării măsurii de limitare a dreptului la liberă circulaţie, instanţa trebuie să respecte şi dispoziţiile art. 2 pct. 2 din Protocolul 4 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în sensul de a verifica dacă această măsură vizează unul din scopurile de interes general prevăzute la pct. 3 al articolului menţionat.
S-a reţinut în mod corect că simpla returnare a pârâtei din Ungaria nu poate constitui un temei suficient pentru restrângerea pentru viitor a dreptului de liberă circulaţie, câtă vreme nu s-a dovedit că o atare măsură ar corespunde unei situaţii extreme, necesară pentru limitarea dreptului, în acord cu prevederile Directivei Parlamentului şi Consiliului Europei nr. 2004/38 din 29 aprilie 2004, ce are în vedere afectarea ordinii publice, a siguranţei publice sau a sănătăţii publice.
Aceste cerinţe nu sunt întrunite în cauză, în situaţia în care pârâta, cu domiciliu în Germania, a plecat din România la 8 decembrie 2006, fiind returnată din Ungaria la numai câteva zile, anume la 15 decembrie 2006, pentru eventuala lipsă a unei file din paşaport, situaţie în care nu sunt aplicabile în speţă prevederile art. 248/2005.
Aşa fiind, recursul de faţă este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative împotriva deciziei nr. 416 din 18 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8233/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8153/2007. Civil → |
|---|
