ICCJ. Decizia nr. 8267/2007. Civil. îndreptare eroare materială. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8267
Dosar nr. 5861/1/2007
Şedinţa din 6 decembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 465 din 25 octombrie 2006, a decis, cu majoritate, admiterea apelului declarat de reclamantul N.O., în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi N.B.A., Municipiul Bucureşti prin primarul general şi Consiliul local al sectorului 1 Bucureşti, împotriva sentinţei nr. 1094 din 28 iunie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
A fost schimbată în parte sentinţa apelată, s-a admis în parte acţiunea, s-a constatat că reclamantul este proprietarul imobilului teren şi construcţie, situat în Bucureşti, şi au fost obligaţi pârâţii să-i lase în deplină proprietate şi posesie imobilul menţionat.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei şi au fost obligaţi intimaţii la plata către reclamant a sumei de 5000 Ron cheltuieli de judecată.
Instanţa de apel a expus pe larg ce s-a hotărât prin sentinţa primei instanţe, prin Decizia pronunţată iniţial în apel şi prin Decizia nr. 10 din 11 ianuarie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, decizie prin care s-a trimis cauza spre rejudecarea apelului.
Prin încheierea dată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la 2 mai 2007, a fost admisă cererea de îndreptare formulată de petentul-apelant N.O. şi s-a dispus îndreptarea erorilor materiale strecurate în Decizia civilă nr. 465 din 25 octombrie 2006, în sensul că:
1. în practicaua deciziei, la ultimul aliniat se va menţiona corect „Intimata N.B.A., prin avocat C.M. subscrie concluziilor de respingere a apelului şi subscrie susţinerilor domnului avocat S.A.", în loc de „Intimata N.B.A., prin avocat S.H., subscrie concluziilor de admitere a apelului şi a susţinerilor domnului avocat S.A." cum greşit s-a trecut;
2. considerentele opiniei majoritare în soluţionarea apelului se vor consemna corect cu conţinutul următor, astfel cum au fost redactate de judecătorul redactor, după cum urmează.
Încheierea de îndreptare, de la pag. 3 la 17, cuprinde întreaga motivare a deciziei civile nr. 465 din 25 octombrie 2006 pronunţată în apel.
Intimata N.B.A. a declarat recurs împotriva acestei încheieri, precum şi a deciziei civile nr. 465/2006, faţă de noile considerente pe care se întemeiază, adăugate prin încheierea de îndreptare a erorii materiale.
În recursul declarat împotriva încheierii de îndreptare, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a arătat că, folosindu-se de prevederile art. 281 C. proc. civ., instanţa de apel şi-a motivat Decizia, care iniţial era motivată lapidar.
S-a susţinut că art. 281 C. proc. civ. prevede că pe calea acestei proceduri se pot îndrepta „erorile sau omisiunile cu privire la nume, calitate şi susţinerile părţilor sau cele de calcul", precum şi orice alte erori materiale, însă motivarea hotărârii nu intră în categoria acestor erori.
Nu poate fi vorba de o eroare, pentru că nu lipseşte o pagină din hotărâre. Diferenţa dintre forma iniţială a deciziei şi cea îndreptată este de 10 pagini, iar Decizia iniţială are paginile numerotate.
Chiar dacă s-a urmărit a se crea aparenţa unei erori prin omiterea inserării unor pagini din conţinutul deciziei, nu poate fi eroare materială, în sensul art. 281 C. proc. civ. Este vorba de motivarea hotărârii după exercitarea căii de atac a recursului şi luarea la cunoştinţă a motivelor de recurs.
A susţinut recurenta, că cererea de îndreptare a erorii materiale nu poate avea ca obiect motivarea hotărârii şi a cerut ca cererea de îndreptare să fie admisă, în parte, doar cu privire la erorile din practicaua hotărârii.
Prin cererea depusă la dosar, la data de 4 octombrie 2007, recurenta a invocat şi faptul că N.O. era decedat la data când s-a formulat cererea de îndreptare, iar cererea a fost introdusă de S.C., care nu avea calitatea de a formula această cerere, pentru că nepotul decedatului care poartă acelaşi nume, N.O., a întocmit procura la 21 mai 2007. Prin precizările aflate la fila 31 dosar, a susţinut că cererea de îndreptare este semnată de avocat H.S., a cărei împuternicire este dată de S.C. care nu avea calitate de mandatar şi că împuternicirea nu conţine numărul şi data contractului de asistenţă juridică.
La termenul din data de 11 octombrie 2007, intimatul N.O. a invocat tardivitatea recursului declarat în acest dosar împotriva deciziei civile nr. 465/2006, iar prin cererea aflată la fila 47 dosar, recurenta a precizat că renunţă în prezentul dosar la judecata recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 465/2006, deoarece această decizie este atacată cu recurs în mod separat în dosarul nr. 21950/2/2005 şi că stăruie în judecarea recursului declarat împotriva încheierii de îndreptare.
Analizând recursul declarat împotriva încheierii de îndreptare, în limita criticilor formulate care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 5 C. proc. civ., se constată că este fondat.
Susţinerile recurentei că S.C. nu avea mandat să formuleze cererea de îndreptare, deoarece apelantul-reclamant era decedat la data înregistrării cererii şi că lipsesc raporturile juridice dintre avocat şi client, pentru că împuternicirea avocaţială nu conţine numărul şi data contractului de asistenţa juridică, nu sunt întemeiate.
În prezenta cauză acţiunea a fost formulată de reclamantul N.O., reprezentat de S.C., împuternicit prin procura autentificată la data de 10 septembrie 2001, sub nr. 1562.
Potrivit actelor depuse la dosar, moştenitor al defunctului N.O. este nepotul acestuia, care se numeşte tot N.O., iar, faţă de prevederile art. 71 C. proc. civ., susţinerea recurentei că mandatarul nu mai avea calitatea de a formula cereri după decesul mandantelui nu este întemeiată.
Textul dispune „Mandatul nu încetează prin moartea celui care l-a dat şi nici dacă acesta a devenit incapabil. Mandatul dăinuieşte până la retragerea lui de către moştenitori sau de către reprezentantul legal al incapabilului".
Deoarece mandatul dat de reclamant nu a fost retras, iar moştenitorul reclamantului l-a împuternicit pe S.C., prin procura dată la 8 mai 2007, să-l reprezinte şi să-i susţină interesele, în baza mandatului iniţial „care a dăinuit" şi după decesul reclamantului, mandatarul a avut dreptul să formuleze cereri şi să angajeze avocat pentru redactarea cererii de îndreptare.
În privinţa împuternicirii avocaţiale, se constată că este menţionat numărul împuternicirii, iar actul este semnat de părţi şi ştampilat. Avocatul, în cererea aflată la fila 44 din dosarul instanţei de recurs, a precizat că numărul delegaţiei şi al contractului de angajare este 160.385 din 11 aprilie 2007 şi că nemenţionarea acestor date în împuternicire constituie o omisiune, iar recurenta nu a contestat aceste susţineri.
Prin urmare, instanţa de apel a fost legal investită cu cererea de îndreptare a deciziei, însă încheierea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a art. 281 C. proc. civ.
Faţă de prevederile acestui text, pot fi îndreptate erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale.
În sensul art. 281 C. proc. civ., omisiunea poate să privească numele, calitatea şi susţinerile părţilor, iar noţiunea de greşeală materială are înţelesul de eroare materială vizibilă.
Pe calea prevăzută de acest text nu poate fi completată hotărârea cu motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei cu privire la soluţia pronunţată.
Obligaţia judecătorului de a arăta în cadrul hotărârii motivele care au format convingerea instanţei cu privire la soluţia pronunţată este stabilită de art. 261 alin. (5) C. proc. civ., iar motivarea incompletă sau lipsa motivării nu poate fi îndreptată pe calea procedurii prevăzută de art. 281 C. proc. civ.
Or, prin cererea de îndreptare s-a solicitat, la pct. 1, îndreptarea erorilor din practicaua deciziei cu privire la numele şi susţinerea apărătorului, erori care constituie „greşeală materială" în sensul art. 281 C. proc. civ.
La pct.2, se arată însă că „a doua posibilă eroare materială se referă la condiţiile de tehnoredactare a considerentelor hotărârii", pentru că nu s-au înscris toate materialele concertate.
Instanţa de apel, care în Decizia pronunţată „cu majoritate" a enunţat hotărârile pronunţate în cauză şi argumentele în baza cărora s-a trimis cauza spre rejudecare, încheind motivarea cu fraza „După trimiterea spre rejudecarea apelului cauza a format obiectul dosarului prezent nr. 21950/2/2005", în încheierea de îndreptare, la pct. 2, după această ultimă frază din hotărâre, înscrisă la pag. 6, motivează amplu opinia majoritară până la pag. 17.
Deoarece pe calea prevăzută de art. 281 C. proc. civ. nu se poate obţine motivarea hotărârii ori completarea motivării, cererea de îndreptare este întemeiată, în parte, doar pentru erorile din practicaua deciziei.
Pentru considerentele expuse, conform art. 304 pct. 5 şi art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de intimata-pârâtă N.B.A. va fi admis şi va fi casată în parte încheierea atacată.
Se va admite în parte cererea formulată de N.O., va fi respinsă cererea de îndreptare a „condiţiilor de tehnoredactare a considerentelor deciziei" cu referire la motivarea opiniei majoritare şi se vor menţine dispoziţiile încheierii privind îndreptarea erorii materiale din practicaua deciziei.
Faţă de manifestarea de voinţă a recurentei şi de prevederile art. 246 C. proc. civ., se va lua act de declaraţia acesteia că renunţă la judecata recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 465 din 25 octombrie 2006, cu noile considerente adăugate prin încheierea de îndreptare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de intimata N.B.A. împotriva încheierii dată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la 2 mai 2007 în dosarul nr. 21950/2/2005 (2282/2005), pe care o casează în parte.
Admite în parte cererea formulată de petentul N.O..
Respinge cererea de îndreptare a deciziei civile nr. 465 din 25 octombrie 2006 privind „condiţiile de tehnoredactare a considerentelor deciziei", cu referire la motivarea opiniei majoritare.
Menţine dispoziţiile încheierii privind îndreptarea erorilor materiale din practicaua deciziei.
Ia act că recurenta a renunţat la judecata recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 465 din 25 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, cu noile considerente adăugate prin încheierea de îndreptare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2554/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8245/2007. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
