ICCJ. Decizia nr. 98/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea introdusă la 8 septembrie 2003, reclamantul K.Ș. a chemat în judecată Primăria Corund, solicitând restituirea în natură a imobilului situat în comuna Corund, înscris în C.F. Corund, nr.top. 10.097, trecut abuziv în proprietatea statului în temeiul Decretului nr. 92/1950.
în motivarea cererii, reclamantul a arătat că imobilul respectiv a aparținut tatălui său K.A., decedat la 11 august 1974, iar notificarea prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului a fost respinsă cu motivarea că face parte din domeniul public.
Tribunalul Harghita, prin sentința civilă nr. 598 din 19 mai 2004, a respins acțiunea, reținând că, potrivit hotărârii nr. 334/1998 dată de Consiliul Județean Harghita, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, reclamantul și K.A.M., decedată în anul 1991 au beneficiat de despăgubiri bănești în sumă de 278.168.466 lei.
S-a considerat că, de vreme ce aceștia au acceptat hotărârea comisiei, înseamnă că au recunoscut că imobilul a fost naționalizat cu titlu valabil.
Reclamantul a declarat apel împotriva sentinței.
Curtea de Apel Târgu Mureș, prin decizia nr. 940/A din 16 noiembrie 2004, a respins apelul ca nefondat, considerând că sentința pronunțată este legală și temeinică.
S-a stabilit că susținerea din apel a reclamantului privitoare la caracterul abuziv al naționalizării este neîntemeiată, față de împrejurarea că acesta, solicitând împreună cu K.A.M. acordarea de despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995 și acceptând Hotărârea nr. 334/1998 mai sus amintită, prin care le-au fost acordate despăgubiri în sumă totală de 278.168.466 lei, au recunoscut implicit legalitatea naționalizării imobilului.
S-a mai arătat și că imobilul nu poate fi restituit în natură nici prin prisma dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 10/2001, în primul rând pentru că a suferit transformări esențiale față de cel care era în momentul naționalizării, iar în al doilea rând pentru că acolo funcționează un internat școlar și există săli de clasă.
împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recurs, în baza prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Acesta a susținut, în esență, faptul că instanța de apel a pronunțat o soluție greșită, fără a stabili pe deplin situația de fapt.
Recursul este întemeiat.
Analiza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei conduce la concluzia că, într-adevăr situația de fapt nu a fost pe deplin lămurită de instanța de apel, care a pronunțat, astfel, o hotărâre nelegală.
Reclamantul K.Ș. a introdus acțiune direct în justiție, întrucât notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, nr. 44/N/2002 nu a fost soluționată și a cerut restituirea în natură a unui imobil situat în comuna Corund, cuprins în C.F. Corund, nr.top. 10097.
Corect se susține prin motivele de recurs că situația de fapt nu a fost lămurită de instanță în sensul dacă există unul sau două imobile, care este regimul lor juridic, precum și dacă imobilul avut în vedere de instanțe a fost sau nu transformat.
Așa cum rezultă din actele dosarului, chiar intimata Primăria Corund, la termenul de judecată din 21 aprilie 2004, a susținut că în realitate este vorba despre două construcții distincte, fără a putea preciza care din ele a făcut obiectul plății despăgubirilor acordate în temeiul Legii nr. 112/1995.
Situația topografică și juridică a celor două imobile trebuie lămurită prin administrarea probei cu expertiză topografică.
Având în vedere aceste considerente, în raport cu prevederile art. 315 alin. (1) și (3) C. proc. civ., s-a impus admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
| ← ICCJ. Decizia nr. 969/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 842/2007. Civil → |
|---|
