ICCJ. Decizia nr. 766/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 590 din 11 iunie 2004, Tribunalul București a admis acțiunea reclamantelor G.E., J.D.M., Q.R., așa cum a fost precizată, în contradictoriu cu pârâții SC M. SA București, A.P.A.P.S., SC V. Com SRL București, T.V.I., M.G., M.D., L.A.S.R., intervenienții în nume propriu M.Z. și M.R.M.; a admis cererea de intervenție în interes propriu și în interesul reclamanților formulată de M.Z. și M.R.M.; a constatat că imobilul situat în București, compus din teren în suprafață de 381,28 mp și construcția formată din subsol, parter și etaj, proprietatea foștilor soți M.P. și E. a fost preluat de stat fără titlu valabil.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, imobilul (teren) și construcția situat în București, a aparținut soților M. și P.M. și a trecut în proprietatea statului în mod abuziv nerespectarea dispozițiilor Decretului nr. 92/1950. Că, A.P.A.P.S. care a preluat drepturile și obligațiile fostului Fond al Proprietății de Stat are obligația de a asigura reparația prejudiciilor cauzate societăților comerciale privatizate prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat.
S-a mai reținut și faptul că, din cuprinsul contractelor de vânzare-cumpărare succesive rezultă că intervenienții subdobânditori au cunoscut situația juridică a imobilului în litigiu în sensul că a fost preluat abuziv de Statul Român și prin urmare nu au fost cumpărători de bună credință. Prin urmare în conformitate cu dispozițiile art. 46 din Legea nr. 10/2001 s-a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare.
Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 144 din 17 aprilie 2006, a admis apelurile declarate de apelanții-pârâți L.A.S.R., M.G., M.D., SC V.C. SRL București, SC A.V.A.S. București, SC M. SA București, împotriva sentinței civile nr. 590 din 11 iunie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți G.E., J.D.M., Q.R., intimatul-pârât T.V.I., intimații-intervenienți M.Z. și M.R.M. și pe cale de consecință, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare la instanța competentă, respectiv Tribunalul București, secția comercială.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, judecătorii apelului au pus în discuția părților nepronunțarea de către instanța de fond asupra unui capăt de cerere, respectiv nulitatea contractului de privatizare nr. 326/1996, cerere formulată de reclamanți.
împotriva deciziei civile mai sus menționată au declarat recurs reclamantele G.E., J.D.M. și Q.R., criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8, C. proc. civ. deoarece:
- Deși reclamanții au solicitat doar nulitatea absolută a actului prin care s-a făcut privatizarea SC M. SA și a actului de înstrăinare încheiat între SC M. SA și SC V. Com SRL, totuși instanța de apel în mod greșit a pus în discuția părților nepronunțarea de către judecătorii fondului asupra capătului de cerere, respectiv nulitatea contractului de privatizare nr. 326/1996, cu toate că niciodată reclamantele nu au solicitat nulitatea acestui contract.
- Cauza nu a fost pe rolul secției comerciale a Tribunalului București niciodată pentru a se putea dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul București, secția comercială.
- Temeiul de drept al acțiunii formulată de reclamante îl constituie dispozițiile art. 46 din Legea nr. 10/2001.
Recursul este fondat.
Reclamantele G.E., J.D.M. și Q.R., au solicitat să se constate nulitatea absolută a actului prin care s-a făcut privatizarea pârâtei SC M. SA, precum și a actului de înstrăinare nr. 913 din 21 martie 2001 încheiate între SC M. SA și SC V.C. SRL.
Deși reclamantele au solicitat să se constate nulitatea absolută a actului de privatizare a SC M. SA care poartă nr. 326/1996, filele 88- 96 dosar fond, totuși instanța de fond a omis să se pronunțe asupra acestui capăt de cerere.
Prin urmare, susținerea reclamantelor în sensul că instanța de fond nu a fost investită cu constatarea nulității absolute a contractului de privatizare nr. 326/1996 nu poate fi reținută.
Instanța de apel fără să clarifice, punând în dezbaterea părților, dacă litigiul este de natură civilă sau comercială, a trimis cauza spre rejudecare tribunalului, secția comercială. în felul acesta însă, a fost nesocotit principiul contradictorialității dezbaterilor și al respectării dreptului de apărare, pricina fiind soluționată prin reținerea unui aspect, nepus în discuția părților care au fost astfel împiedicate la a-și face apărările.
Se impune clarificarea acestei situații, cu atât mai mult cu cât din cuprinsul motivelor de recurs rezultă că reclamantele nu au solicitat nulitatea contractului de privatizare nr. 326/1996. Că, s-a solicitat restituirea în natură a imobilului în litigiu în condițiile Legii nr. 10/2001.
Ca atare, pentru încălcarea unor principii în desfășurarea procesului civil și văzând dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recursul a fost admis și casată decizia atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Instanța de trimitere va pune în discuția reclamantelor cu respectarea principiului disponibilității, dacă acestea înțeleg să renunțe sau nu la capătul de cerere referitor la nulitatea actului de privatizare a SC M. SA București.
De asemenea, aceiași instanță va pune în discuția părților dacă litigiul este de natură civilă sau comercială.
| ← ICCJ. Decizia nr. 842/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 634/2007. Civil → |
|---|
