ICCJ. Decizia nr. 72/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea notificată sub nr. 121/2001 Primăriei Municipiului Târgu Jiu, petentul N.V. a cerut restituirea în natură, conform cotei sale de 2/3 părți indivize, a terenului intravilan situat în Municipiul Târgu Jiu, și acordarea de despăgubiri pentru construcția edificată pe acest teren și care a fost demolată.
în motivarea cererii reclamantul a arătat că a fost coproprietarul imobilului de la adresa mai sus arătată, că acesta a fost expropriat de stat prin Decretul nr. 408/1981 iar construcția demolată în anul 1985 și că numai parțial terenul este ocupat de o centrală termică (200 mp) de o construcție edificată pe fostul UJCM Gorj (cc. 240 mp) de o parcare (cc. 200 mp).
Prin dispoziția nr. 3182 din 24 mai 2005 Primarul Municipiului Târgu Jiu a respins cererea de restituire în natură a terenului motivat de faptul că aparține "domeniul public" al localității, 228,15mp, și este afectat de utilități publice și a făcut petentului o ofertă de despăgubire în echivalent, în cuantum de 34.401,5 lei noi pentru acest teren.
Prin cererea înregistrată la 9 iunie 2005, reclamantul N.V. a cerut anularea dispoziției și obligarea pârâtului să-i facă o ofertă de despăgubire la o valoare reală de cea a terenului de care a fost deposedat susținând că, în prezent, acesta valorează peste 4 miliarde de lei vechi.
Prin sentința civilă nr. 113 din 23 martie 2006, Tribunalul Gorj a admis contestația, a anulat dispoziția și a constatat că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii în echivalent pentru o suprafață de 552 mp teren situat în Târgu Jiu, măsuri a căror valoare urmează a fi calculate și stabilite în condițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, republicată, și acordate în procedura prevăzută de titlul VII din Legea nr. 247/2005.
în motivarea sentinței instanța a reținut că potrivit actelor de proprietate depuse la dosarul cauzei și concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză terenul situat în strada V., care a făcut obiectul unei exproprieri și din care pârâta deține ca o suprafață de 552 mp, a aparținut autorilor I.S. și S.S., bunicii reclamantului sens în care acesta este îndreptățit la măsuri reparatorii, măsuri la căror cuantum, în raport de dispozițiile Legii nr. 247/2005, urmează a fi stabilit de evaluatorii specialiști desemnați de Comisia Centrală de stabilire a despăgubirilor, în procedura prevăzută de titlul VII din acest act normativ.
Prin aceiași sentință s-a reținut că diferența de 111 mp este ocupată de SC E. SA și că aceasta face obiectul unui alt litigiu.
împotriva acestei sentințe au declarat apel Primăria și Consiliul Local al Municipiului Târgu Jiu susținând că, reclamantul a cerut prin notificarea pe care i-a adresat-o măsuri reparatorii doar pentru o suprafață de 228,15 mp și nu pentru suprafața de 552 mp cum greșit a stabilit prima instanță și că, potrivit legii, competența de a stabili felul și cuantumul despăgubirilor nu aparține instanțelor judecătorești ci C.C.S.D.
Prin decizia nr. 468 din 7 iunie 2006, Curtea de Apel Craiova a respins apelul declarat de pârâți ca nefondat.
în motivarea deciziei instanța a reținut că prin cererea notificată reclamantul nu a indicat vreo suprafață de teren, cum în mod greșit invocă pârâții, ci doar amplasamentul acestuia, anume strada V., caz în care, în mod corect, prima instanță a procedat la individualizarea nemișcătorului dispunând acordarea de măsuri reparatorii reclamantului pentru partea de teren ocupată de pârâți, caz în care instanța a acordat reclamantului ceea ce a cerut.
împotriva acestei decizii au declarat recurs apelanții, invocând incidența art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.
în motivarea recursului pârâții reiterează critica potrivit căreia instanțele de fond au acordat reclamantului mai mult decât a cerut, respectiv 552 mp în loc de 228,15 mp deși acesta nu și-a modificat câtimea obiectului cererii notificate în termenul prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Totodată recurenții susțin că instanțele judecătorești, potrivit legii, nu aveau competența de a stabili valoarea imobilului expropriat prin Decretul nr. 408/1971, această sarcină fiind atributul exclusiv al C.C.S.D., ca de altminteri nici felul măsurilor reparatorii ori modalitatea de acordare a acestora.
învederează recurenții instanței faptul că decizia contestată de a fost emisă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 și că, în opinia lor hotărârea recurată nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină fără a-și argumenta această susținere.
Analizând recursul, înalta Curte constată că nu poate fi primit pentru următoarele considerente:
în drept, cererea de recurs trebuie redactată astfel încât să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea sau argumentarea lor, cerință impusă de art. 302 alin. (1) pct. c C. proc. civ.
Argumentarea și dezvoltarea motivelor de recurs trebuie făcută în mod explicit astfel încât înalta Curte să poată exercita controlul său cu privire la pretinsele motive de nelegalitate ale hotărârii recurate.
Simpla enunțare în cuprinsului cererii de recurs a unor dispoziții legale și simpla susținere în sensul că anumite texte de lege ar fi fost încălcate nu constituie o dezvoltare suficientă a motivelor de recurs și echivalează cu o nemotivare.
Or, în speță, deși prin cererea de recurs pârâții au enunțat că în cauză ar fi incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 și 10 (cel din urmă fiind abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000), aceștia nu au dezvoltat critici care să se circumscrie acestor motive de recurs.
Mai mult, este de observat că deși prin hotărârile pronunțate instanțele de fond au stabilit doar dreptul reclamanților de a primi măsuri reparatorii în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005, fără însă a stabili o valoarea până la concurența cărora acestea să fie acordate, felul acestor măsuri sau modalitățile de acordare, recurenții dezvoltă în mod confuz, sub formă de critici, argumente care converg în sensul soluției adoptată de instanțele de fond.
Prin cererea de recurs pârâții susțin și că instanțele de fond au acordat reclamantului mai mult decât ceea ce a cerut, plus petita, afirmând, fără însă a argumenta prin trimitere la probatorii, că prin cererea notificată în procedura administrativă acesta a solicitat restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii doar pentru o suprafață de 228,15 mp, caz în care, în mod greșit, instanțele de fond i-au acordat măsuri reparatorii pentru o suprafață de 552 mp.
Această critică care se circumscrie motivului de recurs prevăzută de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. nu poate fi însă primită.
Mai întâi, este de observat că prin cererea notificată Primăriei Municipiului Târgu Jiu (fila 24 primă instanță) reclamantul nu a indicat întinderea suprafeței de teren expropriată și pentru care solicita acordarea de măsuri reparatorii ci doar datele de identificare ale terenului anume "strada V.", suprafața de 228,15 mp fiind menționată pentru prima oară de primarul Municipiului Târgu Jiu în cuprinsul dispoziției nr. 3182/2005.
Or, în vederea stabilirii întinderii terenului care a făcut obiectul exproprierii, la judecata în fond a pricinii, a fost efectuată o expertiză topografică de către expertul C.I., prin raportul întocmit stabilindu-se că fosta proprietate a a autorilor reclamantului măsura 663 mp și că din acest teren pârâta deține numai suprafața de 552 mp (restul aflându-se în posesia unei societăți comerciale), expertiză ale cărei concluzii nu au fost contestate de către recurenți.
Așa fiind, cum hotărârea recurată, în raport de limitele investirii, a fost pronunțată cu aplicarea corectă a legii incidente, înalta Curte, pentru considerentele de fapt și de drept arătate, a constatat că recursul dedus judecății se dovedește a fi nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 595/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 590/2007. Civil → |
|---|
