ICCJ. Decizia nr. 114/2008. Civil
| Comentarii |
|
La 28 noiembrie 2006, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a chemat în judecată pe pârâtul D.V., solicitând restrângerea dreptului acestuia la liberă circulație în statele Uniunii Europene pe o perioadă de cel mult 3 ani.
în motivarea cererii, întemeiate pe art. 38,art. 39 și art. 52 din Legea nr. 248/2005, reclamanta a susținut că, la 30 octombrie 2006, pârâtul a fost returnat din Spania conform Acordului de readmisie încheiat de România cu acea țară.
Tribunalul Giurgiu-secția civilă, prin sentința nr. 59 din 8 februarie 2007, a respins cererea pe considerentul că în speță nu s-a făcut dovada că pârâtul ar fi avut un comportament necorespunzător în Spania, astfel că, potrivit normelor comunitare, nu se impune restrângerea dreptului său la liberă circulație.
Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 293 din 10 mai 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, reținând că:
- de la 1 ianuarie 2007, odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, restrângerea libertății de circulație a cetățenilor români, deveniți cetățeni ai uniunii menționate, nu se mai poate face decât cu respectarea normelor comunitare în domeniu, respectiv Directiva nr. 38/2004;
- în speță nu s-a dovedit că prezența pârâtului în Spania constituie o amenințare serioasă și suficientă la adresa intereselor fundamentale ale societății, așa cum prevăd normele comunitare precizate pentru restrângerea dreptului cetățenilor Uniunii Europene la liberă circulație.
Reclamanta a declarat recurs, prin care a solicitat casarea ambelor hotărâri și, pe fond, admiterea cererii și restrângerea dreptului pârâtului la liberă circulație în Spania, pe o perioadă de cel mult 3 ani.
în motivarea recursului, al cărui temei juridic nu a fost indicat, recurenta a susținut că soluția pronunțată în cauză ar fi contrară art. 38 lit. a) și art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005.
Această critică, a cărei dezvoltare permite încadrarea în ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este nefondată deoarece:
- de la 1 ianuarie 2007, consecutiv aderării României la Uniunea Europeană, cetățenii români beneficiază de dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre în condițiile prevăzute de Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului;
- potrivit art. 6 alin. (1) și art. 27 din menționata directivă, cetățenii Uniunii au dreptul de ședere pe teritoriul unui alt stat membru pe o perioadă de cel mult 3 luni fără nicio formalitate, iar restrângerea acestui drept se poate face numai pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, fiind totodată necesar ca măsurile restrictive luate în primele două cazuri să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză;
- or, în speță nu s-a făcut dovada existenței vreuneia din împrejurările prevăzute de normele comunitare pentru restrângerea dreptului pârâtului la liberă circulație în Spania.
Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., prezentul recurs a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1388/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1153/2008. Civil → |
|---|
