ICCJ. Decizia nr. 1850/2008. Civil. Perimare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1850
Dosar nr. 30/1/1997
(nr. vechi 4120/1997)
Şedinţa publică din 19 martie 2008
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad sub nr. 1606/1996, reclamantele K.R. şi K.B. au chemat în judecată Consiliul local al municipiului Arad, solicitând să se pronunţe o hotărâre prin care să se constate că acestea sunt proprietare ale imobilului din Arad, înscris în C.F. Aradul Nou (ca moştenitoare ale părinţilor K.I. şi V.), rectificarea înscrierii din C.F., respectiv, radierea dreptului de proprietate al statului.
Acţiunea a fost precizată ulterior, în sensul constatării nelegalităţii menţinerii înscrierilor din C.F., privitoare la dreptul de proprietate al statului asupra imobilului, ca urmare a neaplicării în privinţa acestora, a prevederilor Decretului nr. 81/1954.
Prin sentinţa nr. 69 din 7 martie 1997, Tribunalul Arad a respins acţiunea ca neîntemeiată.
În justificarea soluţiei s-a reţinut că imobilul ce face obiectul litigiului, intravilan cu casă, înscris în C.F. 1753 Aradul Nou, a fost proprietatea tabulară a autorilor reclamanţilor.
Potrivit încheierii nr. 4253/1947 asupra acestui imobil s-a dispus intabularea dreptului de proprietate al statului, cu titlu de expropriere.
Reclamantele au solicitat radierea înscrierii din C.F., susţinând că, potrivit Decretului nr. 81/1954 cu privire la dobândirea şi pierderea unor drepturi asupra unor categorii de bunuri, ar fi fost îndreptăţite la restituirea imobilului, dar, faţă de prevederile art. 1 din actul normativ menţionat, s-a constatat că acestea nu beneficiază de prevederile reparatoare ale alin. (1) şi (2) [întrucât bunul a fost expropriat, fiind în mod expres exclus de la restituire, conform art. 1 alin. (3)].
Ca atare, faţă de situaţia de fapt reţinută, conform căreia imobilul proprietatea antecesorilor reclamantelor a fost expropriat de stat în anul 1947, s-a concluzionat că reclamantele nu pot beneficia de prevederile reparatoare ale Decretului nr. 81/1954, ţinându-se seama de dispoziţiile art. 1 alin. (3) din acest act normativ.
Împotriva sentinţei au declarat apel reclamantele, care au arătat că, în condiţiile în care în mod corect s-a stabilit că imobilul a fost proprietatea antecesorilor acestora, fiind expropriat de stat în anul 1947, soluţia instanţei trebuia să fie de admitere a acţiunii.
Apelul a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 66 din 11 septembrie 1997 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
În considerentele deciziei s-a reţinut că temeiul invocat de reclamante pentru a obţine rectificarea înscrierilor de C.F. respectiv, Decretul nr. 81/1954, reprezintă un act normativ în prezent abrogat.
În ce priveşte restituirea imobilelor expropriate conform art. 35 din Legea nr. 33/1994, ea nu poate fi dispusă, nefiind îndeplinită niciuna din condiţiile prevăzute de acest text.
Decizia a fost atacată cu recurs de către apelantele-reclamante, care au pretins caracterul nelegal al soluţiei sub următoarele aspecte :
- Instanţa a ignorat susţinerile privind aplicabilitatea HG nr. 968/1956, ca argument pentru înlăturarea incidenţei Decretului nr. 81/1954.
Or, potrivit art. 1 din HG nr. 968/1956, cetăţenilor români de naţionalitate germană ( situaţia antecesorilor reclamantelor ), ale căror case şi terenuri din jurul casei au fost trecute în proprietatea statului li se restituie imobilele astfel preluate, dacă nu au făcut obiectul împroprietăririi unor terţe persoane.
- În argumentarea inaplicabilităţii Decretului nr. 81/1954 s-a reţinut că imobilul a fost expropriat, fiind exclus de la restituire, fără să se analizeze conţinutul încheierii notariale nr. 4243/1947, în care sunt menţionate alte date de c.f. decât cele ale imobilului în litigiu.
- În speţă, nu a fost vorba de o expropriere, ci de o preluare abuzivă, nefiind respectate dispoziţiile Legii nr. 187/1945.
- Potrivit HG nr. 11/1997, imobilele cu destinaţie de locuinţă trecute ca atare în proprietatea statului sunt cele care apar în enumerarea limitativă a acestui act normativ, în care nu este menţionat şi Decretul nr. 81/1954.
- Considerentul instanţei de apel, care face trimitere la dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, este eronat, întrucât în speţă trebuia analizat modul în care s-a făcut exproprierea în 1947.
Judecata recursului a fost suspendată la solicitarea reclamantelor, în vederea definitivării procedurilor declanşate conform legilor fondului funciar, pentru recuperarea proprietăţii asupra aceluiaşi imobil.
Potrivit adresei emise de Primăria municipiului Arad (fila 54, recurs), solicitării reclamantelor, de restituire a terenului intravilan nu i s-a putut da curs, întrucât asupra acestui imobil a fost eliberat, conform HG 834/1991, certificat de atestare a dreptului de proprietate (seria M 07 nr. 1886 din 4 august 1997 ) în favoarea SC S. Arad SA.
Recursul, în limita criticilor formulate, este nefondat.
Susţinerea recurentelor, conform căreia aplicarea HG 968/1956 ar fi trebuit să conducă la restituirea imobilului preluat ca efect al exproprierii în anul 1947, ignoră situaţia juridică prezentă a acestui bun.
Astfel, potrivit actului normativ invocat de către recurente, restituirea imobilelor se face în măsura în care acestea nu sunt deţinute cu titlu de împroprietărire, de o terţă persoană.
Conform probelor administrate în recurs a rezultat că imobilul se află inclus în patrimoniul SC S. S.A. Arad, ca urmare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate eliberat de către Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, la 4 august 1997.
Ca atare, solicitarea de restituire prin invocarea dispoziţiilor art. 1 din HG nr. 968/1956 ignoră impedimentul în adoptarea acestei măsuri determinat de situaţia bunului.
- De asemenea, susţinerea că în încheierea de c.f. prin care s-a dispus intabularea dreptului de proprietate, cu titlu de expropriere, în favoarea Statului Român, nu apar şi datele imobilului în litigiu, este lipsită de fundament.
În încheierea respectivă (fila 26, fond) apar imobile evidenţiate în mai multe cărţi funciare, printre care şi cel înscris în C.F. 1735, indicat de reclamante în cererea de chemare în judecată.
De asemenea, în extrasul cărţii funciare cu numărul 1753 (fila 2, fond) apare Statul Român, intabulat cu titlu de expropriere, conform încheierii nr. 4243/1947.
- Critica de nelegalitate formulată cu referire la dispoziţiile Legii nr. 187/1945 nu poate fi primită întrucât, pe de o parte, recurentele nu arată în ce ar fi constat nesocotirea prevederilor acestui act normativ (cu singura referire la originea etnică a antecesorilor), iar pe de altă parte, este vorba de un aspect invocat pentru prima dată în recurs ( în condiţiile în care în judecata la instanţele de fond s-a pretins nesocotirea dispoziţiilor Decretului nr. 81/1954 şi ale HG nr. 968/1956 ).
- În acelaşi sens este nejustificată şi critica referitoare la aprecierea eronată a noţiunii de titlu din perspectiva HG nr. 11/1997.
Recurentele-reclamante nu şi-au fundamentat pretenţiile pe dispoziţiile acestui act normativ, după cum instanţele fondului nu au justificat soluţiile adoptate în cauză cu trimitere la respectiva hotărâre de guvern.
Rezultă lipsa de obiect a criticii formulate în aceste condiţii, fără corespondent în considerentele deciziei adoptate.
Potrivit celor expuse, toate aspectele de nelegalitate învederate au fost găsite nejustificate, recursul urmând a să fie respins în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii K.R. şi K.B. împotriva deciziei nr. 66 din 11 septembrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6412/2008. Civil |
|---|
