ICCJ. Decizia nr. 2204/2008. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată sub nr. 2078/1991 la data de 23 iulie 2007, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte București a chemat în judecată pe pârâtul B.G. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună restrângerea exercitării dreptului acestuia la libera circulație în Anglia pentru o perioadă de cel mult 3 ani, arătând că acesta a fost returnat din Anglia la data de 22 septembrie 2006, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, ratificat prin Legea nr. 369/2003.
în drept, reclamanta a invocat prevederile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 potrivit cărora se poate dispune această măsură împotriva persoanelor returnate în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
Fiind astfel investit, Tribunalul Vrancea, prin sentința civilă nr. 474 din 2 august 2007 a respins cererea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație nu se impune raportat la temeiul pentru care a fost returnat pârâtul, respectiv ședere ilegală pe teritoriul Suediei.
Prin decizia nr. 355 A din 25 septembrie 2007, Curtea de Apel Galați, secția civilă, a anulat, ca ne timbrat apelul formulat de reclamantă împotriva hotărârii primei instanțe.
împotriva acestei din urmă hotărâri, a declarat recurs reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, susținând că în mod greșit instanța i-a anulat apelul ca netimbrat, întrucât pentru termenul de judecată de la 25 septembrie 2007, termen până la care i s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar, a îndeplinit această obligație, așa cum rezultă din ordinul de plată emis la 20 septembrie 2007.
Recursul este nefondat.
în conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru, iar potrivit art. 20 alin. (1) și (2) din legea menționată, acestea se plătesc anticipat. Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost înregistrată odată cu cererea, se va pune în vedere petentului achitarea ei până la primul termen de judecată.
Conform art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997, neîndeplinirea obligației de plată a taxei judiciare de timbru la termenul stabilit, se sancționează cu anularea cererii.
în speță, conform procesului-verbal din 14 septembrie 2007 (fila 17 dosar apel) recurenta-apelantă a fost citată cu mențiunea ca până la termenul de judecată de la 25 septembrie 2007 să achite o taxă judiciară de timbru pentru fond de 8 lei noi (80.000 lei vechi), timbru judiciar de 3000 lei vechi, taxă judiciară de timbru pentru apel de 4 lei noi (40.000 lei vechi) și 0,15 lei noi timbru judiciar.
Cum, la termenul din 25 septembrie 2007 când s-a soluționat cauza nu s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în mod just instanța de apel a anulat apelul declarat de reclamantă ca netimbrat.
Depunerea ulterioară a taxei de timbru și a timbrului judiciar, (conform petiției aflată la fila 20 în dosarul instanței de apel și înregistrat la data de 26 septembrie 2007), este nerelevantă în condițiile în care la data judecății cauzei nu exista la dosar dovada achitării taxelor menționate.
Ca atare, pentru considerentele expuse și constatând legalitatea deciziei atacate, recursul declarat în cauză se privește ca nefondat și a fost respins în consecință, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 26/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2247/2008. Civil → |
|---|
