ICCJ. Decizia nr. 2156/2008. Civil
| Comentarii |
|
Prin notificarea formulată la 11 februarie 2002, F. Hunedoara a cerut Primăriei municipiului Deva, restituirea în natură sau acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru imobilul, apartamentul nr. 6, compus din două camere și dependințe, situat în Deva, preluat abuziv în baza Decretului nr. 478/1954, privitor la donațiunile făcute statului.
Prin dispoziția nr. 932/2003, Primarul municipiului Deva a respins notificarea, cu motivarea că preluarea s-a făcut cu titlu, iar acțiunea formulată de reclamantă în constatarea nulității actului de donație, a fost respinsă irevocabil.
La 17 noiembrie 2003, F. Hunedoara a atacat această dispoziție învederând instanței că pentru imobilele donate statului sau altor persoane juridice, în baza unor acte normative speciale, cazul în speță, nu este necesară obținerea în prealabil a unei hotărâri judecătorești irevocabile de anulare a donației.
Astfel, se mai arată, imobilul în litigiu a fost construit din fondurile Cooperației de Consum și donat Statului Român cu condiția repartizării acestuia unui membru cooperator.
Ulterior, apartamentul a fost vândut chiriașului în temeiul Decretului-lege nr. 61/1990.
Investit în primă instanță, Tribunalul Hunedoara, secția civilă, prin sentința nr. 674 din 21 aprilie 2004, a respins acțiunea, reținând în esență că reclamanta nu face parte din categoria persoanelor juridice îndreptățite, în înțelesul legii, la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001.
Astfel, se mai arată, dacă legiuitorul ar fi dorit să includă în categoria persoanelor îndreptățite la restituire și organizațiile cooperatiste, le-ar fi enumerat fără echivoc alături de celelalte categorii nominalizate în art. 3 din lege și nicidecum nu le-ar fi inclus în categoria celor obligate la restituire.
în esență cu aceeași motivare, Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin decizia nr. 1761/A din 12 noiembrie 2004, a respins ca nefondat apelul reclamantei.
Recursul declarat în cauză de F. Hunedoara a fost admis de înalta Curte de Casație și Justiție care, prin decizia nr. 5287 din 30 mai 2006 a casat hotărârea atacată și admițând apelul, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe de fond.
Pentru a se pronunța astfel, instanța supremă a reținut în esență că Legea nr. 10/2001, nominalizează în art. 3 lit. c), ca fiind persoane îndreptățite și persoanele juridice proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizații cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, după data de 6 martie 1945.
Legiuitorul, se mai arată, condiționează reținerea calității de persoană îndreptățită a persoanei juridice de constatarea continuității activității în perioada ulterioară preluării bunului sau dacă activitatea sa a fost interzisă sau întreruptă, iar aceasta să-și fi reluat activitatea după data de 22 decembrie 1989 dacă, prin hotărâre judecătorească se constată că sunt una și aceeași persoană juridică cu cea desființată sau interzisă.
Or, se mai reține, instanța de apel nu a analizat dacă reclamanta și-a continuat activitatea, în sensul legii de reparație și nici dacă a construit apartamentul cu titlu de proprietar, față de conținutul actului de donație din care rezultă că acesta ar fi fost construit de Sfatul popular al orașului Deva, din fondurile Cooperației de Consum.
în rejudecare, Tribunalul Hunedoara, secția civilă, prin sentința nr. 144 din 28 februarie 2007, a admis contestația, astfel cum a fost precizată și anulând dispoziția, l-a obligat pe Primarul municipiului Deva să emită dispoziție de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, în condițiile Legii nr. 247/2005, pentru imobilul ce a făcut obiectul notificării, preluat abuziv de stat și a cărui restituire în natură nu mai este posibilă.
A respins totodată contestația față de Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Hunedoara, Prefectura Județului Hunedoara, Primăria municipiului Deva și Consiliul local Deva.
Pentru a decide astfel, prima instanță a reținut în esență că F. Hunedoara are calitate de persoană îndreptățită, fiind continuatoarea Uniunii Regionale a Cooperativelor de Consum Hunedoara care a fost constrânsă la perfectarea actului de donație în formă autentică în favoarea statului, în legătură cu apartamentul în litigiu, caracterul abuziv al preluării fiind stabilit de însuși legiuitor, prin dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 și pct. 2.3. al Normelor metodologice.
S-au avut în vedere și dispozițiile art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001, față de împrejurarea că imobilul notificat a fost înstrăinat, cu respectarea dispozițiilor legale, restituirea în natură nemaifiind posibilă.
Soluția a fost menținută de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, care, în esență cu aceeași motivare, prin decizia nr. 172/A din 23 mai 2007, a respins apelul declarat de Primăria municipiului Deva, prin primar.
în cauză, au declarat recurs în termen legal, Consiliul local al municipiului Deva, Primăria municipiului Deva și Primarul municipiului Deva.
Primele două recursuri sunt nemotivate, urmând a se constata nulitatea acestora, în considerarea dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
Cât privește recursul declarat de Primarul municipiului Deva, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., acesta critică hotărârile date în cauză pe considerentul greșitei admiteri a contestației, în condițiile în care dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din lege condiționează acordarea măsurilor reparatorii de admiterea acțiunii în anulare sau în constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Or, se arată, împrejurarea constrângerii antecesoarei contestatoarei la perfectarea actului de donație nu poate fi prezumată, mai ales atunci când, cazul în speță, îi este opusă o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care s-a constatat valabilitatea actului.
Recursul Primarului municipiului Deva se privește ca fondat, urmând a fi admis în considerarea argumentelor ce succed.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001, în redactarea ulterioară republicării, în vigoare la data pronunțării deciziei atacate, în noțiunea de imobile "preluate în mod abuziv" se includ și imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza Decretului nr. 410/1948, privind donațiunea unor întreprinderi de arte grafice, a Decretului nr. 478/1954, privind donațiile făcute statului și altele asemenea, neîncheiate în formă autentică, precum și imobilele donate statului sau altor persoane juridice, încheiate în forma autentică prevăzută de art. 813 C. civ., în acest din urmă caz, dacă s-a admis acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației, printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Din interpretarea primei teze a textului mai sus citat rezultă că legiuitorul a avut în vedere, în ceea ce privește imobilele preluate prin actele normative speciale, adoptate în perioada postbelică, care au servit ca temei legal pentru donații făcute în favoarea statului ori a altor persoane juridice, exclusiv actele de donație încheiate sub semnătură privată ca urmare a derogării de la regula instituită prin dispozițiile art. 813 C. civ., conform cu care, toate donațiile trebuie încheiate în formă autentică.
Ca atare, deși nici în acest caz particular, legea nu oferă o soluție clară, nesusceptibilă unor diverse interpretări, apare ca judicioasă concluzia că doar în această ipoteză, a trecerii în proprietatea statului în baza unor reglementări speciale, cum ar fi Decretele nr. 410/1948 și nr. 478/1954 și altele asemenea, prin act neîncheiat în formă autentică se poate aprecia asupra preluării abuzive, fără a fi necesar a se îndeplini condiția admiterii acțiunii în anulare sau în constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Or, în speță actul de donație prin care autoarea reclamantei a gratificat Statul român cu imobilul situat în Deva, apartament compus din două camere și dependințe, a fost încheiat în formă autentică (a se vedea încheierea de autentificare nr. 629 din 11 mai 1964 - fila 6, dosar nr. 7750/2003 al Tribunalului Hunedoara).
în consecință, pretinsa constrângere la perfectarea actului nu putea fi prezumată, ci constatată prin hotărâre judecătorească irevocabilă, devenind aplicabilă cea de-a 2-a ipoteză a textului mai sus invocat, care reglementează generic situația donațiilor încheiate în formă autentică prevăzută de art. 813 C. civ.
în cauză însă, prin sentința civilă nr. 1004 din 11 aprilie 2003 a Judecătoriei Deva, intrată în puterea lucrului judecat, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată la 14 mai 2002 de F. Hunedoara, vizând constatarea nulității absolute a actului de donație, autentificat sub nr. 629 din 11 mai 1964, reținându-se că reclamanta nu a probat lipsa lui animus donandi, nefăcându-se dovada că voința sa ar fi fost afectată în libertatea sa de manifestare, prin violența morală concretizată în presiuni exercitate de exponenții puterii politice din perioada întocmirii actului.
Așa fiind, recursul a fost admis, cu consecința casării ambelor hotărâri pronunțate în rejudecare iar pe fond, a respingerii contestației.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2159/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1941/2008. Civil → |
|---|
