ICCJ. Decizia nr. 2324/2008. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 17 noiembrie 2005 pe rolul Tribunalului București și ulterior, pe rolul Tribunalului Iași, urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea acestei din ultime instanțe prin sentința civilă nr. 208 din 9 februarie 2006, reclamanta L.P.B. & C. a solicitat în contradictoriu cu pârâții T.G. și O.S.I.M., să se constate că mărfurile reținute de către autoritățile vamale conf. deciziei Autorității Naționale a Vămilor nr. 62357/MC din 31 octombrie 2005, aduc atingere drepturilor sale exclusive de proprietate intelectuală deținute asupra mărcii L.; să se dispună interzicerea importului și a comercializării neautorizate de către pârâtă a produselor purtând mărci identice sau similare mărcii L., precum și obligarea pârâtului T.G. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
în motivarea cererii de chemare în judecată se arată că la 25 octombrie 2005, în temeiul prevederilor Legii nr. 202/2000 și ale O.G nr. 59/2002, autoritățile vamale au reținut ca fiind susceptibile să aducă atingere unui drept de proprietate intelectuală un număr de 10 bucăți parfumuri având inscripționată marfa P.L.
Instanța, prin sentința civilă nr. 2961 din 20 decembrie 2006, a respins excepția tardivității formulării acțiunii și a respins acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța sentința Tribunalul Iași a reținut următoarea situație de fapt și de drept.
Cu privire la excepția de tardivitate instanța a reținut că dispozițiile art noiembrie din Legea nr. 202/2000, coroborate cu dispozițiile art. 25 din aceleași act normativ se referă expres la contravenții și soluționarea lor. Termenul de 10 zile prevăzut de art.11 din lege vizează alte aspecte colaterale promovării acțiunii.
Pârâtul T.G. nu are nici calitatea de proprietar și nici de destinatar al mărfurilor deoarece organele vamale au găsit cele 10 flacoane de parfum în cala autocarului aparținând firmei A.T. SRL. Cum nici unul dintre turiștii din autocar nu a recunoscut că-i aparțin flacoanele ele au fost ridicate iar pârâtul a semnat, întrucât era singura persoană ce reprezenta firma de transport.
Curtea de Apel Iași, secția civilă, prin decizia nr. 92 din 13 iunie 2007, a respins apelul formulat de reclamanta L.P.B. & C., împotriva sentinței arătate pentru considerentele ce urmează:
Deși apelanta face afirmații privind existența unui act de constatare și de confiscare a mărfurilor de la pârâtul intimat, la dosar nu a fost depus înscrisul invocat.
în cauză a fost depusă doar corespondența purtată între Direcția de Supraveghere și Control Vamal și Cabinetul de Avocatură T. & T., corespondență ce nu este opozabilă pârâtului. în cauză nu a fost depus nici un proces verbal de constatare a situației de fapt și eventual de sancționare a acestuia, de confiscare sau reținere a mărfurilor invocate. Nici în privința proprietarului mărfurilor confiscate și nici a destinatarului acestora nu a fost făcute nici un fel de dovezi.
împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta L.P.B. & C. criticând decizia pentru nelegalitate prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ pentru motivele ce urmează:
Potrivit deciziei Autorității Naționale a Vămilor nr. 62357/MC din 31 octombrie 2005, produsele reținute au fost găsite la T.G.
Decizia este un act ce emană de la o autoritate și are valoarea unui act oficial.
De asemenea, Curtea de Apel a reținut în mod greșit că pârâtul nu este destinatarul mărfurilor deoarece acesta, în calitate de reprezentant al firmei de transport, avea întreaga responsabilitate a bunurilor din autocar.
Având în vedere numărul total de produse reținute, 72 nu poate fi acceptată apărarea că aceste bunuri ar fi destinate consumului propriu. Instanța, în mod greșit a admis excepția lipsei calității procesuale a pârâtului, acesta fiind cel care în calitate de destinatar este responsabil de importul unor mărfuri contrafăcute.
Intimatul T.G. prin întâmpinarea formulată, a reiterat excepția de tardivitate a acțiunii, întemeiată pe dispozițiile art. 11 și art. 25 din Legea nr. 202/2000, modificată. Se mai arată că excepția lipsei calității procesuale pasive a fost corect soluționată față de împrejurarea că intimatul nu este nici destinatarul și nici proprietarul mărfurilor.
Analizând excepția invocată precum și decizia prin prisma criticilor formulate înalta Curte reține cele ce succed:
Excepția de tardivitatea acțiunii invocată de intimatul pârât T.G. a fost soluționată de prima instanță în sensul arătat în expunerea rezumată a lucrărilor cauzei.
Excepția este inadmisibilă, în temeiul art. 11 și art. 25 din Legea nr. 202/2000, întrucât Legea nr. 202/2000 a fost abrogată prin art. 24 alin. (2) din Legea nr. 344/2005 privind unele măsuri pentru respectarea dreptului de proprietate intelectuală în cadrul operațiilor de vămuire.
Produsele au fost reținute de către autoritățile vamale prin decizia Autorității Naționale ale Vămilor nr. 62357/MC din 31 octombrie 2005, în baza procesului vamal semnat de intimat fără obiecțiuni și necontestat. în temeiul acestui proces verbal s-a emis decizia menționată. Aceste două înscrisuri întocmite de autoritățile vamale au valoarea unor acte oficiale, cât timp au rămas definitive.
Decizia vamală nu este o simplă corespondență cât timp a fost emisă în temeiul procesului verbal încheiat în momentul reținerii bunurilor. Față de împrejurarea că procesul de reținere a mărfurilor poartă semnătura pârâtului, reținerea instanței de apel că aceasta nu îi este opozabilă, este nelegală.
Reține instanța de apel că pârâtul nu are calitatea procesuală și pentru motivul că nu era destinatar al mărfii. însă pârâtul, în calitate de reprezentant al firmei de transport, avea întreaga responsabilitate a bunurilor din autocar, bunuri găsite nu în bagajele călătorilor ci în cala autocarului.
Reține, de asemenea, instanța de apel că nu s-au făcut dovezi referitoare la confiscarea a 72 de flacoane de apă de toaletă sau apă de parfum, reținere corectă la acea dată, dar în contradicție cu probele administrate în calea de atac a recursului, filele 10-13. Din conținutul acestor înscrisuri rezultă că în afara celor 10 flacoane de parfum P.L. s-au reținut 19 flacoane cu apă de toaleta Noa, 19 bucăți de parfum Amor-Amor și 24 de bucăți flacoane de parfum Sensi- Giorgio Armani.
Așadar, pârâtul, dat fiind calitatea sa de reprezentant al firmei de transport în al cărui autocar s-au găsit mărfurile contrafăcute, are calitate procesuală pasivă.
Instanța, reținând că pricina a fost soluționată fără a se intra în cercetarea fondului, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ, a admis recursul declarat, a casat decizia și, pentru aceleași considerente, a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței, ce a fost desființată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceeași instanță.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2321/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2361/2008. Civil → |
|---|
