ICCJ. Decizia nr. 3398/2008. Civil
| Comentarii |
|
Prin notificarea nr. 649 din 19 iulie 2001 adresată Primăriei Municipiului Craiova, petenta B.E. a solicitat restituirea în natură a suprafeței de 2431 mp situată în Craiova, teren deținut de Liceul "Matei Basarab", pe care l-a moștenit de la părinții săi, fiind expropriat prin decizia nr. 839/1964 în mod abuziv, fără despăgubire.
Prin dispoziția nr. 8105 din 20 aprilie 2006 emisă de Primăria Municipiului Craiova s-a propus acordarea despăgubirilor în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 către persoana îndreptățită B.E., pentru imobilul, imposibil de restituit în natură, situat în Craiova.
Prin cererea înregistrată la data de 18 mai 2006 la Tribunalul Dolj, ulterior precizată, reclamanta B.E., în contradictoriu cu pârâții: Primarul Municipiului Craiova; Prefectura județului Dolj; Inspectoratul Școlar Dolj, ca reprezentant al Liceului "Matei Basarab" și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea dispoziției nr. 8105 din 20 aprilie 2006 emisă de primul pârât și restituirea în natură a suprafeței de teren de 2431 mp.
Ulterior, reclamanta și-a precizat acțiunea, solicitând restituirea suprafeței de 168 mp conform raportului de expertiză.
Fiind astfel investit, Tribunalul Dolj, secția civilă, prin sentința nr. 279 din 6 martie 2007, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 23 martie 2007 (fila 142 dosar fond), a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și a respins acțiunea formulată de reclamantă împotriva acestui pârât.
A admis acțiunea formulată de reclamantă împotriva celorlalți pârâți: Primarul Municipiului Craiova; Prefectura județului Dolj și Inspectoratul Școlar Dolj pentru Liceul "Matei Basarab" și în consecință:
A anulat în parte Dispoziția nr. 8105 din 20 aprilie 2006 emisă de Primarul Municipiului Craiova.
A dispus restituirea în natură către reclamantă a suprafeței de 168 mp situată în Craiova, județul Dolj, formată din patrulaterul 7-1-2-10, conform schiței anexe din raportul de expertiză întocmit de expert ing. D.D., având ca vecinătăți: la Vest - restul proprietății reclamantei pe o lungime de 13, 85 + 5,9 m; la Est - Grupul Școlar "Matei Basarab"; la Sud - Grupul Școlar "Matei Basarab" pe o distanță de 9,35 m curte; la Nord - teren sport (curte), Grup Școlar "Matei Basarab".
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că din suprafața de teren expropriată (2431 mp), suprafața de 2073 mp se află în incinta Grupului Școlar "Matei Basarab" și pe care se află amenajată o bază sportivă.
Din această suprafață, 119 mp teren nu este asfaltată și destinată activităților sportive, fiind acoperită cu iarbă și se învecinează pe partea de vest cu restul terenului proprietatea reclamantei, care nu a făcut obiectul exproprierii, iar această suprafață poate fi restituită în natură.
S-a mai reținut, de asemenea, că această suprafață de teren nu este necesară și afectată exclusiv și nemijlocit activității de învățământ, în sensul art. 16 din Legea nr. 10/2001 pentru a stabili în sarcina proprietarului obligația de a-i menține afectațiunea pe o perioadă de până la 3 ani.
Soluția instanței de fond a fost confirmată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, care, prin decizia nr. 783 din 24 martie 2007, a respins apelul formulat de pârâtul Primarul Municipiului Craiova ca nefondat.
împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâtul Primarul Municipiului Craiova a declarat recurs, invocând prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
în dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul-recurent a invocat tardivitatea formulării contestației, raportat la faptul că a mai fost emisă o dispoziție nr. 1507 din 20 februarie 2002 și care nu a fost contestată de reclamantă, așa încât, aceasta nu mai poate solicita restituirea în natură, a terenului.
Pe fondul cauzei, pârâtul susține că procesul-verbal privind starea de fapt a imobilului a fost semnat fără obiecțiuni de către reclamantă și care, coroborat cu concluziile raportului de expertiză, fac dovada că scopul exproprierii s-a realizat, întreaga suprafață de teren fiind necesară și afectată activității de învățământ. Susține, așadar, că atât instanța de fond cât și instanța de apel au ignorat prevederile art. 11 pct. 4 din Legea nr. 10/2001 republicată, precum și ale art. 10 alin. (2) din aceeași lege.
Ulterior exproprierii, pe terenul în discuție a fost edificată construcția afectată exclusiv activității de învățământ, fiind necesar nemijlocit activității de învățământ.
Conform art. 10 din Legea nr. 10/2001, republicată, terenurile rămase aparent libere (după edificarea de noi construcții) se restituie în natură, cu condiția ca acestea să nu fie necesare exploatării în bune condițiuni a construcțiilor deja edificate și să nu fie afectate de servituțile legale.
în speță, terenul este ocupat de utilități publice și este util construcțiilor din zonă, face parte integrantă din ansamblul de amenajare avut în vedere la data exproprierii și preluării, fiind incidente dispozițiile art. 11 pct. 4 din Legea nr. 10/2001, republicată și nu dispozițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001 cum în mod greșit a reținut instanța.
Recursul este nefondat.
Referitor la excepția de tardivitate a contestației invocată în primul motiv de recurs, aceasta nu poate fi primită.
Este de menționat că obiectul prezentei cauze îl constituie anularea Dispoziției nr. 8105 din 20 aprilie 2006 emisă de primarul Municipiului Craiova și restituirea în natură a terenului în suprafață de 2431 mp, cu precizarea ulterioară că suprafața a cărei restituire în natură se solicită este de 168 mp.
Prin articolul 11 alin. (1) din Titlul I al Legii nr. 247/2005, lege de imediată aplicare, se prevede că: "Deciziile sau dispozițiile ori, după caz, ordinele conducătorilor autorităților administrației publice centrale având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele prevăzute la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, emise până la intrarea în vigoare a prezentei legi și nevalorificate, pot fi atacate la secția civilă a tribunalului în a cărei circumscripție teritorială se află sediul unității deținătoare, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi".
în speță, este incidentă această ipoteză întrucât dispoziția nr. 1507 din 20 februarie 2002 nu a fost valorificată.
Această dispoziție a fost emisă de pârât avându-se în vedere dispozițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001 în forma redactată la acea dată, care nu permitea restituirea în natură a imobilelor ocupate de unități de învățământ.
în speță, nu s-a făcut dovada că această dispoziție a fost comunicată reclamantei pentru a putea fi contestată.
Prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietății și justiției care a intrat în vigoare la 22 iulie 2005, dispozițiile art. 16 au fost modificate și completate, astfel că și imobilele având destinațiile arătate în anexa 2 lit. a) (inclusiv unități de învățământ din sistemul de stat), se restituie foștilor proprietari, cu obligația de a le menține afectațiunea pe o perioadă de până la 5 ani.
Avându-se în vedere tocmai acestei modificări ale Legii nr. 10/2001, reclamanta a formulat cerere de restituire în natură a suprafeței de teren, dispozițiile art. 16 așa cum au fost modificate fiind de imediată aplicare.
Drept urmare, cum cererea de restituire în natură a fost formulată de reclamantă în condițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005 și a fost soluționată prin dispoziția nr. 8105 din 20 aprilie 2006, contestată în prezenta cauză, se constată că în mod just atât instanța de fond cât și instanța de apel au reținut că acțiunea a fost formulată în termen.
Nefondată este și cea de-a doua critică privind aprecierea instanței referitoare la posibilitatea restituirii în natură.
Articolul 1 din Legea nr. 10/2001 consacră principiul restituirii în natură a imobilelor preluate de stat în mod abuziv, prevederile art. 10-11 din lege definind noțiunea de "parte de teren ca rămasă liberă".
Raportat la situația de fapt concretizată prin raportul de expertiză efectuat în cauză, în mod just ambele instanțe au apreciat că suprafața de teren în discuție este liberă, nefiind afectată de construcții, de servituți legale, amenajări de utilitate publică și nu afectează activitatea de învățământ.
Ca atare, în raport de considerentele expuse, recursul declarat în cauză se privește ca nefondat și a fost respins în consecință, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
în conformitate cu prevederile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. recurentul-pârât a fost obligat la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3406/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3324/2008. Civil → |
|---|
