ICCJ. Decizia nr. 3387/2008. Civil
Comentarii |
|
La data de 3 septembrie 2007, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte l-a chemat în judecată pe pârâtul A.N.D. solicitând restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a acestuia, pe o perioadă de până la trei ani, ca urmare a returnării din Olanda, la 24 august 2007, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, ratificat prin H.G. nr. 825/1995.
Prin sentința nr. 1338 din 23 octombrie 2007, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins acțiunea.
S-a reținut, în esență, că cetățenii români au dreptul la liberă circulație în statele membre ale Uniunii Europene și că acestora li se pot restrânge libertatea de circulație și de ședere, numai pentru motive de ordine publică, siguranță sau sănătate publică, în speță nefăcându-se dovada unei conduite a persoanei care să reprezinte o amenințare reală, suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății.
împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 1 din 7 ianuarie 2008 a anulat ca netimbrat apelul, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Potrivit acestui text, "neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea", cererii sau a căii de atac respective, în speță, apreciindu-se că reclamanta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, deși a fost citată pentru termenul din 7 ianuarie 2008, cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru, stabilită în sarcina sa.
Decizia din apel a fost recurată de reclamantă, deși criticile nu au fost încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., singura susținere din recurs, făcând referire la adresa nr. 440877 din 4 ianuarie 2008, prin care reclamanta a învederat instanței de apel că este în imposibilitate de a-și îndeplini obligația legală de timbrare.
Examinând recursul prin prisma motivului invocat, înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, întrucât înscrisul invocat de reclamantă a fost primit și înregistrat la 8 ianuarie 2008, ora 14,00 (astfel cum rezultă din rezoluția aflată la fila 17 dosar apel), după pronunțarea deciziei împotriva căreia a fost exercitată calea de atac a recursului.
Este de observat că, deși adresa datează din 4 ianuarie 2008, data emiterii sale de către reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Internelor și Reformei Administrative, aceasta a fost depusă prin curier, ulterior termenului de judecată stabilit la 7 ianuarie 2008.
în condițiile citării legale a reclamantei de către instanța de apel cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru de 4 lei și 0,15 lei timbru judiciar pentru termenul din 7 ianuarie 2008, (a se vedea dovada de îndeplinire a procedurii de citare- fila 13 dosar apel), prezentarea unei adrese emisă de reclamantă, ulterior soluționării apelului, nu atrage nelegalitatea hotărârii pronunțate și nu poate constitui o critică fondată, susceptibilă de a duce la casarea deciziei pronunțate.
Așa fiind, pentru considerentele expuse, Curtea apreciază nefondat recursul reclamantei, pe care l-a respins, conform art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
← ICCJ. Decizia nr. 3278/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2958/2008. Civil → |
---|