ICCJ. Decizia nr. 3278/2008. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la nr.5761/2001 la Tribunalul Olt, N.A.R.R., P.M.A.M. și V.M.M.C. au contestat dispoziția nr.68 din 1 iunie 2006 emisă de Primăria Bobicești, solicitând anularea acesteia si obligarea Primăriei la restituirea terenului intravilan de 1,56 ha reprezentând curtea conacului precum și restituirea conacului compus din 6 camere, hol, verandă, o locuință cu 3 camere destinată personalului, un grajd, o cocină de porci, un coteț de păsări, 2 magazii de cereale, un pătul de porumb, o remiză vehicule agricole, 2 crame, o pivniță, un grajd și o baracă din scânduri.
Contestatorii arată că sunt succesorii lui B.G., proprietarul imobilului în discuție, expropriat în baza Decretului nr. 83/1949 și naționalizat în temeiul Legii nr. 87/1945.
în principal s-a solicitat restituirea în natură a imobilului iar în situația în care acesta nu mai există, iar terenul a fost ocupat de construcții de interes public, contestatorii au solicitat acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.
Printr-o altă contestație înregistrată la nr. 5763/2001 tot la Judecătoria Olt, N.A.R.R., P.M.A.M. și V.Ș.G. au solicitat anularea dispozițiilor nr. 67 din 1 iunie 2001 emisă de Primăria comunei Bobicești și obligarea primăriei la restituirea imobilelor din comuna Bobicești și în subsidiar acordarea măsurilor reparatorii.
în motivarea contestației, se face referire la aceleași imobile- teren, conac și construcțiile anexe, menționate în dosarul nr. 5761/2001, precizându-se că o parte din clădiri și din terenul aferent sunt deținute de SC V. SA, care notificată fiind nu a emis dispoziția de restituire.
Ca urmare, contestatorii au solicitat obligarea SC V. SA și a primăriei Bobicești la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.
Prin încheierea din 6 noiembrie 2002 din dosarul nr. 5763/2001 tribunalul a dispus în temeiul art. 161 C. proc. civ. conexarea dosarului nr. 5763/2001 la dosarul 5761/2001 al aceluiași tribunal.
Prin sentința nr. 562 din 19 noiembrie 2003 Tribunalul Olt a admis în parte acțiunea reclamanților N.A.R.R., P.M.A.M. și V.M.M.C. în contradictoriu cu Primăria Bobicești, anulând în parte dispoziția nr. 67 din 1 iunie 2001 și nr. 68 din 1 ianuarie 2001 în sensul restituirii în natură a unei pivnițe și 2 magazii de cereale cu terenul aferent aflate pe raza comunei Bobicești județul Olt.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut pe baza rapoartelor de expertiză că din imobilul revendicat, se pot restitui în natură doar pivnița și 2 magazii cu terenul aferent, deoarece pentru diferența de teren s-a constatat dreptul de proprietate al SC V. SA care deține și conacul.
în cauză a fost introdus și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, D.G.F.P. Olt, care prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesuale pasive.
Instanța a mai reținut că în afara pivniței cu cele 2 magazii și terenul aferent acestora celelalte construcții nu mai exista, dar că valoarea acestora nu poate fi acordată contestatorilor întrucât nu a fost respectată procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 în vederea acordării despăgubirilor, potrivit art. 36 din Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr. 1289 din 20 mai 2004 a respins ca nefondat apelul contestatorilor și al Primăriei Bobicești împotriva sentinței nr. 662 din 19 noiembrie 2003, în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și SC V. SA Slatina.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut ca raportat la poziția adoptată de reclamanți cu ocazia concluziilor puse la instanța de fond prin care au solicitat anularea dispozițiilor nr. 67 și nr. 68 din 1 iunie 2001 și restituirea în natură a terenului curte de 1,56 ha și a conacului; instanța nu mai putea acorda măsuri reparatorii prin echivalent, chiar dacă prin cererea introductivă au făcut referire și la măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești.
De asemenea s-a reținut că tribunalul a procedat corect, în raport de dispozițiunile Legii nr. 10/2001, că nu pot fi acordate în mod direct despăgubiri de către instanța de judecată, în condițiile în care nu a existat procedura prealabilă prevăzută de lege pentru măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești.
în privința apelului declarat de Primăria Bobicești, instanța a reținut că imobilele restituire contestatorilor în natură s-a făcut în temeiul certificatului nr. 2746 din 16 decembrie 1997, eliberat de Direcția Generală a Arhivelor Statului, Direcția Olt cu referire la B.G., imobile situate în comuna Bobicești și nu în considerarea certificatului nr. 2745 din 1997 al Direcției Generală a Arhivelor Statului care se referă la S.M. și la imobilele din raza comunei Leotești.
în recursul declarat de N.A.R.R., P.M.A.M. și V.Ș. se critică decizia civilă nr. 1289 din 20 mai 2004 a Curții de Apel Craiova, susținându-se în esență că deși au notificat Primăria Bobicești, SC V. SA Slatina și Prefectura Olt, aceștia nu le-au făcut oferta de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilelor care nu mai pot fi restituite în natură și nu au respectat prevederile art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 de a transmite dispoziția de acordare a despăgubirilor către Prefectura Olt.
Se afirmă că în mod greșit instanțele au reținut nerespectarea procedurii prevăzută de Legea nr. 10/2001 și că petiționarii nu au solicitat măsuri reparatorii prin echivalent.
Ca urmare, s-a solicitat obligarea pârâților la restituirea suprafeței de 1,56 ha teren intravilan și reanalizarea raportului de expertiză M.L. varianta a II-a, pentru acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent bănesc.
Recursul este întemeiat.
Sentința nr. 662 din 19 noiembrie 2003 a Tribunalului Olt confirmată prin decizia nr. 1289 din 20 mai 2004 a Curții de Apel Craiova nu poate fi pusă în executare, deoarece instanțele nu au determinat suprafața terenului aferent construcțiilor a căror restituire în natură s-a dispus.
Pe de altă parte, instanțele nu au determinat amplasamentul terenului de 1,56 ha solicitat prin notificare și confirmat prin certificatul nr. 2745 din 16 decembrie 1997 al Direcției Generale a Arhivelor Statului, suprafața din acest teren deținută de construcțiile de utilitate publică, de primărie și de SC V. SA.
Din acest punct de vedere, expertiza Ioana Ion este deficitară la fiind în contradicție cu schița aflată la fila 75 dosar fond.
Deși se stabilește prin aceeași expertiză ca pivnița și cele două magazii sunt deținute de SC V. SA, pe terenul acestei societăți, cu toate acestea tribunalul obligă Primăria Bobicești la restituirea lor (pag. 75). în același sens este și referatul oficiului juridic al SC V. (pag. 55).
Prin soluțiile pronunțate instanțele nu s-au încadrat în limitele învestirii lor atunci când au reținut că petiționarii au solicitat numai măsuri reparatorii în natură.
Atât prin notificările adresate Primăriei și SC V. SA cât și prin contestațiile cu care tribunalul a fost investit, petiționarii au solicitat în cazul în care nu este posibilă restituirea imobilelor în natură, acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.
Instanțele au făcut o aplicare și interpretare greșită a dispozițiunilor art. 129 pct. 6 C. proc. civ., atunci când au reținut că petiționarii cu ocazia concluziilor la fond nu au mai solicitat măsuri reparatorii prin echivalent. Așa cum rezultă din textul art. 129 pct. 6 C. proc. civ. investirea instanței se face prin cererea dedusă judecății, iar restrângerea pretențiunilor cu care instanța a fost investită se face numai printr-o declarație expresă- ceea ce în cauză nu s-a realizat.
Ca un argument suplimentar în sensul celor de mai sus arătate, sunt și concluziile scrise depuse de contestatori la 18 noiembrie 2003 (pag.134), în preziua pronunțării sentinței nr. 662 din 19 noiembrie 2003, în care solicită explicit omologarea variantei a II a expertizei M.L., care se referă la valoarea imobilelor demolate.
în toate fazele procesuale instanțele au lăsat nesoluționat cel de al doilea capăt de acțiune (a se vedea dosar nr. 5763/2001 al Tribunalului Olt) de obligare a SC V. SA, parte în proces, de a da o rezolvare a notificării ce ia fost adresată.
Relevanța unei atari măsuri se impune cu atât mai mult cu cât din expertizele efectuate, coroborate cu referatul oficiului juridic al SC V. SA, rezultă că SC V. SA, deține o parte din terenul din 1,56 mp (8816,5 mp sau 8366 mp pag. 72 și 75), precum și parte din construcțiile pentru care se cer măsuri reparatorii.
Acordarea măsurilor reparatorii revine entității care a procedat la demolarea lor. Și din acest punct de vedere probele nu sunt edificatoare, deoarece expertiza Ioana Ion (pag. 70 dosar fond) arată că SC V. SA a demolat construcțiile aflătoare pe ternul său- a căror restituire s-a solicitat prin notificare, în timp ce referatul oficiului juridic al societății V. pag. 55 dosar fond) precizează că dărmarea lor s-a produs în urma cutremurului, situație care pune în discuție aplicarea art. 10 pct. 6 din Legea nr. 10/2001.
Aspectele mai sus evidențiate relevă o nesoluționare a cauzei în limitele investirii instanței, care impun admiterea recursului declarat de contestatori și în temeiul art. 313 C. proc. civ. casarea deciziei și sentinței cu trimiterea cauzei la instanța de fond.
în soluționarea cauzei și acordarea măsurilor reparatorii, instanțele vor avea în vedere și referatul oficiului juridic al SC V. SA, în măsura confirmării sale de către lichidator.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3298/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3387/2008. Civil → |
|---|
