ICCJ. Decizia nr. 3324/2008. Civil
| Comentarii |
|
Prin notificarea înregistrată la 7 ianuarie 2002, K.B. a notificat Primăria Municipiului Oradea, în temeiul Legii nr. 10/2001, solicitând restituirea în natură a apartamentului nr. 5 compus din două camere și dependințe situat în Oradea, sau acordarea de despăgubiri pentru respectivul apartament, care a fost preluat de stat în mod abuziv în baza Decretului nr. 223/1974.
Primarul Municipiului Oradea, prin dispoziția nr. 1052 din 24 septembrie 2003, a respins notificarea, cu motivarea că reclamanta nu a dovedit dreptul de proprietate și nici calitatea de moștenitor.
Adresându-se Tribunalului Bihor, la data de 17 octombrie 2006, reclamanta K.B. a contestat, în temeiul Legii nr. 10/2001, dispoziția nr. 1502/2003 emisă de Primarul Municipiului Oradea solicitând restituirea apartamentului în natură și intabularea dreptului său de proprietate în cartea funciară.
Tribunalul Bihor, secția civilă, prin sentința nr. 543/C din 19 iunie 2007, soluționând litigiul în primă instanță, a respins acțiunea (contestația). Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanta nu a dovedit că este una și aceeași persoană cu Ș.B., fosta proprietară a apartamentului și că la dosar nu au fost depuse acte referitoare la preluarea abuzivă a imobilului.
Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, prin decizia nr. 446A din 19 octombrie 2007, a admis apelul declarat de reclamantă în contradictoriu cu pârâții D.G.F.P. Oradea, instituția Primarului Municipiului Oradea și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și a schimbat în întregime sentința civilă nr. 543/C/2007 a Tribunalului Bihor în sensul că a admis acțiunea și a dispus restituirea în natură a apartamentului, precum și înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei în cartea funciară. în dispozitivul deciziei s-a prevăzut că acțiunea reclamantei a fost admisă în contradictoriu cu instituția Primarului Municipiului Oradea și cu Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de D.G.F.P. Oradea. în cuprinsul deciziei, curtea de apel a motivat că reclamanta a fost proprietara apartamentului aflat în litigiu, că apartamentul a fost preluat în mod abuziv, fiind închiriat în prezent altei persoane și că, în înțelesul Legii nr. 10/2001, reclamanta este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură.
împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de D.G.F.P. Bihor. în cuprinsul recursului s-a arătat că acțiunea formulată de reclamantă trebuia respinsă cu privire la Statul Român, care nu are calitate procesuală pasivă în prezentul proces.
Recursul declarat este întemeiat.
Prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. reglementând procedurile de restituire, această lege a prevăzut și cazurile în care persoana îndreptățită poate chema în judecată statul, prin Ministerul Finanțelor Publice. Astfel, potrivit art. 28 alin. (3), în cazul în care unitatea deținătoare nu a fost identificată, persoana îndreptățită poate chema în judecată statul, prin Ministerul Finanțelor Publice.
în prezentul litigiu unitatea deținătoare a fost identificată și Municipiul Oradea a fost obligat să restituie imobilul în natură, așa că, în temeiul art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, statul nu putea fi chemat în judecată.
Legea nr. 10/2001 a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente. Conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă persoanei îndreptățite se constituie în subordinea Cancelariei Primului Ministru, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Acest Titlu a fost, la rândul său, modificat prin O.U.G. nr. 81/2007 pentru accelerarea procesului de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv în care s-a prevăzut modalitatea acordării despăgubirilor prin Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților. Această din urmă Autoritate este abilitată să acorde măsurile reparatorii prin echivalent stabilite prin Legea nr. 10/2001 și nu Ministerul Economiei și Finanțelor.
Reclamanta K.B. a cerut restituirea în natură a unui imobil preluat în mod abuziv și nu acordarea unor despăgubiri așa încât Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă nici în baza Legii nr. 247/2005.
Rezultă, din cele enunțate mai sus, că instanța de apel a dispus fără suport legal admiterea acțiunii și împotriva statului, prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Decizia instanței de apel fiind dată cu aplicarea greșită a legii, a fost admis recursul exercitat în cauză și a fost modificată decizia recurată în sensul că a fost respinsă acțiunea împotriva statului Român. Restul dispozițiilor deciziei a fost menținut.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3398/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3298/2008. Civil → |
|---|
