ICCJ. Decizia nr. 3406/2008. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 31 iulie 2006 la Tribunalul București, secția a III-a civilă, reclamanții: M.I.; R.I.I.; E.I.; E.Z. și E.E., în contradictoriu cu A.V.A.S., au formulat contestație împotriva Deciziei nr. 99 din 17 septembrie 2004 emisă de pârâtă, solicitând reanalizarea notificării nr. 127/2002 înregistrată la fosta A.P.A.P.S., actuala A.V.A.S.
Fiind astfel investit, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins contestația ca tardiv formulată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că decizia nr. 99/17 septembrie 2004 emisă de pârâtă a fost comunicată reclamanților la datele de : 21 septembrie 2004; 27 septembrie 2004 și 6 octombrie 2004 așa încât, față de data introducerii acțiunii 29.08.2006 , această contestație este tardivă, fiind formulată cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Prin decizia nr. 549/A din 18 septembrie 2007 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a admis apelul formulat de reclamanții: E.I., E.Z. și E.E., a desființat sentința primei instanțe și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul București.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții M.I. și R.I.I. împotriva aceleiași instanțe.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că în cauză nu s-a făcut dovada comunicării deciziei nr. 99 din 17 septembrie 2004 emisă de pârâtă către reclamanții E.I., E.Z. și E.E. la adresele indicate în notificare, așa încât, în lipsa acestei probe, reclamanții au fost în termen de a formula contestația.
Cum instanța de fond a soluționat cererea pe excepție fără a cerceta fondul, instanța de apel a apreciat că sunt incidente prevederile art. 297 alin. (1) C. proc. civ..
în ceea ce privește pe reclamantele M.I. și R.I.I., instanța de apel a reținut că în mod corect, instanța de fond a admis excepția tardivității formulării contestației față de data comunicării deciziei nr. 99 din 17 septembrie 2004 către acestea la 21 septembrie 2004 și 27 septembrie 2003, termenul de 30 de zile prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea 10/2001 fiind cu mult depășit.
împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâta A.V.A.S., invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Susține, astfel, că în mod greșit instanța de apel a reținut că decizia nr. 99 din 17 septembrie 2004 nu a fost comunicată reclamanților E.I., E.E. și E.Z., întrucât chiar dacă nu există confirmarea de primire în ce privește comunicarea deciziei la adresa acestora din Cluj, județul Cluj, acești reclamanți au avut posibilitatea de a lua la cunoștință de conținutul deciziei, fiind rude de grad apropriat cu ceilalți reclamanți și să contexte decizia în termen legal.
Recursul este nefondat.
Conform art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, "decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură, poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității investite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare".
Din textul de lege citat rezultă, așadar, necesitatea comunicării deciziei/dispoziției la domiciliul persoanei ce a investit unitatea deținătoare cu soluționarea notificării, cu respectarea cerințelor formale impuse de lege spre a putea curge termenul pentru exercitarea căii de atac.
în speță, notificarea a fost formulată de mai multe persoane îndreptățite însă nu s-a făcut dovada că decizia emisă de pârâtă a fost comunicată reclamanților E.I., E.Z. și E.E. la domiciliile indicate de aceștia în notificare.
în lipsa acestei probe, în mod just a apreciat instanța de apel că cei trei reclamanți sunt în termen de a formula contestație împotriva deciziei emise de pârâtă și că pentru aceștia termenul de 30 de zile prevăzut de lege nu a început să curgă.
Susținerea recurentei-pârâte că cei trei reclamanți puteau să ia cunoștință de conținutul deciziei de la ceilalți doi reclamanți cărora le-a fost comunicată, nu poate fi primită, întrucât dovada comunicării către fiecare nu poate fi înlocuită prin alte dovezi sau împrejurări de fapt. O atare echivalență nu poate rezulta decât din lege, ceea ce nu este cazul în speță.
Drept urmare, în mod corect a apreciat instanța de apel că acțiunea celor trei reclamanți nu este tardivă și făcând aplicarea prevederilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ., a desființat sentința și a trimis acuza spre rejduecare la aceeași instanță de fond.
Ca atare, pentru considerentele expuse, recursul declarat în cauză se privește ca nefondat și a fost respins în consecință, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3418/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3398/2008. Civil → |
|---|
