ICCJ. Decizia nr. 3614/2008. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 22 iunie 2005 la Tribunalul Prahova sub nr. 4616, B.S.V. a contestat dispoziția nr. 4264/2005 emisă de Primarul Municipiului Ploiești, solicitând anularea acesteia, și restituirea în natură a imobilului din Ploiești, compus dintr-un teren în suprafață de 71 mp.
în motivarea contestației, petenta a arătat că prin contractul de donație autentificat sub nr. 2401/1981 a dobândit proprietatea imobilului din Ploiești, compus dintr-o construcție și un teren de 71,50 mp indiviz din 286 mp preluat anterior de către stat prin expropriere, astfel că, în mod nelegal i s-a respins cererea de restituire formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, deoarece terenul în suprafață de 71,50 mp preluat prin expropriere a fost proprietatea sa.
La termenul din 13 septembrie 2005 contestatoarea și-a precizat acțiunea, solicitând restituirea în natură a suprafeței de 71,50 mp teren, în loc de 71 mp, la data de 10 ianuarie 2006 a fost introdus în cauză ca intimat primarul municipiului Ploiești iar la 18 aprilie 2006 P.T.I., a formulat o cerere de intervenție în interes propriu solicitând să i se respecte dreptul de proprietate asupra terenului situat în Ploiești, cu ocazia soluționării contestației, motivându-se că autorul său a deținut un teren de cea 160 mp situat în Ploiești, în baza unui act de vânzare-cumpărare nr. 2563/1945 teren pe care 1-a solicitat de la intimați în temeiul Legii nr. 10/2001.
Ca urmare, intervenientul a solicitat ca la soluționarea contestației să se țină seama de existența și întinderea dreptului său de proprietate.
în urma probelor administrate cu acte, interogatoriu și expertiză, Tribunalul Prahova, prin sentința nr. 1017 din 19 septembrie 2006 a admis contestația formulată de B.S.V. a anulat dispoziția nr. 4264 din 31 mai 2005 și a constatat dreptul contestatoarei de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru imobilul situat în Ploiești, compus dintr-un teren de 71,50 mp indiviz din suprafața totală de 289 mp.
Ca urmare s-a dispus restituirea în natură de către intimați a terenului de 71,50 mp indiviz din suprafața de 289 mp situată în Ploiești, identificat potrivit schiței de plan din expertiza topo M.C.D. completare pct. 1-2-3-4-5-1 (filele 85 - 89) poșată cu verde cu condiția ca petenta B.S.V. să restituie în favoarea statului suma de 160 lei încasată cu ocazia exproprierii; reactualizată, conform Legii nr. 10/2001 și a Normelor de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în baza contractului de donație nr. 2401 din 19 martie 1981 contestatoarea a dobândit imobilul din Ploiești, compus dintr-o casă cu 4 camere și dependințe, amplasată pe terenul de 71,50 mp indiviz din suprafața de 286 mp trecut în proprietatea statului în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974, ca urmare a contractului de donație nr. 1983. în baza Decretului nr. 139; imobilul dobândit de contestatoare prin donație, construcția inclusiv terenul de 71,50 mp indiviz din suprafața de 289 mp a fost expropriat ocazie cu care contestatoarea a încasat despăgubiri în valoare de 106.931 lei din care 160 lei reprezintă contravaloarea terenului de 71,50 mp.
Reținând așadar că preluarea terenului de 71,50 mp de la contestatoare s-a făcut prin expropriere și înlăturând apărarea intimaților cum că terenul se afla deja în proprietatea statului la data exproprierii în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974, incident ca efect al contractului de donație, tribunalul a făcut în cauză aplicarea art. 1 alin. (1), art. 2 lit. h) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, a dispus în consecință anularea dispoziției nr. 4264 din 31 mai 2005 și a procedat la restituirea în natură a terenului.
în adoptarea acestei soluții instanța a avut în vedere și procesul verbal din 9 mai 1983 de executare a exproprierii în temeiul căruia statul a preluat de la conte statoare atât construcția cât și terenul în litigiu de 71,50 mp, pentru care a încasat despăgubiri în sumă de 160 lei, ceea ce evidențiază că în realitate terenul a aparținut contestatoarei, fiind efectiv preluat de la aceasta.
Prin decizia nr. 394 din 17 noiembrie 2006 Curtea de Apel Ploiești a admis apelul Primăriei Municipiului Ploiești împotriva sentinței nr. 1017 din 19 septembrie 2006 a Tribunalului Prahova pe care a desființat-o trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
în considerentele deciziei, instanța de apel a dispus completarea probelor și reaprecierea celor existente, pentru a se stabili situația juridică exactă a terenului în litigiu la data preluării în proprietatea statului, mai cu seamă ca în contractul de donație nr. 2401/1981 se precizează că terenul aferent construcției în suprafață de 71,50 mp nu face obiectul actului de liberalitate.
S-a dispus deasemeni ca instanța de rejudecare la pronunțarea soluției să verifice dacă în cauză sunt incidente dispozițiunile Legii nr. 18/1991 sau cele ale Legii nr. 10/2001, ținând seama de mențiunile contractului de donație în legătură cu terenul aferent construcției.
în fond după casarea cu trimitere, Tribunalul Prahova prin sentința nr. 186 din 2 februarie 2007, a reiterat soluția din sentința nr. 1017/2006, în sensul admiterii contestației, anulării dispoziției nr. 4264 din 31 mai 2005 și obligarea Primăriei Municipiului Ploiești la restituirea în natură a terenului în suprafață de 71,50 mp indiviz din 289 mp identificat potrivit schiței de plan din raportul de expertiză topo M.C., completare pct. 1-2-3-4-5- 1 posată cu verde, cu condiția pentru petentă să restituie statului suma de 160 lei încasată cu ocazia exproprierii actualizată conform Legii nr. 10/2001 și a normelor de aplicare a acesteia.
în considerentele sentinței tribunalul a reluat motivarea din prima sentință nr. 1017/2006, reținând în plus, că deși în contractul de donație s-a stipulat că terenul aferent construcției nu formează obiectul liberalității acesta a trecut în proprietatea statului în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974.
Apelul Primăriei Municipiului Ploiești împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 311 din 19 iunie 2007 a Curții de Apel Ploiești.
S-a reținut că tribunalul, ca instanță de trimitere s-a conformat dispozițiilor deciziei pronunțată în apel și că apelanta nu a invocat în motivare și în concluziile sale aspecte privind modul de rejudecare a cauzei.
în recursul declarat și motivat în drept pe dispozițiunile art. 304 pct. 9 Primăria Municipiului Ploiești critică decizia nr. 311 din 19 iunie 2007 din mai multe puncte de vedere.
Greșit instanța de apel a apreciat că în cauză au fost respectate dispozițiile deciziei nr. 394 din 17 noiembrie 2006, deoarece tribunalul a lăsat nelămurită situația juridică a terenului și problema identificării acestuia, aflat în indiviziune.
Instanța de rejudecare a reținut că deși terenul litigios a trecut în proprietatea statului în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974 ca efect al contractului de donație, la data de 9 mai 1982, acesta a fost expropriat de la contestatoare odată cu construcția, că i s-au acordat despăgubiri și ca urmare contestatoarea beneficiază de prevederile Legii nr. 10/2001. Or, în faza rejudecării, primele două instanțe nu au ținut seama că statul nu avea cum prelua prin expropriere un imobil aflat deja în proprietatea sa încă din 1981 ca efect al aplicării Legii nr. 58/1974.
Pentru motivele de fapt și de drept invocate Primăria Municipiului Ploiești a solicitat admiterea recursului și casarea deciziei civile nr. 311 din 19 iunie 2007 în sensul respingerii contestației împotriva dispoziției nr. 4264 din 31 mai 2005.
Recursul este întemeiat.
Prin dispoziția nr. 4264 din 31 mai 2005 Primăria Municipiului Ploiești a respins notificarea petiționarei B.S. prin care solicita în temeiul Legii nr. 10/2001 terenul în suprafață de 71,5 mp situat în Ploiești, deoarece terenul în litigiu nu a aparținut niciodată notificatoarei, fiind trecut în proprietatea statului în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu ocazia perfectării contractului de donație nr. 2401.
Din conținutul contractului autentificat sub nr. 2401 din 19 martie 1981 al notariatului de Stat Prahova se retine că B.S. a dobândit prin donație numai construcția de la parterul clădirii în suprafața construită de 163,69 mp și 3 încăperi de la subsol precum și cota indiviză de 1 din casa scării și coridorul de la subsol toate aflate pe un teren de 71,50 mp.
Terenul aferent construcției în suprafață de 71,50 mp cota indiviză din suprafața totală de 286 mp nu a format obiectul donației, trecând în proprietatea statului în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974.
Este adevărat că în anexa la decretul de expropriere figurează și terenul litigios în suprafață de 71,50 mp dar aceasta nu are relevanță, după cum irelevant este și procesul verbal de evaluare din 9 mai 1983, de vreme ce nicio probă din dosar nu atestă dobândirea de către contestatoare a proprietății terenului de 71,50 mp pretins expropriat de la aceasta.
Eventualele erori în elaborarea procesului verbal de evaluare nu pot avea efecte constitutive de drepturi reale, chiar dacă la rubrica "recapitulație" la punctul III terenul a fost evaluat, deoarece acesta se afla deja în proprietatea statului în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974.
Este de netăgăduit că terenul de 71,50 mp a trecut în proprietatea statului în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974, ca urmare a actului de donație făcut în favoarea contestatoarei și că aceasta nu a avut și nu a dobândit niciodată proprietatea terenului. Așa fiind, efectele exproprierii nu au putut opera în privința terenului chiar dacă acesta a figurat în anexa la expropriere, iar contestatoarea a încasat, așa cum pretinde contravaloarea acestuia, deoarece statul nu avea cum prelua un imobil aflat deja în proprietatea sa încă din 1981 ca efect al aplicării Legii nr. 58/1974.
Așadar, contestatoarea B.S.V. neavând calitatea de proprietară a terenului la data exproprierii construcției, aceasta nu poate beneficia de măsurile reparatorii instituite de art. 11 din Legea nr. 10/2001 în privința terenului, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele art. 3 pct. 1 din Legea nr. 10/2001.
Numai printr-o interpretare eronată a dispozițiunilor textelor de mai sus și a efectelor art. 30 din Legea nr. 58/1978 în corelație cu art. 2 din Legea nr. 10/2001 precum și a dispozițiunilor art. 35 din Legea nr. 198/1991, instanțele de fond și apel au procedat la admiterea contestației și la anularea dispoziției nr. 4264 din 31 mai 2005.
Din perspectiva celor mai sus arătate recursul Primăriei Municipiului Ploiești se privește ca fiind întemeiat, potrivit art. 314 C. proc. civ., impunându-se casarea deciziei nr. 311 din 19 iunie 2007 a Curții de Apel Ploiești și a sentinței nr. 18 din 2 februarie 2007 a Tribunalului Prahova și pe fond respingerea contestație formulată de B.S.V. împotriva dispoziției nr. 4264 din 31 mai 2005 a Primarului Municipiului Ploiești.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3757/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3396/2008. Civil → |
|---|
