ICCJ. Decizia nr. 3923/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3923
Dosar nr. 1309/111/200.
Şedinţa publică din 12 iunie 2008
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 12 martie 2007, reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte a chemat în judecată pe pârâtul V.Z., solicitând restrângerea dreptului acestuia la liberă circulaţie în Franţa, pentru o perioadă de cel mult 3 ani.
În motivarea cererii, întemeiate pe art. 38 lit. a) şi art. 52 din Legea nr. 248/2005, reclamanta a susţinut că la 6 decembrie 2006, pârâtul a fost returnată din Franţa, conform Acordului de readmisie încheiat de România cu această ţară, ratificat prin HG nr. 278/1994.
Tribunalul Bihor, secţia civilă, prin sentinţa nr. 425 din 23 aprilie 2007, a respins acţiunea, cu motivarea că reclamanta nu a făcut dovada existenţei vreuneia din situaţiile de excepţie prevăzute de al 4-lea Protocol adiţional la C.E.D.O. pentru restrângerea exercitării dreptului pârâtului la liberă circulaţie în Franţa.
Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, prin Decizia nr. 439 din 17 octombrie 2007, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă, cu o motivare asemănătoare.
Reclamanta a declarat recurs, prin care a solicitat casarea ambelor hotărâri şi, pe fond, admiterea cererii.
În motivarea recursului, al cărui temei juridic nu a fost indicat, recurenta a susţinut că soluţia atacată este contrară art. 38 lit. 1 lit. a) din Legea nr. 247/2005.
Această critică, a cărei dezvoltare permite încadrarea în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este fondată deoarece:
- art. 27 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European permite statelor membre să restrângă libertatea de circulaţie şi de şedere a cetăţenilor Uniunii pentru motive de ordine publică, siguranţă publică sau sănătate publică, dacă măsurile de restrângere luate în primele două ipoteze respectă principiul proporţionalităţii şi se întemeiază exclusiv pe conduita persoanei în cauză;
- potrivit art. 6 alin. (1) din aceeaşi directivă, cetăţenii Uniunii au dreptul de şedere pe teritoriul altui stat membru pe o perioadă de cel mult trei luni fără nicio formalitate;
- or, pârâtul a recunoscut, prin declaraţia dată la returnarea în România, că a lucrat în Franţa, fără forme legale, din luna septembrie 2006 până la 29 noiembrie 2006, când a fost depistat de autorităţi şi deferit unei instanţe judecătoreşti, care a dispus trimiterea lui în ţara de origine;
- această faptă este evident contrară ordinii publice şi, ca atare, justifică restrângerea exercitării dreptului pârâtului la liberă circulaţie în Franţa pe timp de un an, durată corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 27 alin. (2) din sus citata directivă.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis în sensul casării ambelor hotărâri, admiterii cererii reclamantei şi restrângerii dreptului pârâtului la liberă circulaţie în Franţa pe timp de un an.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative împotriva deciziei nr. 439 A din 17 octombrie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Casează Decizia recurată precum şi sentinţa nr. 425 din 23 aprilie 2007 a Tribunalului Bihor şi în rejudecare admite cererea şi limitează dreptul pârâtului la liberă circulaţie pe teritoriul Franţei pe o perioadă de 1 an.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3927/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3889/2008. Civil → |
|---|
