ICCJ. Decizia nr. 4483/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4483
Dosar nr. 6837/1/200.
Şedinţa publică din 2 iulie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 781 din 22 decembrie 2003 Tribunalul Teleorman, secţia civilă, a respins acţiunea formulată de reclamantul I.D. în nume propriu şi în calitate de mandatar al lui I.I.I. împotriva pârâţilor SC S. Alexandria şi Asociaţia S. Serv şi a admis acţiunea împotriva pârâtei A.P.A.P.S. Bucureşti care a fost obligată să se conformeze dispoziţiilor art. 27 din Legea 10/2001, coroborate cu cele ale art. 9 alin. (2) din Legea 10/2001 şi să emită dispoziţia motivată privind acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că prin acţiunea introductivă reclamantul a solicitat să se constate nulitatea contractului de vânzare cumpărare de acţiuni TR 0015 din 13 martie 2000 privind moara din comuna Ciolăneşti şi terenul aferent de 1267 mp.
Ulterior reclamantul şi-a completat acţiunea solicitând introducerea în cauză , în calitate de reclamanţi a numiţilor I.I.I. şi I.F., moştenitorii autorului comun şi a precizat că solicită în principal restituirea în natură a morii şi terenului aferent, iar în subsidiar acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc.
Imobilul a fost naţionalizat prin Legea nr. 119/1948 împreună cu alte imobile ce au aparţinut bunicului reclamantului, I.I.
S-a mai reţinut că reaua credinţă la încheierea contractului de vânzare cumpărare de acţiuni nu a fost probată.
În ce priveşte restituirea morii şi a terenului aferent s-a apreciat că în situaţia în care statul nu mai este acţionar al unei societăţi comerciale ce are în patrimoniul său bunuri naţionalizate se pot acorda doar măsuri reparatorii conform art. 27 din Legea 10/2001, iar despăgubirile se acordă de A.P.A.P.S.
Prin Decizia nr. 2007 din 13 octombrie 2004 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis apelul declarat de reclamanţii I.D., I.I., I.F. şi Z.G. şi a schimbat în parte sentinţa, în sensul obligării intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată, a anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâta A.P.A.P.S. şi a respins cererea de aderare la apel formulată de B.K. pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Prin Decizia civilă nr. 5065 din 25 mai 2006 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile declarate de reclamanţii I.D., I.I., I.F., Z.D.D. şi de pârâta A.V.A.S., a casat Decizia instanţei de apel şi a trimis cauza la aceeaşi curte de apel apreciind că apelanta A.V.A.S. era scutită de plata taxei de timbru potrivit dispoziţiilor art. 51 din Legea 10/2001.
Rejudecând după casare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 250 din 16 aprilie 2007 a admis apelul reclamanţilor, a respins ca inadmisibilă cererea de aderare la apel formulată de B.K., a admis cererea de intervenţie în nume propriu formulată de B.K., a schimbat în tot sentinţa în sensul admiterii în parte a acţiunii completate şi precizate, a obligat pârâta SC S. SA să lase în deplină proprietate şi posesie reclamanţilor şi intervenientei moara din comuna Ciolăneşti amplasată pe un teren de 504 mp. A obligat pârâta A.V.A.S. să plătească reclamanţilor şi intervenientei contravaloarea terenului de 1063 mp situat în intravilanul comunei Ciolăneşti, calculată la valoarea de 20.000 lei vechi/mp reactualizată la data plăţii şi la 89.000 lei RON contravaloarea utilajelor. A respins capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare TR 0015 din 13 martie 2000, a respins apelul formulat de pârâta A.V.A.S. precum şi cererea de chemare în garanţie formulată de SC S. SA.
În considerentele deciziei s-a reţinut că reclamanţii nu au produs dovezi din care să rezulte că prin vânzarea de acţiuni părţile au intenţionat să fraudeze drepturile foştilor proprietari. Mai mult, prin vânzarea de acţiuni reprezentând 71,4769% din valoarea capitalului social subscris al societăţii s-au respectat condiţiile legale impuse de astfel de operaţiuni.
Prin Decizia civilă nr. 1651 din 31 august 2000 Tribunalul Teleorman (fila 50 a dosarului de fond) s-a constatat că reclamanta SC S. SA este proprietara imobilului moară din comuna Ciolăneşti amplasat pe un teren de 504,02 mp conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria TR nr. 0018 din 20 februarie 1996. Ca atare, după privatizare, SC S. SA a solicitat constatarea dreptului său de proprietate asupra bunurilor revendicate de reclamanţi, situaţie în care s-a apreciat că bunurile respective nu au făcut obiectul privatizării şi că în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 27 din Legea 10/2001, iar restituirea în natură a imobilului este posibilă.
Apelul declarat de A.V.A.S. a fost respins cu motivarea că cererea reclamanţilor nu este prematură din moment ce au solicitat restituirea morii încă din 1994, iar susţinerea potrivit căreia instanţa ar fi dat mai mult decât s-a cerut a rămas fără obiect raportat la soluţia dată de restituire în natură a imobilelor.
Cererea de aderare la apel a fost respinsă întrucât solicitanta nu a fost parte în prezentul litigiu.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs reclamaţii I.C.C., I.E.A., I.D., I.F., Z.D.D. şi pârâta A.V.A.S.
În recursul reclamanţilor, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se susţine că în mod greşit pârâta a fost obligată la plata contravalorii suprafeţei de 1063 mp teren, teren ce trebuia restituit în natură întrucât face parte din aceeaşi proprietate, în suprafaţă totală de 1567 mp şi urmează acelaşi regim juridic.
Pârâta A.V.A.S. şi-a întemeiat recursul pe prevederile pct. 4, 7 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ., pentru următoarele motive:
- lipsa calităţii procesuale pasive a A.V.A.S. în cauză
- A.V.A.S. nu poate fi obligată la plata despăgubirilor băneşti în raport de dispoziţiile Titlului VII al Legii 247/2005
- greşita aplicare a prevederilor art. 29 din Legea 10/2001 întrucât terenul de 1063 mp nu este evidenţiat în patrimoniul SC S. SA, chiar instanţa de apel reţine că acest teren este situat în intravilanul comunei Ciolăneşti
- prin sentinţa nr. 2841 din 14 octombrie 2002 Tribunalul Teleorman a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare acţiuni TR 0015 din 13 martie 2000, situaţie în care nu mai sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 29, ci acelea ale art. 21 din Legea 10/2001 raportate la art. 26 din lege
- încălcarea dispoziţiilor art 6 alin. (2) din Legea 10/2001; în mod nelegal A.V.A.S. a fost obligată la plata contravalorii utilajelor întrucât în cauză nu s-a făcut dovada că aceste utilaje au fost preluate odată cu imobilul şi că au existat la unitatea notificată SC S. SA
- hotărârea instanţei de apel nu este motivată în ceea ce priveşte obligarea A.V.A.S. la plata despăgubirilor băneşti
- dosarul administrativ aferent notificării înregistrate la A.V.A.S. nu a fost completat cu toate actele doveditoare
Recursurile sunt fondate pentru considerentele care succed.
Prin contractul de vânzare cumpărare de acţiuni TR 0015 din 13 martie 2000 au fost vândute de către Fondul Proprietăţii de Stat Asociaţiei S. Serv Alexandria acţiuni la SC S. SA Alexandria, reprezentând 71,4769% din valoarea capitalului social subscris al SC S. SA Alexandria.
În faza procesuală a recursului, pârâta A.V.A.S. a depus la dosar copia unei hotărâri judecătoreşti, prin care, într-un alt litigiu soluţionat definitiv şi irevocabil, s-a constatat nulitatea contractului de vânzare cumpărare de acţiuni TR 0015 din 13 martie 2000, respectiv sentinţa nr. 2841 din 14 octombrie 2002 pronunţată de Tribunalul Teleorman, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 327 din 30 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Contestaţia în anulare formulată de A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 327 din 30 ianuarie 2006 a fost respinsă prin Decizia pronunţată la data de 19 februarie 2007.
Constatarea nulităţii contractului de privatizare se impune a fi avută în vedere deoarece motivarea soluţiei pronunţate de instanţa de apel s-a bazat pe argumentul că SC S. SA este o societate comercială privatizată cu respectarea dispoziţiilor legale.
Cum situaţia de fapt este în prezent alta, întrucât prin anularea actelor de privatizare statul a redevenit acţionar majoritar la SC S. SA Alexandria, cu consecinţele de rigoare în ceea ce priveşte aplicarea Legii 10/2001 modificată, se impune admiterea recursurilor, casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi trimiterea spre rejudecare la instanţa de fond.
Instanţa de trimitere va pune în discuţia părţilor calitatea procesuală pasivă a A.V.A.S. şi va cere reclamanţilor să precizeze care sunt părţile cu care înţeleg să se judece dacă A.V.A.S. nu-şi mai justifică legitimarea procesuală pasivă, se va pronunţa asupra cererii de restituire în natură a imobilului, asupra cererii de intervenţie în interes propriu şi a cererii de chemare în garanţie formulată de SC S. SA şi va dispune completarea probatoriului cu o expertiză tehnică pentru a se stabili cu certitudine dacă suprafaţa de 1063 mp teren este identificată în patrimoniul SC S. SA Alexandria şi cu orice alte probe a căror necesitate va rezulta din dezbateri.
În rejudecare, celelalte critici inserate în motivarea recursurilor vor fi luate în considerare drept apărări.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanţii I.C.C., I.E.A., I.D., I.F., Z.D.D. şi de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 250 din 16 aprilie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşt, secţia a IV-a civilă.
Casează Decizia atacată precum şi sentinţa nr. 781 din 22 decembrie 2003 a Tribunalului Teleorman, secţia civilă şi trimite cauza la această din urmă instanţă pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iulie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 454/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4477/2008. Civil → |
|---|
