ICCJ. Decizia nr. 4475/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4475
Dosar nr. 5779/108/200.
Şedinţa publică din 2 iulie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 4 iulie 2006 sub nr. 5779/2006 la Tribunalul Arad, K.A.M., K.S., M.N., A.L., K.R., K.D. şi M.M. au contestat dispoziţia nr. 370 din 5 iunie 2006 emisă de Primarul oraşului Pâncota, prin care le-a fost respinsă notificarea, solicitând anularea dispoziţiei şi obligarea primarului oraşului Pâncota, în principal la restituirea în natură a imobilelor din Pâncota primul, cu nr. 381 şi top. 294, compus din casă şi curte în suprafaţă de 4032 mp sub A 1 şi cel de al doilea cu nr. 422 – top 511, compus din casă şi curte (palincărie) în suprafaţa de 49179 mp sub A 3, ambele înscrise în C.F. 4781 Pâncota, iar în subsidiar, în situaţia în care restituirea în natură nu este posibilă, să li se acorde despăgubiri echivalente valorii de circulaţie a imobilului.
Prin sentinţa nr. 196 din 15 februarie 2007 Tribunalul Arad a admis în parte plângerea reclamanţilor împotriva dispoziţiei nr. 370 din 5 mai 2006 emisă de Primarul oraşului Pâncota, în aplicarea Legii nr. 10/2001.
Desfiinţând dispoziţia atacată, pârâtul oraşul Pâncota prin primar a fost obligat să emită o nouă dispoziţie de restituire în natură sau prin echivalent, după caz, a imobilelor înscrise în C.F. 4781 Pâncota cu nr. top. 294 compus din casă şi curte în suprafaţă de 4032 mp şi respectiv cu nr.top. 511 compus din casă şi curte (palincărie) în suprafaţă de 4917, în considerarea calităţii de acţionar al antecesorului reclamanţilor, K.H., la S.A.R.I.I.I. şi în raport de numărul de acţiuni deţinute de acesta.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că imobilele înscrise în C.F. 4781 Pâncota – nr. top. 294 şi 511, au constituit proprietatea S.A.R.I.I.I. şi au fost preluate de Statul Român prin naţionalizare, în temeiul Legii nr. 119/1942 conform înscrisului eliberat de registrul comerţului nr. 21130 din 29 iulie 1946, având data certă la 27 martie 1947 Lista acţionarilor societăţii cuprinde pe K.H. cu 58.000 acţiuni, K.M. cu 600 acţiuni şi K.I. cu 600 acţiuni.
Instanţa a înlăturat susţinerea reclamanţilor cum că imobilele ar fi fost preluate de antecesorul lor K.H., întrucât înscrisul depus de aceştia nu face dovada transmiterii dreptului de proprietate, deoarece ea nu are data certă, în sensul art. 1182 C. civ. iar contractul încheiat de K.H. în calitate de lichidator şi cumpărător (deci cu sine însuşi) este lovit de nulitate şi nu poate produce consecinţe juridice.
Împrejurarea potrivit căreia societatea a fost în lichidare nu naşte prezumţia înstrăinării celor două imobile, de vreme ce nici o altă persoană fizică sau juridică nu şi-a intabulat dreptul în cartea funciară, anterior preluării acestora de către stat. Aşadar, instanţa a reţinut că cele două imobile au fost preluate din patrimoniul Societăţii Anonime pentru Întreprinderi Industriale şi Imobiliară, iar autorul reclamanţilor a fost acţionarul majoritar al societăţii.
În temeiul art. 3 alin. (1) lit. b) coroborat cu art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 instanţa de fond a reţinut că reclamanţii în calitate de succesori ai persoanelor fizice, acţionari ai societăţii deţinătoare a imobilelor şi a altor active în proprietate, la data preluării acestora în mod abuziv, sunt îndreptăţiţi la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Prin Decizia civilă nr. 332 A din 18 iunie 2007, Curtea de Apel Timişoara a respins ca nefondat apelul Primăriei Pâncota împotriva sentinţei civile nr. 196 din 15 februarie 2007.
Instanţa de apel a concluzionat pe baza actelor din dosar că imobilele din litigiu au fost preluate de stat prin naţionalizare, în baza Decretului nr. 119/1948 de la S.A.R.I.I.I. fiind transcrise într-o nouă carte funciară cu nr. 4781, unde se şi regăsesc în foaia de proprietate, fila 82 dosar.
De asemenea instanţa de apel a concluzionat că acţionarii indicaţi în procesul verbal al adunării generale din 26 iulie 1946 (pag. 97) reprezintă toţi acţionarii societăţii anonime, întrucât din examinarea acestui înscris rezultă că numărul de acţiuni raportat la acţionarii înscrişi este de 100%.
Pe de altă p arte, reclamanţii au probat că sunt moştenitorii defunctului K.H., acţionarul principal al societăţii anonime de la care au fost naţionalizate imobilele, ceea ce a justificat anularea dispoziţiei prin care s-a respins notificarea reclamanţilor şi măsura dispusă a emiterii unei noi dispoziţii prin care notificarea să fie soluţionată pe fond.
În recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 322/A din 18 iunie 2007 al Curţii de Apel Timişoara şi motivat în drept pe dispoziţiunile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., oraşul Pâncota prin primar, critică Decizia prin care a fost menţinută sentinţa, în temeiul căreia s-a dispus ca pârâta recurentă să fie obligată să emită o nouă dispoziţie de acordare a măsurilor reparatorii în natură sau echivalent în raport cu numărul acţiunilor deţinute de K.H., atâta timp cât se cunoaşte că la data naţionalizării societatea se afla în lichidare, punându-se astfel în discuţie dacă acţiunile deţinute de K.H. mai aveau încorporată o valoare reală şi dacă acestea s-ar fi conservat până la preluarea imobilului de către Statul Român, adică până la rămânerea definitivă şi irevocabilă a sentinţei civile nr. 7263/1959.
De asemenea recurenta culpabilizează instanţele pentru lipsa de rol activ constând în administrarea unor probe pentru aflarea adevărului, şi în mod special a unei expertize financiar contabile pentru determinarea valorii acţiunilor la momentul preluării de către stat în 1959, a motivului lichidării, ataşându-se în acest scop dosarul nr. 3268/1958, al Tribunalului Regional Timişoara, privind preluarea imobilelor în temeiul Decretului nr. 111/1951.
Recursul este întemeiat, astfel cum se va arăta în cele ce urmează:
Cele două imobile pentru care s-au solicitat măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 cu nr. top. 294 şi 511 preluate abuziv de stat figurau iniţial în patrimoniul S.A.R.I.I.I., la care antecesorul reclamanţilor era acţionar majoritar.
Instanţele au lăsat nelămurit regimul juridic al imobilelor la data preluării, în sensul dacă acestea se aflau în proprietatea lui K.H. sau în patrimoniul S.A.R.I.I.I.
Această incertitudine decurge din faptul că la dosar nu există actul de preluare a imobilului de către stat din patrimoniul societăţii, aşa cum susţin contestatorii, care pretind că imobilele au fost preluate de stat în 1959 în temeiul Decretului de naţionalizare nr. 119/1948. Contrar acestor afirmaţii, la dosar există copia Deciziei nr. 7263/1959 a Tribunalului Regional Timişoara (fila 49 – 52 dosar) coroborată cu actul de vânzare-cumpărare (fila 61 dosar) încheiat între K.H. cu S.A.R.I.I.I., privind imobilele în litigiu, care atestă că imobilele au fost preluate de stat din patrimoniul lui K.H., ca bunuri fără stăpân, deşi aşa cum au reţinut corect instanţele actul de vânzare-cumpărare neavând data certă şi nefiind intabulat în C.F. nu a putut avea efecte translative de proprietate .
În aplicarea corectă a dispoziţiunilor art. 18 şi art. 31 din Legea nr. 10/2001 şi a pct. 31.5 din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 instanţele erau datoare să dispună ataşarea actelor privind structura acţionariatului societăţii la momentul preluării societăţii, împreună cu acţiunile în exemplare originale legalizate, dacă acestea mai existau, precum şi inventarul bunurilor din patrimoniul societăţii la momentul preluării acesteia prin naţionalizare dacă într-adevăr societatea nu fusese lichidată până la acea dată şi a fost naţionalizată.
Societatea fiind în lichidare încă din 1946 reclamanţii erau datori să probeze motivul lichidării, modul şi momentul încetării personalităţii juridice a acesteia, situaţia activului şi pasivului societăţii potrivit ultimului bilanţ contabil aferent exerciţiului financiar încheiat înaintea preluării, în condiţiile inexistenţei unui alt bilanţ contabil ulterior aceluia prezentat, precum şi dacă antecesorul acestora mai deţinea acţiuni la momentul preluării, cu o valoare reală în raport de balanţa dintre activul şi pasivul patrimonial al societăţii.
Instanţele nu numai că nu au stabilit regimul juridic al imobilelor la data preluării, dar au păşit la soluţionarea litigiului fără a fi dispus ataşarea dosarului administrativ, pentru a verifica astfel îndeplinirea procedurii administrative prealabile şi temeiul juridic al cererii de restituire formulată de reclamanţi, prin notificare, respectiv art. 22 sau art. 18 cu referire la art. 31 din Legea nr. 10/2001.
Toate aceste omisiuni pe tărâm probatoriu care au generat un cortegiu de incertitudini privind regimul juridic al imobilelor pentru care se solicită măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, echivalează cu o nesoluţionare a cauzei pe fondul său de natură a duce în temeiul art. 313 C. proc. civ. la admiterea recursului declarat de oraşul Pâncota prin primar şi la casarea deciziei nr. 332 A din 18 iunie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, cu trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul oraşul Pâncota prin Primar împotriva deciziei nr. 332 A din 18 iunie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iulie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4477/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4474/2008. Civil → |
|---|
