ICCJ. Decizia nr. 4502/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4502
Dosar nr. 9532/59/200.
Şedinţa publică din 3 iulie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1021 din 16 septembrie 2004, Tribunalul Timiş a respins contestaţia completată şi precizată, formulată de contestatorii S.Ş., S.J., S.D.F. şi continuată de contestatorii S.J., S.D.F. împotriva dispoziţiei nr. 1847 din 3 septembrie 2003 a Primăriei municipiului Timişoara, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că imobilul solicitat, înscris în C.F. 2878 Timişoara nr. top. 4603 a aparţinut contestatorilor S.Ş., S.J. şi S.D.F. şi a trecut în proprietatea Statului Român în temeiul Decretului nr. 223/1974.
Prin dispoziţia nr. 1847 din 3 septembrie 2003, Primarul municipiului Timişoara a respins notificarea transmisă de foştii proprietari, cu motivarea că preluările operate în temeiul Decretului nr. 223/1974 nu sunt abuzive.
Tribunalul a constatat, la rândul său, că preluarea imobilului nu a fost abuzivă, deoarece contestatorii au fost despăgubiţi, la plecarea din ţară, fiind la îndemâna acestora să-şi stabilească conduita.
Prin Decizia civilă nr. 500 din 21 noiembrie 2007, Curtea de Apel Timişoara a admis apelul declarat de reclamanţii S.J. şi S.D.F. împotriva sentinţei pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Timiş.
Instanţa de apel a constatat că hotărârea atacată este nelegală şi contrară jurisprudentei constante, care a statuat că preluarea imobilului în temeiul Decretului nr. 223/1974 este o preluare fără titlu valabil, căci proprietarii erau obligaţi să înstrăineze bunurile statului, în virtutea regulii că persoanele fizice puteau fi proprietari ai construcţiilor şi terenurilor numai dacă aveau domiciliul în ţară, regulă contrară Constituţiei României de la 1965, Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului şi tratatelor internaţionale ratificate de România.
Această jurisprudenţă a fost avută în vedere de legiuitor care, în Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 247/2005 a abandonat raţionamentul furnizat de pct. 1.4. lit. b) din HG nr. 498/2003. Curtea de apel a constatat că litigiul se impune a fi judecat pe fond, în raport cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Pentru ca părţile să nu fie private de un grad de jurisdicţie şi, mai ales, având în vedere că tribunalul nu a săvârşit o judecată pe fondul drepturilor reclamate, curtea de apel a admis apelul, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Timiş.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Primarul municipiului Timişoara.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., recurentul a arătat că preluarea nu a fost abuzivă, deoarece imobilul a trecut la stat în baza Decretului nr. 223/1974.
A mai arătat recurentul, că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 297 C. proc. civ., deoarece cauza a fost soluţionată pe fond de tribunal, situaţie în care curtea de apel trebuia să reţină cauza spre judecare.
Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ. şi sunt fondate doar în parte, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, în ceea ce priveşte caracterul abuziv al preluării, se constată că art. 2 din Legea nr. 10/2001 stabileşte domeniul de aplicare al legii, printre ipotezele avute în vedere regăsindu-se şi imobilele preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.
În condiţiile în care, aşa cum s-a arătat, textul din Legea nr. 10/2001, definind noţiunea de imobil preluat abuziv, nu face nici o distincţie cu privire la diferitele categorii de legi ce au putut constitui temeiul preluării cu titlu al unui imobil, reglementarea de la pct. 1.4 lit. b) din Normele metodologice, aprobate prin HG nr. 498/2003, în prezent abrogată şi apoi din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 250/2007, ce stabileşte caracterul neabuziv al preluării în situaţia în care s-au achitat despăgubiri, apare ca fiind derogatorie de la dispoziţiile actului normativ de rang superior pe care trebuie să le aplice.
Fondate sunt, în schimb, criticile referitoare la aplicarea dispoziţiilor art. 297 C. proc. civ.
Astfel, potrivit alin. (1) al acestui articol, în cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va desfiinţa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe.
În cauză, tribunalul, ca instanţă de fond, care a respins contestaţia formulată motivat de faptul că preluarea imobilului nu a fost abuzivă a intrat în cercetarea fondului, pentru că cercetarea în fond a unui litigiu ce se întemeiază pe Legea nr. 10/2001 impune instanţei să analizeze condiţiile prevăzute de art. 2, art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 10/2001 şi anume, dacă persoana solicitantă este fostul proprietar sau moştenitor al fostului proprietar şi dacă preluarea a fost abuzivă şi abia după aceea să analizeze posibilitatea restituirii în natură.
Prin urmare, analizarea modului de preluare a imobilului de către stat este o verificare de fond a raportului juridic dedus judecăţii, situaţie în care, instanţa de apel, în urma admiterii apelului declarat de reclamanţi, trebuia să facă propria analiză a fondului cauzei.
Fată de cele arătate, se va admite recursul declarat de pârât, se va casa Decizia ataca, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Timişoara împotriva deciziei nr. 500 din 21 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 iulie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4719/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4508/2008. Civil → |
|---|
