ICCJ. Decizia nr. 4508/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4508
Dosar nr. 525/105/200.
Şedinţa publică din 3 iulie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1101 din 4 septembrie 2007, Tribunalul Prahova, secţia civilă, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, invocată de pârâtul Municipiul Câmpina, prin primar.
A respins contestaţia, precizată, formulată de reclamanta V.C.A. împotriva intimatului Statul Român, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A admis în parte contestaţia, precizată, împotriva Municipiului Câmpina, prin primar.
A anulat dispoziţia nr. 8570 din 28 decembrie 2006, emisă de Municipiul Câmpina, prin primar şi a constatat dreptul reclamantei de a beneficia de măsuri reparatorii pentru terenul de 10.000 mp, situat în Câmpina, pct. Muscel, imposibil de restituit în natură, în calitate de moştenitoare legală a defunctului P.G., constând în despăgubiri ce vor fi calculate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
A respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea Municipiului Câmpina să restituie reclamantei în natură terenul în litigiu. A obligat Municipiul Câmpina, prin primar să plătească reclamantei suma de 1600 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă, că autorul reclamantei, P.G. a deţinut în proprietate mai multe suprafeţe de teren, printre care şi suprafaţa de teren de 10.000 mp, pe care le-a cedat statului în anul 1952, motiv pentru care, începând cu anul 1954, nu a mai figurat înscris în evidenţele fiscale.
Potrivit notificării nr. 82 din 11 februarie 2002, reclamant.
a solicitat Municipiului Câmpina restituirea în natură a suprafeţei de teren de 10.000 mp, punctul Muscel, iar prin dispoziţia nr. 8570 din 28 decembrie 2006, Primarul municipiului Câmpina a respins cererea de restituire, motivat de faptul că reclamanta nu a făcut dovada preluării abuzive.
Tribunalul a mai reţinut că dispoziţia atacată este nelegală, pentru că reclamanta a făcut dovada că este moştenitoarea fostului proprietar, iar terenul a trecut în proprietatea statului fără titlu.
Sarcina probei în ceea ce priveşte modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate a statului incumbă acestuia, pentru că nu s-a făcut dovada că ar exista un titlu de preluare.
Apărarea Municipiului Câmpina, în sensul că reclamanta nu are dreptul la măsuri reparatorii pentru că terenul nu poate fi identificat nu este întemeiată, deoarece această împrejurare vizează imposibilitatea restituirii în natură.
În ceea ce priveşte calitatea procesuală pasivă a Statului Român, tribunalul a constatat că nu există identitate între persoana chemată în judecată şi cea despre care se pretinde a fi obligată în raportul juridic supus analizei instanţei, ceea ce înseamnă că acest pârât nu are calitate procesuală pasivă.
Prin Decizia nr. 452 din 1 februarie 2007, Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de Municipiul Câmpina, prin primar, a desfiinţat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Prahova.
Instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că tribunalul a acordat despăgubiri, fără a stabili concret ce teren a solicitat reclamanta, care era amplasamentul şi fără a identifica suprafaţa de teren solicitată.
Astfel, potrivit documentaţiei de la dosar, ultima înregistrare a terenului din zona Muscel este de 0,70 ha, cedat la stat în anul 1952, neexistând acte din care să rezulte că s-ar fi cedat în acel punct 1 ha fâneaţă, aşa cum s-a solicitat şi pentru care s-a constatat dreptul contestatoarei la măsuri reparatorii.
A mai constatat instanţa de apel, că tribunalul nu a procedat la cercetarea fondului cauzei, despăgubirile putând fi acordate doar dacă restituirea în natură nu mai este posibilă, lucru ce poate fi determinat numai în urma individualizării suprafeţei de teren solicitate.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a arătat că Decizia este nelegală, pentru că terenul a trecut fără titlu în proprietatea statului şi, prin expertiză, s-a stabilit că identificarea terenului este imposibil de realizat.
Recurenta a mai susţinut că s-a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 297 C. proc. civ., deoarece tribunalul a cercetat fondul cauzei.
Analizând cu prioritate această critică, ce se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. şi care face inutilă analiza sub aspectul art. 304 pct. 9 din cod, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, potrivit alin. (1) al art. 297 C. proc. civ., în cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va desfiinţa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe.
În cauză, tribunalul, ca instanţă de fond, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român, parte din hotărâre necriticată în apel, însă a admis în parte contestaţia formulată, a anulat dispoziţia emisă de primar şi a constatat dreptul reclamantei la măsuri reparatorii, cercetând în fond contestaţia raportat la emitentul dispoziţiei..
Cercetarea în fond a unui litigiu ce se întemeiază pe Legea nr. 10/2001 impune instanţei să analizeze condiţiile prevăzute de art. 2, art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 10/2001 şi anume, dacă persoana solicitantă este fostul proprietar sau moştenitor al fostului proprietar şi dacă preluarea a fost abuzivă şi abia după aceea să analizeze posibilitatea restituirii în natură.
Insuficienta stabilire a situaţiei de fapt, reţinută de instanţa de apel, nu face parte din ipotezele reglementate de art. 297 alin. (1) C. proc. civ., care se referă la situaţia în care prima instanţă nu a intrat în cercetarea fondului cauzei.
Neintrarea în cercetarea fondului cauzei nu poate fi decât consecinţa admiterii unei excepţii de procedură, care a făcut inutilă cercetarea fondului raportului juridic dedus judecăţii, ceea ce nu este cazul în speţă.
Faţă de cele arătate, se va admite recursul declarat de pârât, se va casa Decizia atacată, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta V.C.A. împotriva deciziei nr. 452 din 1 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iulie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4502/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 454/2008. Civil → |
|---|
