ICCJ. Decizia nr. 5022/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5022
Dosar nr. 3639/30/200.
Şedinţa publică din 17 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1842/PI din 19 septembrie 2007, Tribunalul Timiş, secţia civilă, a admis în parte cererile conexe formulate de reclamanta E.B.E. în contradictoriu cu pârâţii Primarul municipiului Timişoara, Primăria Municipiului Timişoara, Consiliul local Timişoara şi SC C.C. SRL Timişoara, dispunând obligarea pârâtului Primarul Municipiului Timişoara de a emite dispoziţie în baza Legii nr. 10/2001, pentru terenul înscris în C.F. 820 Timişoara, nr. top. 1200, în suprafaţă de 747 mp.
Capătul de cerere privind plata daunelor cominatorii a fost respins.
Excepţia prematurităţii formulării acţiunii a fost respinsă, instanţa având în vedere principiul celerităţii soluţionării notificărilor (art. 1 din Capitolul 1 – anexa 1 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 250/2007) şi prevederile art. 25 din Legea nr. 10/2001 aşa cum a fost explicitat prin Norme, care stabileşte termenul pentru soluţionarea notificării şi situaţiile în care poate fi prelungit.
S-a reţinut că şi în situaţia în care petenta nu a depus toate actele justificatoare, Primarul Municipiului Timişoara prin Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 îi putea pune în vedere să precizeze cel puţin dacă deţine actele solicitate, pentru a putea respecta principiul susmenţionat şi a emite dispoziţie în baza actelor depuse.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia nr. 3 din 14 ianuarie 2007 a admis apelul declarat de SC C.C. SRL, schimbând sentinţa în parte, în sensul respingerii acţiunii faţă de această pârâtă şi a respins apelul pârâtului Primarul Municipiului Timişoara, cu argumentarea că acesta nu s-a conformat obligaţiei instituită prin art. 25 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs apelantul pârât Primarul Municipiului Timişoara şi Primăria Municipiului Timişoara, invocând cazurile de modificare prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea cererii de recurs este reiterată situaţia de fapt prezentată în întâmpinarea depusă în primă instanţă în sensul că prin mai multe adrese s-a solicitat notificatoarei completarea dosarului cu o serie de înscrisuri, însă aceasta nu a răspuns la solicitări.
Susţin recurenţii că Legea nr. 10/2001 nu instituie un termen până la care notificatorii să fie obligaţi să depună actele solicitate de comisie, prin urmare reclamanta nedepunând actele solicitate, nu se poate reţine vreo culpă a Comisiei şi a primarului pentru nerespectarea principiului celerităţii, culpa aparţinând în exclusivitate reclamantei, în lipsa actelor solicitate situaţia imobilului nefiind clarificată pentru a se putea proceda la soluţionarea dosarului administrativ.
Recursul este nefondat.
Se constată cu prioritate că motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. a fost indicat în finalul cererii de recurs, doar formal, fără a fi dezvoltat conform cerinţelor impuse de art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este incident în cauză.
Conform art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, unitatea deţinătoare are obligaţia să se pronunţe asupra cererii de restituire „în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare".
Este adevărat că recurenţii pârâţi au solicitat reclamantei completarea dosarului administrativ însă, în acelaşi timp, se constată că la data de 22 mai 2006, răspunzând acestei solicitări, petenta a adresat Primăriei Municipiului Timişoara „cererea însoţită de acte" (f. 9-20 dos. tribunal) în cuprinsul căreia sunt enumerate înscrisurile trimise, cu menţiunea de a se „urgenta demararea şi finalizarea procedurii de acordare a măsurilor reparatorii, dat fiind faptul că a trecut atâta timp de la comunicarea notificării (…)".
Or, potrivit pct. 25.1 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 250/2007, în cazul în care persoana îndreptăţită a depus toate actele pe care le posedă şi a făcut precizarea că nu mai deţine alte probe, unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe numai pe baza acestora, în termen de 60 de zile.
Acelaşi text prevede că termenul menţionat poate fi prorogat, cu acordul expres sau tacit al persoanei îndreptăţite, iar în cazul în care aceasta, urmare a solicitării unităţii deţinătoare, înaintează toate actele pe care le posedă, termenul de 60 de zile curge de la data depunerii lor.
În prezenta cauză cererea însoţită de înscrisuri, adresată de petentă primăriei la data de 22 mai 2006, prin care se pretinde în mod expres finalizarea procedurii administrative marchează data de la care, în aplicarea art. 25 din Legea nr. 10/2001 şi a Normelor metodologice, persoana juridică notificată avea obligaţia de a se pronunţa în termen de 60 de zile asupra notificării.
Faţă de împrejurarea că la data înregistrării cererii de chemare în judecată, 7 mai 2007, termenul de 60 de zile care, conform Normelor metodologice aprobate prin HG nr. 250/2007 a început să curgă din 22 mai 2006, era cu mult depăşit (dispoziţii similare fiind prevăzute şi prin Normele metodologice aprobate prin HG nr. 498/2003), soluţia adoptată de instanţele anterioare, este conformă dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată.
Pentru considerentele prezentate, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii Primarul municipiului Timişoara şi Primăria municipiului Timişoara împotriva deciziei nr. 3/R din 14 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5026/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5014/2008. Civil → |
|---|
