ICCJ. Decizia nr. 5146/2008. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 16 februarie 2007 pe rolul Tribunalului București, reclamanții F.G. și I.M. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București prin primarul general au contestat dispoziția nr. 7199 din 18 decembrie 2006 prin care le-a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 223,50 mp, situat în București, transmisă pârâtului cu notificarea din 24 septembrie 2001.
Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Reclamantele și-au precizat acțiunea prin cererea de la fila 140 dosar fond și au solicitat și obligarea pârâtului să emită o nouă dispoziție prin care să le restituie în natură suprafața de 203,24 mp (lângă blocul P 41) și să le stabilească despăgubiri în echivalent de 15.687,20 Euro pentru diferența de teren de 19,93 mp care nu se poate restitui în natură.
Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 718 din 14 mai 2007 a admis contestația, a anulat dispoziția nr. 7199/2006 și a obligat pârâtul să restituie în natură reclamantelor teren în suprafață de 203,45 mp individualizată în schița anexă nr. 4 la raportul de expertiză C.G. și să propună, pentru diferența de teren de 20,45 mp, acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale.
în motivarea acestei soluții Tribunalul a reținut că terenul revendicat a fost expropriat prin Decretul nr. 437/1979 în scopul realizării unui ansamblu de locuințe și că din totalul de 223,90 mp, o suprafață de 203,45 mp este utilizată drept spațiu verde, fără a fi afectată de elemente de sistematizare sau conducte de apă sau canalizare.
S-a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, terenul revendicat putând fi restituit în natură, iar pentru diferența de 20,45 mp reclamantelor cuvenindu-li-se despăgubiri în condițiile legii speciale.
împotriva acestei soluții au declarat recurs ambele părți.
Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia nr. 759 A din 28 noiembrie 2007 a admis apelul reclamantelor și a schimbat în parte sentința de fond, în sensul că a obligat pârâtul la 700 lei cheltuieli de judecată către reclamante.
Au fost menținute restul dispozițiilor și a fost respins ca nefondat apelul pârâtului Municipiul București.
A fost obligat apelantul-pârât la 1000 lei cheltuieli de judecată către reclamantele-apelante.
în motivarea deciziei instanța de apel a constatat întemeiat singurul motiv de apel formulat de reclamante în sensul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cheltuielilor solicitate de reclamante, plata onorariului de expertiză, solicitare formulată de avocatul reclamantelor prin note scrise, depuse cu ocazia judecării fondului.
S-a constatat nefondat apelul pârâtului ce a vizat greșita anulare a dispoziției de respingere a notificării.
Critica, în sensul că terenul revendicat ar fi afectat de elemente de sistematizare (trotuarul de protecție al blocului P 41, spațiu verde și alee pietonală), a fost combătută de expertiza efectuată în cauză; expertul a constatat că suprafața liberă din terenul revendicat este de 203,45 mp iar la această expertiză pârâtul nu a formulat obiecțiuni.
împotriva acestei decizii a declarat recurs Primăria municipiului București prin primar.
în motivarea recursului s-a arătat că potrivit notei de reconstituire și referatului Comisiei interne, terenul revendicat situat în București, este afectat de elemente de sistematizare, respectiv trotuarul de protecție, spațiu verde și alei de circulație în jurul blocului P 41, ceea ce face imposibil de restituit în natură terenul chiar și parțial.
S-a mai arătat că în mod nefondat a fost obligat pârâtul la 1000 lei cheltuieli de judecată în apel față de împrejurarea că nu s-au administrat, probe și nici nu s-au făcut apărări în raport de motivul de apel invocat de reclamante, rezumat exclusiv la cheltuielile de judecată.
în drept recursul a fost fundamentat pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate în raport de probele dosarului se constată întemeiate criticile astfel că recursul a fi admis pentru considerentele ce urmează.
Prin dispoziția nr. 7199 din 18 decembrie 2006 Primăria municipiului București în conformitate cu dispozițiile art. 26 alin. (1) și cu Legea nr. 10/2001 a respins cererea de restituire în natură a terenului situat în str. V. nr. 77 și ca urmare, a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de 223,90 mp.
în dispoziția Primăriei s-a motivat imposibilitatea de restituire în natură pe împrejurarea că terenul este afectat de elemente de sistematizare (trotuar protecție bloc, spațiu verde, alee pietonală).
Contestația formulată de reclamante a vizat împrejurarea că în mod greșit s-a respins restituirea în natură a terenului, acestea achiesând ulterior asupra unei suprafețe de 200,52 mp (precizată ulterior la 203,45 mp), pentru a se păstra o distanță față de blocul P 41 lângă care se află terenul, suprafață care se poate restitui în natură.
Terenul de 220 mp fără construcții, situat în sector 6 a fost expropriat din proprietatea M.I. și trecut în proprietatea statului prin Decretul nr. 437 din 3 noiembrie 1973 conform poziției 162 din anexa la acest document.
Potrivit Decretului nr. 437/1978 au fost trecute în proprietatea statului terenuri în suprafață de 87.013 mp și construcția aferentă în suprafață de 17.235,93 mp, identificată conform anexelor 1 și 2 la expertiză, terenuri expropriate în scopul construirii a 24 blocuri de locuințe cu 2757 apartamente în ansamblul "Armata Poporului - Roșia Montană".
în cauză a fost făcută o experiență de către ing. G.C. desemnat de instanța de fond.
Expertul a identificat terenul, în suprafață de 203,45 mp situat între blocul P 41, un teren de joacă amenajat, o alee de acces între blocuri și un teren liber, teren neafectat de elemente de sistematizare, fără să se observe nici conducte de canalizare sau apă. Diferența de 20,45 mp materializată în punctele 1-2-3-7 din schiță întinzându-se de-a lungul unei laturi a blocului P 41.
Expertul a mai indicat în expertiză, poz. 4, fila 128 dosar fond potrivit obiectivelor stabilite de instanță (fila 112), împrejurarea că str. G. nr. 1 existentă astăzi faptic este diferită de I.G. nr. 1 (adresa terenului la momentul exproprierii).
Acest aspect nu a fost invocat de pârât ca element de respingere a cererii de restituire în natură și nici comentat de reclamante în contestație, motiv pentru care nu se va lua în examinare, prin dispoziția 7199/2006 recunoscându-li-se reclamantelor calitatea de persoane îndreptățite pentru terenul revendicat.
în cauză, în faza administrativă a revendicării s-a mai efectuat o expertiză de către ing. I.S. (filele 12-15 dosar fond) la cererea reclamantelor, expert care identifică terenul: "în imediata apropiere a blocului P 41 din str. E. și P 39 din Str. G., este afectat parțial de detalii de sistematizare".
Acest expert concluzionează că în caz de retrocedare în natură se va restitui numai suprafața de 200,52 mp.
Planurile de ansamblu ale zonei în discuție (filele 14-15 în dosarul de fond ca anexă la expertiza I.S. și respectiv (filele 98, 99 din dosarul de fond) relevă împrejurarea că scopul Decretului de expropriere a fost realizat, prin construirea pe arealul expropriat a unui cartier compact de blocuri dispuse, potrivit schițelor și normelor impuse de amplasarea acestui gen de construcții la anumite distanțe între ele.
Parcela identificată se află între blocurile P 41 și P 39 _ca "loc de ieșire" de o alee între blocuri, de-a lungul blocului P 39 și "închisă" de o latură a blocului P 41 și alte două terenuri, dintre care unul amenajat ca spațiu de joacă pentru copii.
împrejurarea că terenul în discuție nu este afectat de elemente de sistematizare, pe el neexistând construcții, nu înseamnă că el poate fi retrocedat în natură, amplasarea acestuia fiind determinantă pentru aprecierea oportunității de retrocedare în natură. în mod corect Primăria a apreciat că nu se poate retroceda în natură, amplasarea lui între blocuri, lângă aleile de acces lângă terenul de joacă, împiedicând acest lucru.
Este de remarcat și împrejurarea că terenul a fost cuprins în planurile de sistematizare pentru care a fost expropriat, existând în mod necesar mai multe porțiuni de teren libere, neconstruite, între blocuri, spații impuse de norme ecologice și de trai civilizat în această categorie de locuințe.
Este de asemenea de remarcat că niciuna din expertizele efectuate nu a concluzionat că terenul poate fi restituit în natură.
Expert I. concluzionează "în cazul retrocedării în natură" se va restitui numai suprafața de 200,52 mp, iar expertul C. care semnalează și diferența între str. G. și fosta I.G. indică starea și vecinătățile terenului.
Ca urmare, amplasarea terenului în schița de ansamblu a locului cadastral cum s-a arătat mai sus nu face posibilă, fără incomodarea planului de sistematizare și utilizarea celorlalte construcții din jur, restituirea în natură a unei porțiuni din terenul revendicat. Terenul nu este la stradă, pentru a se putea bucura de individualizarea necesară unei restituiri în natură.
Se constată așadar că în mod nelegal s-a desființat dispoziția nr. 7199/2006 a Primăriei apreciindu-se că în cauză nu s-ar aplica dispozițiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Primăria a apreciat corect situația terenului și, în raport de coordonatele acestuia, s-a arătat că nu poate fi restituit în natură și au fost acordate reclamantelor potrivit legii măsuri reparatorii, prin echivalent pentru întreaga suprafață de teren.
Pe cale de consecință, admițându-se recursul se va modifica decizia 759 A din 28 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, în sensul că se va admite apelul pârâtei și se va respinge apelul reclamantelor împotriva sentinței civile nr. 718 din 14 mai 2007 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă.
Ca urmare se va schimba în tot sentința cu consecința respingerii ca nefondate a contestației reclamantelor împotriva dispoziției nr. 7199 din 18 decembrie 2006 a Primăriei municipiului București.
în raport de această soluție critica referitoare la obligarea la plata cheltuielilor de judecată formulată de pârâta Primăria municipiului București nu se va mai analiza motivul fiind superfluu în raport de admiterea recursului pe fondul cauzei.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5120/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3698/2008. Civil → |
|---|
