ICCJ. Decizia nr. 5281/2008. Civil
| Comentarii |
|
Adresându-se Tribunalului Cluj, la 20 septembrie 2006, reclamanta D.C., prin mandatar B.M.S., a contestat, în temeiul Legii nr. 10/2001, dispoziția nr. 3041 din 15 septembrie 2006 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca, prin care a fost respinsă notificarea de restituire în natură a cotei de 1 parte din imobilul situat în Cluj-Napoca.
Soluționând litigiu în primă instanță, Tribunalul Cluj, secția civilă, prin sentința nr. 1193 din 21 decembrie 2006, a admis în parte acțiunea (contestația), a anulat dispoziția nr. 3041/2006 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca și a obligat instituția primarului să emită o nouă dispoziție prin care să restituie reclamantei cota de 1 din imobilul menționat, condiționat de restituirea de către reclamantă a despăgubirilor în sumă de 20.000 ROL, actualizată la data plății în raport cu indicele de inflație. Cererea privind intabularea dreptului de proprietate a fost respinsă ca prematură.
Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 162/A din 7 mai 2007, a admis apelul declarat de reclamantă, a casat în parte sentința civilă nr. 1193/2006 a Tribunalului Cluj și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași tribunal numai pentru cererile privind stabilirea chiriei și compensarea legală. Apelul declarat de Primarul Municipiului Cluj-Napoca a fost respins ca nefondat.
Rejudecând pricina, în limitele casării, Tribunalul Cluj, secția civilă, prin sentința nr. 683 din 17 octombrie 2007, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta D.C. având ca obiect stabilirea chiriei și compensarea legală. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că instanța nu a fost în măsură să stabilească valoarea chiriei încasate de Statul Român și nici dacă Statul Român este cu adevărat dator să plătească reclamantei vreo sumă de bani, în funcție de aceste dovezi să se poată pronunța asupra posibilității compensării sumelor. Trecând peste lipsa probațiunii, se mai arată în considerentele sentinței, cererea reclamantei este neîntemeiată.
Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 23/A din 10 ianuarie 2008, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta D.C., prin mandatar B.M.S., împotriva sentinței civile nr. 683/2007 a Tribunalului Cluj. în cuprinsul deciziei, curtea de apel a motivat că nu poate opera o compensație deoarece nu este vorba despre creanțe reciproce, certe, lichide și exigibile.
împotriva deciziei civile nr. 23/A din 10 ianuarie 2008 a Curții de Apel Cluj a declarat recurs reclamanta solicitând casarea deciziei și obligarea Primarului Municipiului Cluj-Napoca la plata sumei de 18.000 Euro, în lei la cursul de schimb din zona plății, sumă ce reprezintă chiria cuvenită reclamantei pentru imobilul care a fost în litigiu.
Recursul nu a fost motivat în drept, dar criticile formulate prin cererea de recurs îndreptățesc concluzia că reclamanta a avut în vedere motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., adică pronunțarea hotărârii cu aplicarea greșită a legii.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Potrivit art. 12 din această lege, dacă persoana îndreptățită a primit o despăgubire, restituirea în natură este condiționată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu coeficientul de actualizare stabilit.
în prezentul litigiu, prin sentința civilă nr. 1193 din 21 decembrie 2006 a Tribunalului Cluj a fost obligat Primarul Municipiului Cluj-Napoca să emită o nouă dispoziție motivată prin care să-i restituie reclamantei D.C. cota de 1 părți din imobilul situat în Cluj-Napoca, condiționat de restituirea de către reclamantă a despăgubirilor încasate, în sumă de 20.000 lei (ROL). Pe baza acestei sentințe, Primarul Municipiului Cluj-Napoca a emis dispoziția nr. 127 din 3 ianuarie 2008, prin care a fost restituită reclamantei cota de 1 parte din imobil, iar, prin protocolul de predare-preluare încheiat la 18 martie 2008, dispoziția a fost pusă în executare (fila 36 din dosarul instanței de recurs).
La rândul său, reclamanta a achitat valoarea despăgubirii primite, actualizată cu coeficientul de actualizare, așa cum s-a dispus prin sentința civilă nr. 1193/2006 a Tribunalului Cluj (fila 15 din dosarul instanței de apel).
întrucât imobilul preluat în mod abuziv a fost restituit în natură reclamantei, iar aceasta din urmă a rambursat suma reprezentând valoarea despăgubirii primite la preluarea imobilului de către stat, nu mai poate opera compensația pretinsă prin cererea de chemare în judecată.
Compensația a fost reglementată prin art. 1143-1153 C. civ. ca un mijloc de stingere a două obligații reciproce și de aceeași natură, existente între două persoane care sunt datoare una alteia. Efectul compensației este stingerea reciprocă a celor două obligații, până la concurența cotității lor respective.
Cererea de compensare nu mai poate fi admisă câtă vreme, așa cum s-a arătat mai sus, reclamanta a achitat deja suma la plata căreia fusese obligată printr-o hotărâre judecătorească. Pe de altă parte, eventuala obligare a Statului Român la chirie (lipsă de folosință) pentru folosirea imobilului pe parcursul mai multor ani, ori la daune pentru întârzierea în emiterea dispoziției de restituire a imobilului putea fi cerută pe calea unei acțiuni de drept comun și în nici un caz în cadrul procedurii reglementate prin Legea nr. 10/2001, act normativ care nu reglementează compensația unor datorii.
Reclamanta nu a dovedit, în prezenta cauză, că ar avea de încasat de la pârât o creanță determinată în întinderea ei și care să fie certă, lichidă și exigibilă.
Decizia curții de apel fiind dată cu aplicarea corectă a legii, a fost respins recursul exercitat în cauză.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5245/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5120/2008. Civil → |
|---|
