ICCJ. Decizia nr. 5386/2008. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 710 din 22 mai 2006, Tribunalul Teleorman a respins contestația formulată de contestatorii D.I.M. și L.E.M. împotriva Dispoziției nr. 165 din 22 martie2006, emisă de Primarul comunei Ciolănești, județul Teleorman.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin dispoziția nr. 165 din 22 martie 2006 a fost respinsă cererea privind restituirea utilajelor, instalațiilor și a terenului aferent morii naționalizate de la autorii petenților, cu motivarea că nu s-a făcut dovada că instalațiile mai există, iar în privința terenului nu s-a făcut dovada întinderii lui.
în privința morii care a fost demolată s-a stabilit dreptul la acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, respectiv pentru cota 1 din valoarea imobilului în favoarea contestatorilor ca moștenitori ai defunctului P.G. și pentru cota 1 în favoarea moștenitorilor defunctului P.V. - P.V.C. și S.I.
S-a mai reținut că instanța nu a avut posibilitatea să verifice dacă restituirea în natură a terenului este posibilă, deoarece contestatorul a declarat că nu este de acord cu efectuarea expertizei și plata onorariului de expert și a solicitat "în cele din urmă" ca dosarul constituit de primărie să fie înaintat Comisiei Centrale pentru acordarea despăgubirilor.
Prin decizia nr. 129 A din 28 februarie 2007, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de apelanții-contestatori, a schimbat în parte dispoziția nr. 165/2006 emisă de Primarul comunei Ciolănești și a constatat că reclamanții au dreptul la despăgubiri în condițiile Legii nr. 247/2005 și pentru terenul aferent morii naționalizate, în suprafață de 4564 mp.
Instanța de apel a reținut că terenul aferent morii are suprafața de 4564 mp și a fost identificat de expert, însă nu poate fi restituit în natură, pentru că nu este liber.
Cu privire la instalațiile și utilajele morii, s-a reținut că reclamanții nu au făcut dovada existenței lor la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 și se ține "cont și de faptul că moara era deja demolată".
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs contestatorii D.I.M. și L.E.M. care, invocând art. 304 pct. 7 și 10 C. proc. civ., arată că "sunt nedumeriți de modul în care a fost întocmit dispozitivul deciziei atacate", pentru că, deși instanța de apel a considerat că sentința trebuie schimbată în tot, a admis contestația doar în parte.
înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 5238 din 27 iunie 2007, a admis recursul declarat de contestatori, a casat decizia atacată și a trimis cauza aceleiași instanțe spre rejudecare, reținând, în esență, că argumentația sumară din hotărârea atacată și nestabilirea deplină a situației de fapt, nu a oferit instanței de recurs posibilitatea exercitării controlului judiciar.
Procedând la rejudecarea apelului, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 39 A din 24 ianuarie 2008, a respins ca nefondat apelul contestatorilor.
împotriva acestei decizii, contestatorii au declarat recurs, criticând soluția curții de apel pentru că nu s-a respectat principiul Legii nr. 247/2005 al prevalenței restituirii în natură și numai dacă acest lucru nu este posibil, din motive obiective, să se acorde despăgubiri juste și echitabile.
Or, în speță, deși prin raportul de expertiză întocmit de expert B.G. se arată că pe terenul în litigiu nu există construcții și nu este ocupat de utilități, se reține totuși că se suprapune peste 3 proprietăți.
Instanța, pentru a putea decide asupra restituirii în natură a terenului sau prin acordarea de despăgubiri, trebuia să ceară Primăriei copii ale actelor de proprietate ale deținătorilor actuali ai terenului.
Referitor la acordarea de despăgubiri, pentru utilajele și instalațiile preluate odată cu moara, Primăria nu poate dovedi că anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, acestea au fost înlocuite, casate sau distruse.
Recursul este nefondat.
Curtea de Apel București a reținut corect că, pe parcursul ciclului procesual, contestatorii nu au făcut nicio dovadă în sensul stabilirii dreptului lor la măsuri reparatorii pentru utilajele și instalațiile preluate odată cu moara și dacă este posibilă restituirea în natură.
S-a reținut că recurenții au depus precizări ce nu au relevanță, față de îndrumările instanței supreme, ei nefăcând dovada susținerilor formulate.
în consecință, criticile nu pot fi reținute, iar recursul a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5390/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5328/2008. Civil → |
|---|
