ICCJ. Decizia nr. 5478/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5478
Dosar nr. 5158/109/200.
Şedinţa publică din 3 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 22 noiembrie 2004 reclamanţii D.F. şi D.C.M. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin C.N.S.D.N.R. SA de sub autoritatea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligat pârâtul la plata sumei de 46.825 dolari reprezentând cuantumul despăgubirii ce urmează să le fie acordată pentru suprafaţa de 1873 mp precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că sunt proprietarii terenului în suprafaţă de 1873 mp situat în intravilanul oraşului Ştefăneşti, pct. „Zăvoi", judeţul Argeş, aşa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare nr. 3368 din 7 decembrie 2000 şi nr. 22287 din 15 septembrie 1995.
Prin HG nr. 1549 din 12 octombrie 2004, a fost aprobat amplasamentul lucrării de utilitate publică „varianta ocolitoare a municipiului Piteşti", în anexa nr. 2 a hotărârii la poziţia 26 figurând şi suprafaţa proprietatea lor. Conform art. 3 alin. (3) din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 198/2004 au fost notificaţi de expropriator cu privire la propunerea de expropriere a imobilului, cuantumul despăgubirilor fiind propus pentru suma de 11.687 dolari SUA, ceea ce ar însemna 6,24 dolar SUA/mp sumă derizorie în raport cu faptul că terenul este intravilan şi ca atare are un preţ de circulaţie mult mai mare. Mai arată că suprafaţa expropriată face parte dintr-o suprafaţă mult mai mare care nu va mai putea fi utilizată benefic, întrucât în urma exproprierii suprafaţa rămasă este mult mai mică.
În ceea ce priveşte construirea autostrăzii, această împrejurare nu este de natură să aducă vreun beneficiu proprietarilor din zonă ci să creeze chiar prejudicii acestora ca urmare a zgomotului care se va crea şi a volumului mare de noxe existente în atmosferă, pe de o parte, iar pe de altă parte, dată fiind distanţa mică dintre autostradă şi construcţiile reclamanţilor, în timp ce se va produce o slăbire a structurii de rezistenţă a clădirilor.
Reclamanţii mai arată că suma oferită cu titlu de despăgubire are la bază un raport de expertiză întocmit la nivelul anului 2002, cu mult înainte de data primirii ofertei, suma propusă fiind astfel impusă şi nu negociată, ea neacoperind nici valoarea reală a terenului intravilan şi nici prejudiciul ce le-a fost produs.
La data de 25 ianuarie 2005 reclamanţii şi-au completat acţiunea, arătând că formulează în termen contestaţie şi împotriva hotărârii nr. 4 din 21 decembrie 2004 de stabilire a despăgubirilor, reluând motivarea din cererea iniţială.
Fiind astfel investit, Tribunalul Argeş, secţia civilă, prin sentinţa nr. 192 din 15 decembrie 2005, a admis acţiunea astfel cum a fost precizată şi a obligat pe pârât la plata către reclamanţi a sumei de 40.640 Euro şi 3547 Euro, în total 47.187 Euro, astfel cum a fost calculată de expertul L.E. (fila 83), cu titlu de despăgubiri, plata urmând a se face în moneda naţională, la cursul zilei.
A fost obligat pârâtul la 5.500.000 lei (ROL) cheltuieli de judecată către reclamanţi.
Pentru a hotărî astfel, în baza probelor administrate, inclusiv a probei cu expertiză tehnică judiciară, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că suprafaţa expropriată din proprietatea reclamanţilor este de 1.873 mp, valoarea terenului, după metoda comparaţiei prin bonitare, fiind de 43.022 dolari, iar valoarea daunelor de 3.496 dolari.
Urmare admiterii apelului declarat de pârâtă, Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia civilă nr. 52 A din 31 martie 2006, a anulat sentinţa civilă nr. 192 din 15 decembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Argeş şi a trimis cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal, cu motivarea că instanţa de fond a soluţionat cererea cu încălcarea prevederilor art. 23 din Legea nr. 33/1994, în sensul că pricina s-a soluţionat fără participarea obligatorie a procurorului.
Rejudecând, Tribunalul Argeş, secţia civilă, prin sentinţa nr. 241 din 2 noiembrie 2006, a admis contestaţia formulată de reclamanţi, astfel cum a fost majorată, a dispus anularea în parte a Hotărârii nr. 4 din 21 decembrie 2004 de stabilire a despăgubirilor în ceea ce priveşte cuantumul acestora. A obligat pe pârât să plătească contestatorilor, echivalentul în moneda naţională a sumei de 47.187 Euro, la momentul plăţii, cu titlu de despăgubiri, conform expertizei L.E., plus 550 lei RON cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a avut în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor valoarea reală a terenului precum şi prejudiciul cauzat reclamanţilor, conform art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 şi calculat în raport de preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acest fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, potrivit art. 26 alin. (2) din acest act normativ.
Instanţa de fond a omologat raportul de expertiză efectuat de expertul L.E. care a stabilit valoarea reală a terenului la 40.640 Euro şi valoarea daunelor suferite de reclamanţi ca urmare a exproprierii de 3.547 Euro.
Prin Decizia nr. 65 A din 7 martie 2008, Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, a admis apelurile formulate de reclamanţii D.F. şi D.C.M. şi de pârâta C.N.A.D.N.R. SA, a schimbat în parte sentinţa primei instanţe nr. 241 din 2 noiembrie 2006, în sensul că a stabilit valoarea terenului expropriat la suma echivalentă în lei la data plăţii, de 65 Euro/mp.
A înlăturat obligarea expropriatorului la plata sumei de 3.547 Euro, daune, despăgubiri pentru restul terenului rămas.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei şi a compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că reclamanţii nu au dovedit daunele ce le-ar fi fost produse prin expropriere în cuantum de 3.547 Euro, aşa încât, în mod greşit prima instanţă l-a obligat pe pârât la plata acestora.
La evaluarea terenului expropriat, instanţa de apel a avut în vedere suma de 65 Euro/mp, făcând o medie a preţurilor calculate de cei trei experţi.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamanţii D.F. şi D.C.M. au declarat recurs, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Susţin, în esenţă, că în mod greşit instanţa de apel a avut în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirii pentru terenul expropriat suma de 65 Euro/mp, atâta timp cât cei doi experţi desemnaţi de instanţă şi de ei au stabilit valoarea de 75 Euro/mp, în timp ce expertul desemnat de expropriator a stabilit valoarea de 60 Euro/mp.
Mai arată că suma de 75 Euro/mp este rezonabilă, avându-se în vedere în plus şi faptul că este vorba de intravilanul oraşului Ştefăneşti, iar preţul real de circulaţie al imobilelor în această zonă este cu mult mai mare.
O a doua critică vizează faptul că în mod nelegal instanţa de apel a înlăturat obligaţia expropriatorului la plata sumei de 3.547 Euro cu titlu de despăgubiri pentru daunele ce le-au fost produse prin expropriere întrucât acordarea acestor daune este prevăzută de Legea nr. 33/1994.
Recursul este întemeiat doar pentru considerentele ce succed:
Potrivit art. 44 alin. (3) din Constituţia României, revizuită, cu referire la dreptul de proprietate privată garantat de stat „Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire".
Reţinându-se caracterul excepţional al cedării proprietăţii prin expropriere şi în scopul asigurării unei protecţii depline şi adecvate a dreptului de proprietate privată, dispoziţia menţionată din legea fundamentală a fost preluată ca atare în Legea nr. 33/1994, prin art. 1 din acest act normativ legiuitorul statuând că: „Exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă şi prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească".
Conform art. 26 din Legea nr. 33/1994 „Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite.
La stabilirea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, „luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia…".
Este de observat că jurisprudenţa contenciosului european a statuat, în virtutea art. 1 din Protocolul nr. 1, că o măsură privativă de proprietate trebuie să păstreze un echilibru just între exigenţele interesului general al comunităţii şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului. Cu alte cuvinte ea trebuie să fie, în acelaşi timp, convenabilă pentru realizarea ţelului ei legitim şi nedisproporţionată faţă de acesta. (CEDO, Hotărârea din 21 februarie 1986, cazul James şi alţii contra Regatului Unit).
Din dispoziţiile legale menţionate rezultă cu evidenţă că nici o expropriere nu poate fi făcută decât în schimbul unei despăgubiri, care trebuie să fie dreaptă, adică să reprezinte valoarea adevărată a bunului expropriat.
În cauză, la instanţa de apel s-a efectuat o expertiză în comisie de experţi în compunerea prevăzută de Legea nr. 33/1994, prin care doi experţi (cel numit de instanţă şi cel desemnat de reclamanţi) au concluzionat că valoarea terenului în litigiu este de 75 Euro/mp, iar expertul desemnat de expropriator a concluzionat că valoarea este de 60 Euro/mp.
Stabilind valoarea de 65 Euro/mp a terenului expropriat, instanţa de apel a încălcat prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994 potrivit cu care, valoarea reală a terenului expropriat este cea stabilită în raport de preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acest fel din unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză.
Doi dintre experţii desemnaţi în cauză stabilind ca preţ minimal 75 Euro/mp, scăderea de către instanţă a valorii terenului la 65 Euro/mp motivat de faptul că ar fi procedat la efectuarea unei medii între valorile prezentate de experţi nu este motivată legal.
Referitor la cea de a doua critică vizând modalitatea în care instanţa de apel s-a pronunţat privitor la suma de 3.547 Euro, reprezentând valoarea daunelor cauzate reclamanţilor-recurenţi urmare a exproprierii, nu poate fi primită.
Este adevărat că în faţa primei instanţe expertul desemnat a stabilit valoarea daunelor produse reclamanţilor ca urmare a exproprierii la suma de 3.547 Euro (fila 83 dosar 2332/2004).
Prin expertiza efectuată în apel s-a concluzionat însă, că nu există nici un fel de documente privind daunele produse expropriaţilor şi prin urmare nu există astfel de daune.
Din acest punct de vedere, în mod just instanţa de apel a înlăturat obligaţia expropriatorului la plata acestei sume.
Drept urmare, în limita considerentelor ce preced, în baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ. recursul declarat în cauză se priveşte ca fiind întemeiat şi în consecinţă va fi admis, se va modifica în parte Decizia atacată în sensul că se va stabili valoarea terenului expropriat la suma echivalentă în lei la data plăţii de 75 Euro/mp în loc de 65 Euro/mp şi se vor menţine restul dispoziţiilor deciziei.
În conformitate cu prevederile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., intimata-pârâtă va fi obligată la 1.500 lei cheltuieli de judecată către recurenţii-reclamanţi reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii D.F. şi D.C.M. împotriva deciziei nr. 65 A din 7 martie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, minori şi familie.
Modifică în parte Decizia atacată, în sensul că stabileşte valoarea terenului expropriat la suma echivalentă în lei la data plăţii de 75 Euro/mp în loc de 65 Euro/mp
Menţine restul dispoziţiilor deciziei.
Obligă intimata C.N.A.D.N. SA la 1.500 lei cheltuieli de judecată către recurenţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5417/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5387/2008. Civil → |
|---|
