ICCJ. Decizia nr. 5417/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5417
Dosar nr.9947/2/2008
Şedinţa publică din 2 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1555 din 16 august 2006 a Tribunalului Călăraşi a fost admisă în parte acţiunea formulată de D.V.M.A. în contradictoriu cu Primarul comunei Perişoru dispunându-se modificarea valorii echivalente a imobilului „Conacul Pribegeanu" situat în comuna Perişoru judeţul Călăraşi stabilită la art. 2 din dispoziţia nr. 373 din 20 mai 2005 emisă de pârât de la 200 milioane lei la 636.598 RON, valoare ce rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză de ing. M.C.
Au fost menţinute celelalte prevederi ale dispoziţiei contestate, fiind respinsă cererea iniţială de anulare a dispoziţiei emise de Primarul comunei Perişoru.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a avut în vedere că Primarul comunei Perişoru a constatat calitatea reclamantei de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii şi în consecinţă prin Decizia contestată în cadrul litigiului de faţă a stabilit valoarea acestora.
S-a reţinut că nu este posibilă restituirea imobilelor în natură întrucât au fost demolate sau distruse în totalitate, fiind aplicabile prevederile art. 10 alin. (1), (6) şi (8) din Legea nr. 10/2001, precum şi cele cuprinse în titlul VII din Legea nr. 247/2005, în sensul cărora despăgubirile stabilite urmează a se acorda prin conversie în acţiuni emise de Fondul Proprietatea.
Apelurile declarate de Primăria comunei Perişoru şi Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare Agricolă Mărculeşti împotriva acestei sentinţe au fost respinse ca nefondate prin Decizia nr. 13A din 14 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
S-a avut în vedere că tribunalul a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale incidente şi că valoarea despăgubirilor cuvenite a fost stabilită prin două rapoarte de expertize, ţinându-se seama de starea de degradare a imobilelor şi de obiecţiunile părţilor.
Împotriva acestei decizii a declarat recursul de faţă S.C.D.A. fără a-l încadra în drept, susţinând că hotărârea adoptată a fost dată cu încălcarea principiului disponibilităţii, întrucât s-a cerut anularea deciziei şi nu modificarea ei, că hotărârile date cuprind motive contradictorii şi străine de natura pricinii. Se arată în motivarea recursului şi că în mod greşit a fost respinsă excepţia lipsei de calitate procesuală pasivă a recurentei şi că ambele instanţe au făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 274 C. proc. civ.
Recursul ce poate fi încadrat în prevederile art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ. nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează.
Aşa cum rezultă şi din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului prin sentinţa ce a fost menţinută în apel, a fost modificată dispoziţia luată de Primarul comunei Perişoru în sensul majorării cuantumului despăgubirilor cuvenite, ce se vor valorifica în condiţiile titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Soluţia este dată în raport de învestirea instanţei, astfel că nu se poate susţine cu temei că s-ar fi acordat părţii mai mult decât s-a cerut. De aceea rezultă că nu sunt aplicabile în speţă cerinţele art. 304 pct. 6 C. proc. civ., în situaţia în care solicitarea părţii a fost admisă în parte, în acord cu precizarea acţiunii.
De altfel, recursul de faţă apare şi ca lipsit de interes, în situaţia în care nu s-a instituit vreo obligaţie în sarcina recurentei, aceasta rămânând în proces, în calitate de unitate deţinătoare, astfel cum s-a reţinut prin încheierea din 16 ianuarie 2006 a Tribunalului Călăraşi (fila 188), în acord cu dispoziţiile cuprinse în art. 10 din Legea nr. 10/2001.
Tot astfel, recursul referitor la greşita aplicare a prevederilor art. 274 C. proc. civ., motiv ce vizează aplicarea greşită a legii conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este de examinat în situaţia în care atât instanţa de fond cât şi cea de apel nu au avut de soluţionat şi nu au admis vreo cerere privind plata cheltuielilor de judecată îndreptată împotriva recurentei.
Aşa fiind recursul de faţă este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C.D.A. Mărculeşti împotriva deciziei nr.13 A din 14 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5492/2008. Civil. Drepturi băneşti. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5478/2008. Civil → |
|---|
