ICCJ. Decizia nr. 5715/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5715
Dosar nr. 6742/104/200.
Şedinţa publică din 10 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 15 noiembrie 2006 pe rolul Tribunalului Olt, secţia civilă, reclamanţii C.A. şi C.I. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Slatina, anularea dispoziţiei nr. 3462 din 12 octombrie 2006 emisă de pârâtă, prin care le-a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului situat în Slatina, compus din teren în suprafaţă de 450 mp şi construcţia situată pe acesta şi s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că imobilul în litigiu a aparţinut autorului lor, fiind expropriat în baza Decretului nr. 205/1974.
Motivarea pârâtei din dispoziţia contestată în sensul că terenul în litigiu nu poate fi restituit în natură întrucât pe acesta se află construită Casa de Cultură a Sindicatelor este nereal întrucât, din probele administrate şi din vechile planuri cadastrale privind amplasarea imobilelor expropriate rezultă că terenul este liber.
Urmare raportului de expertiză efectuat la instanţa de fond, la data de 18 septembrie 2007, reclamanţii şi-au modificat acţiunea în sensul că au solicitat restituirea în natură doar a suprafeţei de 263,30 mp care, potrivit acestui raport, este liberă.
Prin sentinţa civilă nr. 956 din 9 octombrie 2007, Tribunalul Olt, secţia civilă, a respins contestaţia.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că din concluziile raportului de expertiză rezultă că întreaga suprafaţă de teren ce a aparţinut autorului reclamanţilor este cuprinsă în amenajarea Parcului „Expo-Parc", fiind afectată de detalii de sistematizare, respectiv alei de acces din beton, pe acesta fiind amplasată şi statuia D.C.
Prin Decizia nr. 18 din 15 ianuarie 2008, Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, a respins apelul declarat de reclamanţi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, chiar dacă art. 1 din Legea nr. 10/2001 instituie principiul restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv de stat, prevederile art. 10 şi art. 11 limitează restituirea în natură numai la acele suprafeţe de teren care nu sunt ocupate de construcţii noi sau nu sunt afectate de servituti legale ori de alte amenajări de utilitate publică.
Or, în speţă, restituirea în natură a suprafeţei de 263,30 mp ar afecta ansamblul arhitectonic al zonei întrucât acest teren face parte dintr-un parc ce se întinde pe o suprafaţă de 4,367 ha, aflat în vecinătatea casei de cultură, ceea ce ar contraveni dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii C.A. şi C.I., invocând motive de nelegalitate întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În primul motiv, recurenţii arată că instanţa de apel a încălcat normele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., întrucât nu au fost citaţi pentru nici un termen de judecată în această fază procesuală. Pentru acest motiv, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.
În cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenţii arată ca, întrucât suprafaţa de teren solicitată constituie spaţiu verde, iar scopul în vederea căruia s-a dispus exproprierea, respectiv edificarea Casei de Cultură a Sindicatelor, nu s-a realizat, sunt îndreptăţiţi la restituirea în natură a acestui teren conform dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 10/2001. Pentru acest motiv, solicită admiterea recursului şi modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului reclamanţilor, iar pe fond, admiterea contestaţiei şi anularea în parte a dispoziţiei nr. 3462/2006 emisă de pârâtă, în sensul restituirii în natură a suprafeţei de teren de 263,30 mp.
Verificând legalitatea deciziei recurate în limita criticilor vizând primul motiv de recurs, Înalta Curte constată că acestea nu sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
Procedura de citare a reclamanţilor s-a realizat cu respectarea dispoziţiilor legale, prin afişare pe uşa principală a locuinţei.
Din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare (filele 9 şi 10, dosar apel) reiese că citarea reclamanţilor s-a făcut la adresele indicate în cererea de chemare în judecată şi în cererea de apel, prin afişare pe uşa principală a locuinţei destinatarului, nici o persoană din cele abilitate să primească actul nefiind găsită, conform procesului verbal întocmit de agentul procedural.
Art. 92 alin. (4) C. proc. civ. prevede că dacă destinatarul sau cei abilitaţi să primească citaţia lipsesc de la domiciliu, „agentul va afişa citaţia, încheind un proces verbal despre toate acestea,"
În speţă, s-a făcut menţiunea că s-a procedat la afişarea actului pe uşa principală a locuinţei destinatarului întrucât nici o persoană dintre cele prevăzute de lege nu a fost găsită, astfel că au fost respectate dispoziţiile art. 92 C. proc. civ.
În ce priveşte al doilea motiv de recurs, Înalta Curte constată că acesta este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:
Prin notificarea adresată Primăriei municipiului Slatina, reclamanţii C.A. şi C.I. au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Slatina, compus din teren în suprafaţă de 450 mp şi construcţia situată pe acesta, expropriat de la autorul lor, în baza Decretului nr. 205/1974.
Pârâta a reţinut calitatea notificatorilor de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii în sensul dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001 şi a emis dispoziţia nr. 3462 din 12 octombrie 2006, contestată în prezenta cauză.
Cererea de restituire în natură a terenului a fost respinsă cu motivarea că pe acesta s-au edificat Casa de Cultură a Sindicatelor şi B-dul N.
Atât expertiza tehnică efectuată în cauză, cât şi planurile depuse de intimată dovedesc însă că pe terenul în litigiu nu există nici o clădire, iar Casa de Cultură a Sindicatelor a fost edificată integral pe un alt teren.
Dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 10/2001 prevăd că imobilele expropriate, care sunt libere, se vor restitui persoanei îndreptăţite.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză (filele 51 - 54, dosar fond) rezultă că „suprafaţa de 263,30 mp este spaţiu verde siarbori de diferite esenţe si face parte din amenajarea parcului Expo-Parc. Pe această suprafaţă se află statuia C.D. 1980."
La acest raport de expertiză, părţile nu au formulat obiecţiuni.
Pornind de la această situaţie de fapt, în cauză urmează a se face aplicarea dispoziţiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămasă liberă întrucât lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul doar parţial, iar faptul că pe teren se află o statuie nu împiedică restituirea în natură a acestuia în raport de dispoziţiile art. 469 C. civ.
Curtea de apel s-a limitat să arate că terenul solicitat se află în vecinătatea casei de cultură din localitate, iar pe această parcelă se află amplasată statuia „unei personalităţi", fără să se preocupe să administreze probatorii pentru lămurirea pe deplin a împrejurărilor de fapt esenţiale pentru aplicarea corectă a legii.
Pentru motivele arătate, se impune casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, pentru a se stabili cine este proprietarul statuii şi pentru efectuarea unei expertize de specialitate care, în raport de dispoziţiile art. 469 C. civ., să precizeze dacă statuia aflată pe terenul în litigiu are fundaţia încastrată în pământ şi dacă se poate muta fără a fi deteriorată.
Dacă se va considera necesar pentru lămurirea situaţiei, se va solicita planul urbanistic de detaliu.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul, va casa Decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii C.A. şi C.I. împotriva deciziei nr. 18 din 15 ianuarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5820/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5750/2008. Civil → |
|---|
