ICCJ. Decizia nr. 5820/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5820
Dosar nr. 25238/3/200.
Şedinţa publică din 14 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 25238/3 din 10 iulie 2007 reclamanta A.I.S. a chemat în judecată RA A.P.P.S. şi a solicitat să fie obligată pârâta să emită, în baza Legii nr. 10/2001, decizie de restituire în natură a părţii rămase nerestituite din imobilul situat în Bucureşti, respectiv construcţia, corp anexă parter şi etaj cu terenul aferent, cu daune cominatorii de 50 de lei pe zi de întârziere.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că prin Decizia nr. 316 din 6 octombrie 2003 emisă de RA A.P.P.S. i-a fost restituit imobilul situat în Bucureşti, compus din 1410,75 mp teren şi construcţie.
A precizat reclamanta că prin decizie nu i-a fost restituit în natură şi nici nu i-au fost acordate despăgubiri pentru corpul anexă.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 1456 din 12 noiembrie 2007 a respins acţiunea ca inadmisibilă. Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă excepţia tardivităţii acţiunii ca neîntemeiată.
S-a reţinut că reclamanta a solicitat prin notificarea nr. 1582 din 13 martie 2001 restituirea în natură a suprafeţei de 1575 mp teren şi construcţii situate în Bucureşti. Această notificare a fost soluţionată de către RA A.P.P.S. care, prin Decizia nr. 316 din 6 octombrie 2003 a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 1.410,75 mp şi a construcţiei descrise în contractul de vânzare-cumpărare din 17 ianuarie 1923.
S-a mai menţionat că, ulterior, reclamanta a formulat notificarea nr. 1582 din 13 martie 2004 prin care a solicitat restituirea în natură a suprafeţei de 1.575 mp teren şi un corp de clădire subsol – parter – etaj situat în Bucureşti.
S-a arătat că reclamanta, care nu a formulat contestaţie, în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 împotriva deciziei nr. 316 din 6 octombrie 2003 emisă de RA A.P.P.S. nu poate, pe calea unei acţiuni separate, să obţină despăgubiri prin echivalent pentru partea din imobil pretins nerestituită.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 39 din 23 ianuarie 2007 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 1456 din 12 noiembrie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, reţinând că cererea reclamantei având ca obiect obligarea pârâtei să emită o nouă dispoziţie pentru acelaşi bun este inadmisibilă, câtă vreme aceasta nu a înţeles să conteste, potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 Decizia prin care a fost soluţionată notificarea.
În termen legal împotriva deciziei civile nr. 39 din 23 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat recurs reclamanta A.I.S., a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, că: pârâta RA A.P.P.S. nu a răspuns la notificarea sa referitor la „corpul mic de clădire" şi nu a administrat proba cu expertiză pentru individualizarea bunului.
Recursul urmează să fie respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
RA A.P.P.S. a soluţionat notificarea nr. 1582 din 13 martie 2001 şi a dispus, prin Decizia nr. 316 din 6 octombrie 2003 restituirea în natură a suprafeţei de 1.410,75 mp şi a construcţiei descrise în contractul de vânzare-cumpărare din 17 ianuarie 1923, invocat de reclamanta A.I.S. ca titlu de proprietate al autorului ei, S.F.W.
Această decizie nu a fost contestată în instanţă de către reclamantă referitor la întinderea dreptului de proprietate, deşi avea deschisă calea reglementată de art. 24 alin. 3 (1) din Legea nr. 10/2001 modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005.
Ulterior, la data de 13 martie 2004 reclamanta a formulat o nouă notificare, referitor la acelaşi imobil.
Potrivit art. 21 alin. ultim al Legii nr. 10/2001 nerespectarea termenului prevăzut la aliniatul 1 prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Termenul de 6 luni prevăzut de art. 21 alin. (1) menţionat, a fost prelungit prin OUG nr. 109/2001 şi OUG nr. 145/2001 până la data de 14 februarie 2002.
Reclamanta a formulat a doua notificare la data de 13 martie 2004, peste termenul prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, motiv pentru care just acţiunea a fost respinsă ca inadmisibilă.
Faţă de considerentele menţionate, CURTEA să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.I.S. împotriva deciziei nr. 39 din 23 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5816/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5715/2008. Civil → |
|---|
