ICCJ. Decizia nr. 5778/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5778
Dosar nr. 9950/1/200.
Şedinţa publică din 13 octombrie 2008
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Tribunalul Gorj, prin sentinţa civilă nr. 629 din 29 noiembrie 2005, a respins acţiunea principală formulată de reclamanţii C.N.G. şi C.I. în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Târgu Jiu prin primar, Municipiul Târgu Jiu prin Consiliul Local al Municipiului Târgu Jiu, P.I. şi P.M., G.C., G.D., G.F., C.V., C.E., C.V.E., C.L., G.C.D., C.D.G., U.E.S., Primăria Municipiului Târgu Jiu. Prin aceeaşi sentinţă, tribunalul a respins cererile reconvenţionale formulate de pârâţii G.D., G.F., Municipiul Târgu Jiu prin primar şi U.E.S.. Cererile de chemare în garanţie formulate de pârâţii P.I., P.M., G.D., G.F., C.V., C.E., C.V.E., C.L., G.C.D., C.D.G. au fost respinse de tribunal ca fiind fără obiect.
Hotărând astfel, tribunalul a reţinut că reclamanţii nu au făcut dovada calităţii de proprietari cu privire la suprafaţa de teren de 4998 mp situată în intravilanul municipiului Târgu Jiu. Ca urmare a respingerii acţiunii principale, cu modificările ulterioare, au fost respinse şi cererile de chemare în garanţie formulate de pârâţi.
Cu privire la cererile reconvenţionale formulate de pârâţii G.D., G.F., U.E.S. şi Municipiul Târgu Jiu, tribunalul a reţinut că pârâţii nu au făcut dovada fraudei la lege a vânzătorului şi cumpărătorului din convenţia intitulată „dovada de vânzare" din 4 noiembrie 1990 privind suprafaţa de 500 mp, care să atragă nulitatea absolută a respectivului act contestat.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia civilă nr. 416 din 24 mai 2006, a anulat ca netimbrat apelul declarat de Municipiul Târgu Jiu împotriva sentinţei civile nr. 629 din 29 noiembrie 2005 a Tribunalului Gorj. Prin aceeaşi decizie, curtea de apel a admis apelurile declarate de reclamanţii C.N.G. şi C.I. şi de intervenientul U.E.S., precum şi cererea de aderare la apel formulată de pârâtul Municipiul Târgu Jiu prin primar şi în consecinţă a anulat sentinţa civilă nr. 629/2005 Tribunalului Gorj, trimiţând cauza spre soluţionare în primă instanţă la Judecătoria Târgu Jiu.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 9738 din 27 noiembrie 2006, a admis recursurile declarate de U.E.S., C.N.G. şi C.I. şi a casat Decizia nr. 416 din 24 mai 2006 a Curţii de Apel Craiova în partea privitoare la anularea sentinţei şi a trimis cauza pentru continuarea judecăţii la aceeaşi instanţă. Dispoziţia de anulare ca netimbrat a apelului declarat de Municipiul Târgu Jiu a fost menţinută.
Rejudecând pricina ca instanţă de apel, Curtea de Apel Craiova, prin Decizia civilă nr. 793 din 2 octombrie 2007, a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanţii C.N.G., C.I. şi de intervenientul U.E.S. împotriva sentinţei civile nr. 629 din 29 noiembrie 2005 a Tribunalului Gorj.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut că reclamanţii C.N.G. şi C.I. nu au făcut dovada dreptului de proprietate cu privire la terenul pe care îl revendică şi că singurul titlu valabil asupra respectivului teren este cel prezentat de U.E.S., căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991. Curtea de apel a mai arătat, în considerentele deciziei, că pe teren au fost edificate mai multe case aparţinând pârâţilor, cărora le-a fost concesionat terenul de către primăria localităţii, actele de concesiune fiind legal emise.
În fine, cu privire la revendicarea terenului de către U.E.S. s-a motivat prin decizie că acesta din urmă nu a formulat, prin apel, nici o critică în legătură cu respingerea revendicării din cererea reconvenţională.
Împotriva deciziei civile nr. 793 din 2 octombrie 2007 a Curţii de Apel Craiova au declarat recurs reclamanţii C.N.G. şi C.I., precum şi intervenientul U.E.S.
Reclamanţii C.N.G. şi C.I. au invocat, prin recursul declarat, dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei recurate şi a sentinţei primei instanţe şi pe fondul cauzei admiterea capetelor de cerere „în constatare şi în revendicare", cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanţa de apel pentru soluţionarea celorlalte capete de cerere.
Dezvoltând motive de nelegalitate, reclamanţii au susţinut, în esenţă, următoarele:
- prima instanţă şi instanţa de apel au respins, în mod greşit, proba testimonială pentru a face dovada relei credinţe şi a fraudei părţilor la încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2775 din 22 septembrie 2004.
- instanţa de apel a analizat doar în parte criticile formulate prin apelul declarat;
- instanţa de apel, ca şi prima instanţă au reţinut, în mod eronat, că reclamanţii nu au dovedit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, drept care a fost înscris în cartea funciară;
- în considerentele deciziei nu au fost arătate titlurile valabile ale pârâţilor care pot fi opuse reclamanţilor;
- nu a fost cercetată nulitatea titlului de proprietate eliberat pârâtului U.E.S., în temeiul Legii nr. 18/1991.
Intervenientul U.E.S., prin recursul întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., a susţinut că trebuia admisă în întregime cererea reconvenţională prin care a revendicat suprafaţa de 1226 mp teren curţi, construcţii, pentru care i-a fost eliberat titlu de proprietate la data de 14 iunie 2004.
Recursurile declarate nu sunt întemeiate.
Susţinând că sunt proprietarii terenului aflat în litigiu, reclamanţii au prezentat, în sprijinul susţinerii lor, sentinţa civilă nr. 7914/1997 a Judecătoriei Târgu Jiu. Prin această sentinţă a fost admisă acţiunea reclamantului C.N.G. împotriva pârâtului U.I.C. şi s-a constatat că între părţi a intervenit vânzare-cumpărarea unei suprafeţe de teren de 5000 mp, conform unei convenţii concretizată într-un înscris sub semnătură privată intitulat dovadă, întocmit la 4 noiembrie 1990.
În cadrul unui litigiu ulterior, în care Primăria Municipiului Târgu Jiu a cerut constatarea nulităţii absolute a convenţiei dintre U.I.C. şi reclamanţi, Judecătoria Târgu Jiu, prin sentinţa civilă nr. 14002/2000, a stabilit că acea convenţie, concretizată în înscrisul sub semnătură privată intitulat dovadă, nu este de natură să transmită proprietatea către cumpărători (reclamanţi) şi că poate fi avută în vedere, cel mult, ca o promisiune sinalagmatică de vânzare-cumpărare. În consecinţă, sentinţa civilă nr. 7914/1997 a Judecătoriei Târgu Jiu, invocată de recurenţii reclamanţi, are valoare doar între părţile contractante, neputând fi opusă terţilor-pârâţi în acest litigiu de către reclamanţi, în cadrul unei acţiuni în revendicare. Nu s-a dovedit că vânzătorul, din convenţia încheiată în anul 1990, a fost proprietarul terenului vândut, aşa că reclamanţii nu se pot considera proprietarii acelui teren.
Examinând cele două hotărâri judecătoreşti menţionate mai sus, instanţa de apel a hotărât, corect, că reclamanţii nu au făcut dovada unui titlu de proprietate valabil cu privire la terenul aflat în litigiu.
Mai mult, prin Hotărârea nr. 194 din 27 iulie 2002 a Consiliului Local Târgu Jiu, adoptată în baza Legii nr. 213/1998 s-a constatat că terenul revendicat de reclamanţi constituie proprietate privată a Municipiului Târgu Jiu, or această hotărâre nu a fost desfiinţată printr-o hotărâre judecătorească.
Recurentului U.E.S. i-a fost emis, în baza Legii fondului funciar nr. 18/1991, titlul de proprietate nr. 13464490/2004 pentru suprafaţa totală de 8329 mp din care face parte şi terenul solicitat, în prezentul litigiu, de reclamanţi. Acest titlu de proprietate a fost avut în vedere de instanţa de apel, care, în considerentele deciziei, a motivat, judicios, că, fiind emis cu aplicarea prevederilor Legii nr. 18/1991, nu este lovit de nulitate.
O parte din terenul menţionat în titlul său de proprietate, U.E.S. a vândut-o prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2775 din 22 septembrie 2004 de un birou notarial. Titlul de proprietate fiind emis cu respectarea prevederilor legale, proprietarul era în drept să-şi înstrăineze bunul, aşa încât nu era utilă cauzei administrarea unei probe testimoniale pentru a se stabili existenţa sau inexistenţa bunei credinţe a părţilor care au încheiat contractul de vânzare-cumpărare.
Unora dintre pârâţi le-au fost concesionate suprafeţe de teren de către Municipiul Târgu Jiu şi pentru aceste suprafeţe concesionate au fost eliberate autorizaţii de construcţie, pe baza cărora pârâţii şi-au edificat case de locuit (filele 123 – 125 şi 312 – 321 din dosarul primei instanţe). Printre cei cărora, la cerere, le-a fost concesionat teren au fost şi C.N.G. şi C.G.G., care, de asemenea, şi-au edificat case de locuit (filele 182-202 din dosarul primei instanţe). În aceste ultime contracte de concesionare s-a prevăzut că suprafeţele concesionate de câte 300 mp sunt proprietatea Municipiului Târgu Jiu.
Contrar susţinerilor formulate prin recurs, toate motivele de apel invocate de reclamanţi (filele 3-5 din dosarul instanţei de apel) au fost analizate de curtea de apel, aşa cum rezultă din considerentele deciziei pronunţate.
Nu este întemeiat nici recursul declarat de U.E.S., prin care s-a susţinut că trebuia admisă cererea reconvenţională cu privire la revendicarea suprafeţei de 1226 mp teren curţi, construcţii.
Aşa cum a motivat, corect, curtea de apel, U.E.S. a declarat apel (filele 6-7) împotriva sentinţei prin care a fost respinsă cererea reconvenţională, dar, prin apelul declarat, nu a adus nicio critică în legătură cu respingerea capătului de cerere privitor la revendicare. Instanţa de apel avea datoria să verifice situaţia de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă doar în limitele cererii de apel.
Nefiind întemeiate, recursurile exercitate în cauză urmează să fie respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanţii C.N.G., C.I. şi intervenientul U.E.S. împotriva deciziei nr. 793 din 2 octombrie 2007 a Curţii de Apel Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5774/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5816/2008. Civil → |
|---|
