ICCJ. Decizia nr. 5774/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5774
Dosar nr. 4402/100/200.
Şedinţa publică din 13 octombrie 2008
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de faţă, constată următoarele.
Adresându-se Tribunalului Maramureş, la 23 august 2007, reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte din cadrul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative a cerut, în termenul Legii nr. 248/2005, restrângerea exercitării dreptului pârâtului M.I. la liberă circulaţie în Franţa pentru pe perioadă de trei ani.
În cuprinsul cererii reclamanta a arătat că, la data de 12 august 2007, pârâtul a fost returnat din Franţa în baza acordului de readmisie încheiat de această ţară cu România.
Soluţionând litigiul în primă instanţă, Tribunalul Maramureş, secţia civilă, prin sentinţa nr. 978 din 11 septembrie 2007, a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantă cu motivarea că nu sunt îndeplinite, în cauză, condiţiile legale pentru restrângerea dreptului la liberă circulaţie .
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia civilă nr. 8/A din 8 ianuarie 2008, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei Tribunalului Maramureş.
În cuprinsul deciziei, curtea de apel a dezvoltat considerentele din hotărârea primei instanţe.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte susţinând, în esenţă, că, în baza art. 38 din Legea nr. 248/2005, instanţa trebuia să dispună restrângerea exercitării dreptului pârâtului la liberă circulaţie în ţara din care a fost returnat.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Prin Legea nr. 248/2005 a fost reglementat regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate.
Potrivit art. 38 din această lege, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate a cetăţenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult trei ani numai în condiţiile şi cu privire la următoarele categorii de persoane:
a) cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi acel stat:
b) cu privire la persoana a cărei prezenţă pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfăşoară sau ar urma să o desfăşoare, aduce atingere gravă intereselor României sau, după caz, relaţiilor bilaterale dintre România şi acel stat.
Rezultă, din dispoziţia legală enunţată, că instanţa poate dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie numai în condiţiile şi cu privire la persoanele amintite, în funcţie de împrejurările de fapt ale fiecărei pricini.
Aplicarea prevederilor art. 38 din Legea nr. 248/2005 trebuie făcută prin coroborare cu dispoziţiile art. 2 pct. 2 din Protocolul 4 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi cu cele din Directiva Parlamentului şi Consiliului Europei nr. 2004/38 din 29 aprilie 2004. Potrivit acestor reglementări, orice persoană este liberă să părăsească orice ţară, inclusiv pe a sa, iar condiţiile de restrângere a dreptului fundamental privind libertatea de circulaţie se referă la asigurarea securităţii naţionale, menţinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii sau a moralei, ori pentru protejarea libertăţilor altora.
Pentru aplicarea unor măsuri de restrângere a dreptului fundamental la liberă circulaţie ori chiar de expulzare dintr-un stat membru al Uniunii Europene este necesar ca statul respectiv să respecte principiul proporţionalităţii întemeiat pe comportamentul individual al persoanei în cauză, care trebuie să prezinte o ameninţare reală, actuală şi suficient de gravă pentru un interes fundamental al societăţii.
Din actele dosarului rezultă că pârâtul M.I. a fost returnat, la data de 12 august 2007, din Franţa, în baza acordului de readmisie încheiat de această ţară cu România.
Nu a fost depusă la dosar nicio dovadă că pârâtul, prin activitatea pe care a desfăşurat-o sau ar urma să o desfăşoare în străinătate, a adus atingere gravă intereselor României sau relaţiilor bilaterale dintre România şi statul din care a fost returnat.
Nu s-a dovedit nici că pârâtul, prin comportamentul individual, a reprezentat o ameninţare reală, actuală şi suficient de gravă pentru un interes fundamental al societăţii.
În raport cu înscrisurile existente în dosar, instanţa de apel a aplicat corect prevederile legii atunci când a confirmat sentinţa primei instanţe prin care a fost respinsă cererea de restrângere a exercitării dreptului pârâtului la liberă circulaţie în ţara din care a fost returnat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei nr. 8/A din 8 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5909/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5778/2008. Civil → |
|---|
