ICCJ. Decizia nr. 5750/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5750
Dosar nr. 36 /121/200.
Şedinţa publică din 13 octombrie 2008
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursurilor civile de faţă:
Adresându-se Tribunalului Galaţi, la 21 decembrie 2005, reclamanta M.O. a contestat, în temeiul Legii nr. 10/2001, dispoziţia nr. 2233/SR din 28 noiembrie 2005 emisă de Primarul Municipiului Galaţi, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri, în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul situat în Galaţi, a cărei restituire în natură este imposibilă.
Prin acţiune (contestaţie) reclamanta a cerut desfiinţarea în parte a dispoziţiei emise de primar în sensul că pentru suprafaţa de teren de 471,14 mp trebuia să se dispună restituirea în natură.
Soluţionând litigiului în primă instanţă, Tribunalul Galaţi, secţia civilă, prin sentinţa nr. 84 din 18 ianuarie 2007, a admis acţiunea (contestaţia), a anulat în parte dispoziţia nr. 2233/SR din 28 noiembrie 2005 emisă de Primăria Municipiului Galaţi în sensul că a dispus restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 481,55 mp şi a menţinut dispoziţia în ce priveşte acordarea de despăgubiri calculate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor vizând construcţiile preluate în mod abuziv.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că imobilul din Galaţi, compus din casă de locuit şi terenul aferent a fost preluat de la fostul proprietar în mod abuziv, prin naţionalizare, în temeiul Decretului nr. 92/1950 şi că reclamanta, în calitate de moştenitoare a fostului proprietar, este îndreptăţită la restituirea în natură a terenului de 481,55 mp care este liber, în înţelesul Legii nr. 10/2001. Cu privire la casa de locuit tribunalul a motivat că a fost înstrăinată, legal, foştilor chiriaşi.
Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin Decizia nr. 319/A din 5 septembrie 2007, a respins apelul declarat de Primăria Municipiului Galaţi împotriva sentinţei civile nr. 84 din 18 ianuarie 2007 a Tribunalului Galaţi. Prin aceeaşi decizie, curtea de apel a respins cererea de intervenţie formulată de B.D., B.B. şi B.V., actualii proprietari ai construcţiei, în interesul pârâtei Primăria Municipiului Galaţi.
În cuprinsul deciziei, curtea de apel a dezvoltat considerentele din sentinţa primei instanţe.
Împotriva deciziei curţii de apel au declarat recurs Municipiul Galaţi, Consiliul Local al Municipiului Galaţi şi Primăria Municipiului Galaţi, precum şi intervenienţii B.D., B.B. şi B.V.
Prin recursul declarat de Municipiul Galaţi, Consiliul Local Galaţi şi Primăria Municipiului Galaţi au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi s-au susţinut, în esenţă, următoarele:
- imobilul revendicat nu poate fi restituit în natură, reclamanta fiind îndreptăţită doar la despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005;
- dreptul la acţiune s-a prescris, iar, pe de altă parte, Consiliul Local Galaţi hotărăşte, conform Legii nr. 215/2001, darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică a comunei, oraşului sau municipiului, atribut ce excede competenţelor instanţelor judecătoreşti.
Intervenienţii au susţinut, prin recursul declarat, că Decizia a fost dată cu aplicarea greşită a legii deoarece reclamanta, prin cererea de chemare în judecată, a solicitat doar măsuri reparatorii prin echivalent, iar, pe de altă parte, terenul în litigiu nu putea fi restituit în natură, fiind afectat de lucrări de sistematizare.
Recursurile declarate nu sunt întemeiate.
Prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. Potrivit art. 1 din această lege, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură, iar în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.
Imobilul pentru care s-a declanşat litigiul în prezentul dosar şi care a fost preluat în mod abuziv, prin naţionalizare, în temeiul Decretului nr. 92/1950, a fost compus din construcţie cu destinaţia de locuinţă şi teren.
Construcţia a fost înstrăinată, în temeiul Legii nr. 112/1995, foştilor chiriaşi, care au formulat cerere de intervenţie în interesul pârâtului Municipiul Galaţi.
În calitate de moştenitoare a fostului proprietar, reclamanta a formulat notificare, solicitând măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001. Soluţionând notificarea, Primarul Municipiului Galaţi, prin dispoziţia nr. 2233/SR din 28 noiembrie 2005, a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru întregul imobil – construcţie şi teren.
Acceptând că înstrăinarea construcţiei s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale, reclamanta a contestat dispoziţia emisă de primar numai cu privire la terenul, pe care îl consideră liber, în înţelesul Legii nr. 10/2001, cerând restituirea în natură a acestuia.
Pentru identificarea imobilului, prima instanţă a dispus efectuarea unei expertize tehnice.
Prin raportul de expertiză întocmit de expertul V.B. ( filele 205 – 208 şi 223-226 din dosarul primei instanţe ) s-a stabilit că este liberă, în înţelesul Legii nr. 10/2001, şi poate fi restituită în natură o suprafaţă de teren de 481,55 mp.
Pe baza concluziilor raportului de expertiză, prima instanţă, prin sentinţa confirmată de instanţa de apel, a dispus restituirea în natură a terenului de 481,55 mp, menţinând restul prevederilor din dispoziţia emisă de Primarul Municipiului Galaţi.
Nu sunt îndreptăţite susţinerile formulate prin recursul declarat de Municipiul Galaţi, Consiliul Local Galaţi şi Primăria Municipiului Galaţi că reclamanta ar fi îndreptăţită doar la măsuri reparatorii prin echivalent, deoarece, aşa cum s-a argumentat mai sus, potrivit Legii nr. 10/2001, prioritară este restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv, atunci când această restituire este posibilă.
Dreptul la acţiune al reclamantei nu este prescris. Dispoziţia emisă de primar la data de 28 noiembrie 2005 a fost contestată la instanţa competentă, cererea de chemare în judecată fiind înregistrată la 21 decembrie 2005, deci în termenul stabilit prin Legea nr. 10/2001.
Exercitând controlul judiciar cu privire la legalitatea dispoziţiei administrative, instanţa de judecată are competenţa de a aplica judicios prevederile Legii nr. 10/2001.
Exercitând controlul judiciar cu privire la legalitatea dispoziţiei administrative, instanţa de judecată are competenţa de a aplica judicios prevederile Legii nr. 10/2001.
Nu pot fi primite nici criticile formulate prin recursul declarat de intervenienţi.
Formulând notificarea, reclamanta nu a cerut doar măsuri reparatorii prin echivalent, ci şi restituirea în natură ( filele 3 şi 72 din dosarul instanţei). Dreptul de proprietate al intervenţilor asupra construcţiilor nu este afectat, iar terenul a cărei restituire în natură s-a dispus nu este afectat de lucrări de sistematizare.
Schiţele alăturate raportului de expertiză atestă că intervenienţilor le-au rămas, în folosinţă exclusivă, lângă trotuarele construcţiilor, un spaţiu între limita exterioară a trotuarului de la casă şi gardul de la stradă şi o alee de acces între casa de locuit şi o magazie.
Confirmând sentinţa de restituire în natură a unei părţi din terenul aflat în litigiu, curtea de apel a pronunţat o hotărâre cu aplicarea corectă a legii.
Verificând susţinerile formulate prin recursul declarat de Municipiul Galaţi, nu s-a constatat că instanţa de apel a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii.
Nefiind întemeiate, recursurile exercitate în cauză vor fi respinse.
Întrucât recurenţii au căzut în pretenţii urmează să fie obligaţi, în temeiul art. 274 C. proc. civ., la cheltuieli de judecată către reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâţii Municipiul Galaţi prin Primar, Consiliul Local Galaţi, Primăria Municipiului Galaţi şi de intervenienţii B.D., B.B. şi V.B. împotriva deciziei nr. 319/A din 5 septembrie 2007 a Curţii Galaţi, secţia civilă.
Obligă recurenţii, în solidar, să plătească reclamantei M.O. suma de 1.785 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5715/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5760/2008. Civil → |
|---|
