ICCJ. Decizia nr. 5629/2008. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Giurgiu sub nr. 1511/122 din 30 iulie 2007, reclamanții S.A., R.E., B.C., D.M. și G.I., în calitate de personal auxiliar la Judecătoria Bolintin Vale, au acționat în judecată Ministerul Justiției, Curtea București, Tribunalul Giurgiu și Ministerul economiei și Finanțelor Publice, solicitând obligarea primilor trei pârâți la plata drepturilor salariale restante reprezentând îndemnizația lunară de 10% din salariul brut pe perioada 1 noiembrie 2003 - la zi, actualizată cu rata inflației la data plății efective, precum și acordarea în continuare a acestei îndemnizații până la prevederea legală a acestor drepturi pentru personalul auxiliar; obligarea în solidar a pârâților de a include în bugetul de stat la prima rectificare a sumelor aferente acestor creanțe iar pentru opozabilitatea hotărârii, reclamanții au solicitat citarea în cauză a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
în motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au îndeplinit și îndeplinesc o parte din ei funcția de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Bolintin Vale și au solicitat în temeiul art. 6 alin. (2) C. muncii și art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului aplicarea principiului potrivit căruia pentru muncă și pregătire profesională egală să beneficieze de o retribuție egală.
Principiul egalității este consacrat, arată reclamanții, și de O.G. nr. 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002, precum și de art. 20 din Constituție, care consfințește interpretarea drepturilor și libertăților cetățenești în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și tratatele internaționale la care România este parte.
Restrângerea unor drepturi sau libertăți poate fi dispusă potrivit alin. (2) al art. 53 din Constituție numai dacă aceasta este necesar într-o societate democratică, iar măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și aplicată nediscriminatoriu, fără a se aduce atingere existenței drepturilor sau libertății.
Contrar acestor principii, prin art. 19 pct. 3 din Legea nr. 50/1996 modificată prin O.G nr. 83/2000 s-a stabilit că grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și falimentului, actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculat în raport de timpul efectiv lucrat în aceste condiții. Celălalt personal auxiliar de specialitate din componența Tribunalului Giurgiu este tratat inegal din punctul de vedere al salarizării și este discriminat, motiv pentru care se impune acordarea acestei indemnizații de 10% și celorlalți salariați care îndeplinesc în virtutea funcției o muncă egală cu primii, pentru a fi eliminată discriminarea și garantată egalitatea între salariați.
în drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiunile art. 6 C. muncii, O.G. nr. 137/2000 aprobată prin Lega nr. 48/2002 modificată prin lega nr. 27/2004, art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 20 și art. 53 din Constituția României.
Prin întâmpinare, Ministerul Justiției a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților pentru anul 2003, iar pe fond a solicitat, făcând referire la reglementările incidente, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Se precizează că prin acțiunile în justiție pot fi valorificate numai drepturile recunoscute și ocrotite de lege, ori drepturile solicitate de reclamanți nu sunt prevăzute în legislația în vigoare, dispoziția criticată nefiind abrogată, modificată ori declarată neconstituțională, astfel că cererile reclamanților nu pot fi soluționate favorabil de instanța de judecată, fără a-și depăși limitele puterii judecătorești acordate și a-și aroga atribuții de legiferare.
Tot prin întâmpinare, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că nu are încheiate raporturi de muncă cu reclamanții.
Prin sentința civilă nr. 134 LM/AS din 15 ianuarie 2008, Tribunalul Giurgiu a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a prescripției dreptului la acțiune al reclamanților pentru perioada 1 noiembrie 2003-30 iulie 2004.
Pe fond, instanța a admis în parte acțiunea reclamanților și a obligat Ministerul Justiției, Curtea de Apel București și Tribunalul Giurgiu să plătească reclamanților sporul de 10% din salariul brut pentru perioada august 2004 - la zi, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la zi.
Capătul de cerere privind acordarea acelorași drepturi în viitor, a fost respins ca fiind prematur formulat.
Pentru a admite excepția privind lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor, instanța a avut în vedere dispozițiunile art. 2 din O.G. nr. 22/2002, potrivit cărora ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, să solicite rectificarea creditelor bugetare și să vireze creditele bugetare în condițiile legii, pentru asigurarea bugetelor proprii și ale instituțiilor din subordine, a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titlurile executorii. în speță, calitatea de ordonator principal de credite o are Ministerul Justiției, acestuia revenindu-i obligația legală de a depune diligențele necesare la Ministerul Finanțelor în vederea obținerii creditelor bugetare necesare pentru asigurarea plății drepturilor bănești solicitate de reclamanți, utilizând și procedurile specifice elaborării proiectului legii privind rectificarea bugetului de stat pe anul 2007.
în temeiul art. 1 și art. 3 din Decretul nr. 167/1958 și art. 283 alin. (1) lit. c) C. muncii, instanța a admis excepția invocată de Ministerul Justiției privind prescripția dreptului la acțiune al reclamanților pe anul 2003, față de data introducerii acțiunii, aceea din 30 iulie 2007.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a concluzionat că acțiunea reclamanților este întemeiată, făcând referire la art. 6 alin. (2) C. muncii, la art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, la O.G. 137/2008 aprobată prin Legea nr. 48/2002 și articolul care consacră principiul egalității dintre cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, precum și garantarea exercitării lor, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
în temeiul art. 19 din Legea nr. 50/1996, grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, de executare penală și civilă, a actelor Comisiei pentru cetățenie și secretarii Comisiilor de cercetare a averii, beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată cu timpul efectiv lucrat.
Reclamanții în cauză îndeplinesc și ei funcția de grefieri, parte din ei neefectuând activitățile enumerate de art. 19 din Legea nr. 50/1998. Deși îndeplinesc aceeași funcție și, în virtutea funcției, aceeași muncă egală cu beneficiarii sporului de 10%, ei nu au primit acest drept, fiind astfel discriminați și prejudiciați.
Instituirea acestor sporuri în favoarea numai a unor categorii de grefieri, conduce la aplicarea unui tratament diferențiat care rezidă dintr-o ilegalitate.
Acordarea acestei indemnizații pentru viitor nu a fost dispusă, întrucât nu se poate prevedea existența și evoluția acestui drept după pronunțarea hotărârii, având în vedere posibilitatea încetării sau modificării raporturilor juridice dintre părți, precum și a abrogării sau modificării legislației avută în vedere la momentul pronunțării hotărârii.
împotriva sentinței a declarat recurs Ministerul Justiției.
în motivarea recursului, Ministerul Justiției arată că plata diferențiată a indemnizației de 10% nu relevă discriminare în afara dispozițiunilor legale care instituie acele drepturi, în sensul Ordonanței nr. 137/2000.
Unul din principiile de bază ale sistemului de salarizare este reprezentat de diferențierea salariilor în raport de nivelul studiilor, funcția îndeplinită, cantitatea, calitatea și condițiile de muncă. Adausurile și sporurile la salariu formează partea variabilă a salariului pentru că se plătesc în raport de performanțele individuale ale fiecărui salariat.
Diferențierea de salarizare dată de acordarea sporului de 10% nu este arbitrară, ci are la bază criterii obiective, care rezidă în pregătirea profesională, condițiile și complexitatea muncii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Ministerul Justiției a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
Recursul este întemeiat.
Greșit, instanța a reținut ca acordarea diferențiată a indemnizației pentru grefieri este de natură a genera discriminare, deoarece în accepțiunea Ordonanței nr. 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002 modificată prin Legea nr. 27/2004, nu putem vorbi de discriminare în afara legii. Discriminarea poate opera numai în cazul unor situații comparabile a modului de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii, ori nereglementarea de către legiuitor a anumitor aspecte ce țin de statutul profesional al unei categorii, nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere discriminării, ea depășind cadrul legal reglementat de O.G. nr. 137/2000.
Diferențierea salariilor în raport de nivelul studiilor, funcția îndeplinită, cantitatea și calitatea muncii, condițiile de muncă se reflectă în rezultatele muncii sub aspect cantitativ și calitativ.
Partea variabilă a salariilor o reprezintă adausurile și sporurile, care se plătesc în raport cu performanțele individuale ale fiecărui salariat, pentru timpul în care munca este prestată în anumite condiții deosebite sau speciale, pentru plusul de efort sau riscului ridicat pe care îl presupune munca.
în speță, unde prima instanță a reținut existența unei discriminări în materie de salarizare, între cei care beneficiază de indemnizația de 10% și aceia care nu beneficiază de ea, existența situației analoage sau comparabile trebuie analizată nu doar prin prisma de personal auxiliar, criteriu mult prea general având în vedere că atribuțiile de serviciu ale diferitelor categorii de grefieri sunt diferențiate, ci din punctul de vedere al reglementărilor privind organizarea judiciară, incidentă în ceea ce privește conținutul corect al atribuțiilor de serviciu, complexitatea acestora și responsabilitatea funcției.
Este de observat că în cadrul personalului auxiliar de specialitate, atribuțiile sunt delimitate și stabilite in mod concret prin fișa postului.
Aceasta conferă și criteriul obiectiv de diferențiere a salarizării dată de acordarea sporului de 10% în legătură cu care se poartă litigiu. Complexitatea implicată de responsabilitatea funcției motivează măsura legală de acordare a sporului de 10%, cu atât mai mult cu cât pentru anumite categorii de grefieri se impune și cerința unor studii superioare (grefieri informaticieni). Pe această cale, legiuitorul realizează o proporționalitate între scop și mijloacele utilizate.
Pentru acest considerente, în temeiul nulității prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 314 C. proc. civ., recursul declarat de Ministerul Justiției a fost admis, casându-se parțial sentința pronunțată în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5634/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5480/2008. Civil → |
|---|
