ICCJ. Decizia nr. 6027/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6027
Dosar nr. 39563/3/200.
Şedinţa publică din 17 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 2 decembrie 2005, reclamantul K.T. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi Serviciul de Informaţii Externe, solicitând anularea deciziei nr. 24487 din 28 octombrie 2005 emisă de pârâta Serviciul de Informaţii Externe de respingere a notificării nr. 2235 din 30 iulie 2001, cu obligarea pârâtelor de a-i restitui în natură imobilul situat în Bucureşti, în suprafaţă de 181,68 mp.
Reclamantul a susţinut că în mod greşit i-a fost respinsă notificarea, întrucât, în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001 avea doar obligaţia de a face dovada calităţii de persoană îndreptăţită, obligaţie îndeplinită, nu şi pe aceea privind preluarea abuzivă a bunului solicitat.
A mai învederat ca fiind eronată susţinerea pârâtului Serviciul de Informaţii Externe privind acordarea de despăgubiri pentru imobilul solicitat şi care a fost preluat de stat, constând în atribuirea cu chirie a unui apartament situat în str. I. nr. 27, sector 2, întrucât aceasta nu echivalează cu o justă şi reală despăgubire pentru pierderea proprietăţii.
Prin sentinţa civilă nr. 1437 din 6 noiembrie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului, întrucât terenul solicitat şi care a fost proprietatea acestuia, este inclus în totalitate în incinta S.I.E., fiind insesizabil în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 1/1998 republicată, privind organizarea şi funcţionarea Serviciului de Informaţii Externe, art. 3 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi art. 135 pct. 4 din Constituţie.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe, a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 83 A din 7 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
S-a reţinut că imobilul solicitat este inclus în totalitate în incinta pârâtei, astfel încât i se aplică insesizabilitatea prevăzută de art. 135 pct. 4 din Constituţie cu referire la art. 22 alin. (2) din Legea nr. 1/1998 republicată, privind organizarea şi funcţionarea Serviciului de Informaţii Externe, precum şi art. 3 alin. (2) din Legea nr. 213/1958 privind proprietatea publică, fiind astfel exceptat de la restituire.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, critici ce au fost încadrate, potrivit precizărilor de la termenul de dezbatere a recursului, în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, reclamantul a susţinut că preluarea bunului, în lipsa unei juste şi efective despăgubiri, s-a făcut în mod abuziv şi că, în raport şi de faptul că reclamantul a făcut dovada dreptului de proprietate invocat, are calitatea de persoană îndreptăţită în sensul Legii nr. 10/2001.
În mod greşit a fost respinsă de plano cererea sa, deşi notificarea formulată în condiţiile şi cu respectarea prescripţiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 reprezintă manifestarea de voinţă generală a persoanei îndreptăţite de a beneficia de dispoziţiile de favoare ale legii speciale de reparaţie.
Or, pronunţându-se în sensul respingerii solicitării sale, instanţele l-au privat pe reclamant de beneficiul măsurilor reparatorii prevăzute de lege, critică ce a fost invocată şi în apelul declarat împotriva hotărârii primei instanţe şi care nu a fost analizată de instanţa de apel.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 10/2001 „imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, … se restituie, în natură, în condiţiile prezentei legi".
Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent".
Dispoziţia legală de principiu sus enunţată şi care reflectă spiritul reparator al legii speciale, instituie prevalenţa restituirii în natură a imobilelor, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1), art. 7 şi art. 9 din lege, pentru care au fost depuse notificări.
Numai în cazul în care această măsură nu este posibilă sau este expres înlăturată de la aplicare se va proceda la acordarea celorlalte măsuri reparatorii prevăzute de lege, textul acesteia fiind categoric în această privinţă.
Prin urmare, imposibilitatea restituirii bunului în natură nu echivalează, cum greşit au reţinut instanţele, cu lipsirea reclamantului de dreptul de a beneficia de una dintre măsurile reparatorii prin echivalent prevăzute de lege, concluzie ce ar fi contrară spiritului şi finalităţii legii de reparaţie.
Or, formularea notificării în termenul şi condiţiile prevăzute de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 (în actuala reglementare) reprezintă indubitabil manifestarea de voinţă de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de leg, acesta fiind interpretarea neechivocă a textului enunţat, rezultat al interpretării sale sistematice.
Nu se poate susţine cu temei că, optând pentru restituirea în natură a bunului, reclamantul ar fi înţeles să abandoneze vocaţia şi dreptul său conferite de lege, de a beneficia de celelalte măsuri reparatorii prevăzute de aceeaşi lege.
Ca urmare, constatând că în mod nelegal instanţele nu au analizat îndreptăţirea reclamantului de a beneficia de una din măsurile reparatorii în echivalent prevăzute de Legea nr. 10/2001, critică ce se constituie şi în motiv de apel, neanalizat de instanţa de apel, ceea ce echivalează cu nepronunţarea asupra cererii deduse judecăţii, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., Decizia atacată va fi casată iar pricina trimisă pentru rejudecarea apelului reclamantului la aceeaşi curte de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatorul K.T. împotriva deciziei nr. 83 A din 7 februarie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeaşi curte de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6039/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5944/2008. Civil → |
|---|
