ICCJ. Decizia nr. 615/2008. Civil .
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
- SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ .
Decizia nr. 615
Dosar nr. 15857/3/200.
Şedinţa publică din 4 februarie 2008
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, sub nr. 15857/3 din 14 mai 2006, contestatorul Municipiul Turda prin Primar în contradictoriu cu intimaţii Guvernul României, A.V.A.S. şi SC C.T. SA Galaţi a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 114 din 22 martie 2006, emisă de A.V.A.S. şi a solicitat să fie obligată această pârâtă la reanalizarea notificării şi să se emită o nouă decizie, în sensul restituirii în natură a imobilului situat în municipiul Turda.
Prin sentinţa civilă nr. 1108 din 13 septembrie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins cererea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin Decizia nr. 114 din 22 martie 2006, emisă de A.V.A.S. s-a respins notificarea nr. 127 din 8 iunie 2001 formulată de Primăria Turda, prin care a solicitat să i se restituie în natură imobilul compus din construcţii şi teren aferent în suprafaţă de 6047 mp, situat în Turda, ca fiind formulată de o persoană ce nu are calitatea de persoană îndreptăţită.
În acest sens, s-a arătat că Legea nr. 10/2001 defineşte prin art. 3 alin. (1) noţiunea de „persoană îndreptăţită", iar în alin. (2) precizează că nu au calitate de persoane îndreptăţite şi nu fac obiectul acestui act normativ ministerele, celelalte instituţii publice ale statului sau ale unităţilor administrativ teritoriale, inclusiv cele autonome sau independente, regiile autonome, companiile/societăţile naţionale, societăţile comerciale cu capital de stat, precum şi cele privatizate, potrivit legii.
Contestatoarea fiind instituţie publică, conform dispoziţiilor legale invocate s-a reţinut că nu are calitate de persoană îndreptăţită şi nu poate beneficia de măsurile acordate prin Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 214 din 4 aprilie 2007 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul Municipiul Turda prin Primar.
S-a reţinut în esenţă că, potrivit înscrisurilor de la dosar, imobilul situat în Turda, teren şi construcţie a fost înscris în C.F. ca fiind proprietatea comunei urbane de reşedinţă Turda, dobândit prin cumpărare.
Sub acest aspect nu s-a pus la îndoială împrejurarea că imobilul a fost proprietatea unităţii administrativ teritoriale în forma de organizare existentă la acel moment.
Ulterior, prin efectul deciziei nr.216/1969, astfel cum a fost modificată prin Decizia nr. 470 din 16 septembrie 1969, imobilul a fost transmis din administrarea Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Municipiului Turda în administrarea O.C.L. O.P. Turda şi apoi evidenţiat în patrimoniul întreprinderilor de stat constituite de autorităţile vremii.
În final, în urma reorganizării unităţilor economice de stat în condiţiile Legii nr. 15/1990, imobilul a fost înscris în patrimoniul intimatei pârâte SC C.T. SA, devenind proprietatea acesteia.
Instanţa a reţinut că, potrivit Legii nr. 10/2001 sunt reglementate măsuri de restituire către foştii proprietari ai imobilelor preluate de statul comunist, dar legiuitorul a înţeles să prevadă măsuri de restituire către proprietarii persoane fizice sau juridice de drept privat, deposedate în mod abuziv, iar în ceea ce priveşte persoanele juridice recunoscute ca persoane îndreptăţite, acestea neputând fi asimilate autorităţilor statului.
S-a arătat că, în această logică, art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 stabileşte clar că orice instituţii ale statului sau ale unităţilor administrativ-teritoriale, inclusiv cele autonome sau independente, ca şi unităţile economice de stat, chiar privatizate nu pot avea calitatea de persoane îndreptăţite şi nu fac obiectul prezentei legi.
Legea are în vedere restituirea proprietăţilor private preluate abuziv, restituirea unor imobile care au făcut obiectul dreptului de proprietate privată către proprietarii persoane fizice sau persoane juridice de drept privat şi în nici un caz restituirea unor imobile care au făcut obiectul dreptului de proprietate socialistă de stat (la nivel central sau local).
Acolo unde chiar statul a fost proprietar (fie la nivel local, fie la nivel central) prin alte legi, respectiva proprietate a fost distribuită între actualele instituţii ale statului, urmare a descentralizării sau reorganizării economice (unităţi administrative locale, unităţi economice constituite conform Legii nr. 15/1990, etc).
In cauză, imobilul a fost transferat din administrarea unei instituţii a statului (Comitetul Executiv al Consiliului Popular) la o altă instituţie a statului, fostă întreprindere de stat. În temeiul Legii nr. 15/1990 s-a constituit în favoarea intimatei SC C.T. SA dreptul de proprietate asupra acestuia prin transferarea dreptului de administrare.
În aceste condiţii, instanţa a constatat că nu este vorba despre o deposedare abuzivă a unei persoane fizice sau juridice de drept privat de către statul comunist, ci este o transmitere succesivă a imobilului între instituţiile statului, cu păstrarea permanentă a caracterului de proprietate de stat, până la reorganizarea fostei unităţi economice de stat, în condiţiile Legii nr. 15/1990, când proprietatea de stat, aşa cum era concepută sub regimul comunist, ca proprietate a întregului popor a devenit proprietatea privată a intimatei.
S-a avut în vedere de către instanţa de apel că, reclamanta şi-a întemeiat întreaga construcţie făcută în cauză, pe distincţia dintre proprietatea unităţii administrativ teritoriale, care este Municipiul Turda, de proprietatea statului sau a instituţiilor sale, dar a omis să analizeze că o astfel de distincţie poate fi făcută numai în prezent, când unităţile administrativ teritoriale au un patrimoniu propriu, distinct de cel al statului.
La momentul transferării imobilului de la Municipiul Turda către alte instituţii ale statului, nu exista această distincţie şi descentralizare, ci proprietatea statului era unică, „proprietatea socialistă a întregului popor".
Aşa fiind, s-a reţinut că actul de transfer al imobilului în anul 1969 apare ca un act de dispoziţie a vechiului stat comunist, prin care a decis singur, în calitate de proprietar, transferarea imobilului de la una dintre entităţile sale, către altă entitate a statului, cu păstrarea însă a aceluiaşi proprietar (statul comunist), iar nu o preluare abuzivă, cu schimbarea proprietarului şi a caracterului proprietăţii din proprietate privată, în proprietate socialistă de stat.
Art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 consacră tocmai această idee, că acolo unde este vorba de instituţii publice ale statului, acestea apar în forme diferite ca şi continuatori ai vechiului stat, iar organizarea şi „distribuirea" proprietăţii de stat s-a făcut deja prin alte legi între instituţiile şi entităţile statale nou create.
Împotriva ultimei hotărâri a declarat recurs în termen legal reclamantul Municipiul Turda prin Primar, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticii se învederează că prin hotărârea recurată instanţa a interpretat greşit actul dedus judecăţii.
Se susţine că imobilul din litigiu a fost construit prin contribuţia bănească a locuitorilor Municipiului Turda, fostă Comuna Urbană de Reşedinţă Turda.
Printr-o interpretare greşită, susţine recurentul, s-a concluzionat că imobilul construcţie a fost edificat din bani publici ca să ajungă în proprietatea societăţii comerciale ce nu are niciun drept asupra imobilului.
Mai arată că imobilul a aparţinut unităţii administrativ teritoriale şi că a fost preluat abuziv şi trebuie restituit în natură vechiului proprietar, chiar dacă nu a fost etatizat după metodele clasice.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Recurentul a solicitat prin notificarea nr. 127 din 8 iunie 2001 adresată intimatei, restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. nr. 1760/1031 Turda, compus din construcţii şi teren aferent în suprafaţă de 6047 mp, situat în Turda.
Prin Decizia nr. 114 din 22 martie 2006, emisă de intimată s-a respins notificarea cu motivarea că petenta nu are calitate de persoană îndreptăţită conform dispoziţiilor Legii nr. l0/2001.
Potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, „ministerele, celelalte instituţii publice ale statului sau ale unităţilor administrativ teritoriale, inclusiv cele autonome sau independente, regiile autonome, companiile / societăţile naţionale, societăţile comerciale cu capital de stat, precum şi cele privatizate, potrivit legii, nu au calitatea de persoane îndreptăţite şi nu fac obiectul prezentei legi „.
Dispoziţiile acestui text, coroborate cu prevederile art. 2, art. 18 alin. (l) şi art. 21 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 fac pe deplin dovada faptului că, recurentul nu are calitate de persoană îndreptăţită şi nu poate beneficia de măsurile reparatorii conferite de legea specială.
Cererea recurentului de restituire în natură a imobilului nu este întemeiată, deoarece reclamantul în calitate de unitate administrativ teritorială nu poate formula cereri de natura celei din prezenta cauză în temeiul Legii nr. 10/2001 pe de o parte, iar pe de altă parte, A.V.A.S. nu are competenţa de a soluţiona cererile ce au ca obiect restituirea în natură a unui imobil.
Neavând calitate de persoană îndreptăţită, recurentul reclamant nu poate beneficia de niciuna dintre măsurile reparatorii prevăzute de legea specială, sub acest aspect cererea sa privind emiterea unei decizii de restituire în natură este lipsită de temei legal.
Mai mult chiar, conform dispoziţiile art. 21 alin. (l) din Legea nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilelor revendicate se face exclusiv de către unitatea deţinătoare a imobilului respectiv.
Potrivit dispoziţiilor legale în materie, A.V.A.S. nu are competenţa legală de a dispune restituirea în natură, întrucât nu a avut şi nici nu are calitatea de unitate deţinătoare.
Art. 29 din Legea nr. 10/2001 stabileşte competenţa legală a intimatei A.V.A.S., situaţia din speţă neîncadrându-se în acest text de lege.
Distinct de toate acestea, corect instanţa de apel a reţinut că dispoziţiile Legii nr. 10/2001 privind măsurile reparatorii pentru imobilele care au trecut în mod abuziv în proprietatea statului, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, nu îi sunt aplicabile recurentului reclamant, aşa cum prevăd disp. art. 3 alin. (2) din lege.
Conform art. 2 pct. 33 din Legea nr. 500/2002, sunt definite ca instituţii publice „Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice, alte autorităţi publice, instituţiile publice autonome, precum şi instituţiile din subordinea acestora, indiferent de modul de finanţare".
În consecinţă, autorităţile publice locale organizate şi care dispun, conform Legii nr. 215/2001 de patrimoniul unităţilor administrativ teritoriale sunt instituţii publice şi nu le sunt aplicabile măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Mai mult decât atât, unităţile administrativ teritoriale au primit personalitate juridică prin Legea nr. 215/2001. Ele nu au fost declarate succesor în drepturi şi obligaţii ale unor alte forme de organizare administrativ-teritorială existente în perioada interbelică. Astfel, nu se poate susţine că Municipiul Turda ca persoană juridică înfiinţată în temeiul Legii nr. 215/2001 este continuator al Comunei Urbane de Reşedinţă Turda.
Faţă de toate aceste considerente, hotărârea recurată este în afara criticii întemeiată pe disp. art. 304 pct. 8 C. proc. civ. şi urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de reclamant să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul Municipiul Turda prin Primar împotriva deciziei nr. 214 din 4 aprilie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6239/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6161/2008. Civil → |
|---|
