ICCJ. Decizia nr. 6242/2008. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București, secția a V-a civilă, reclamanta SC S. SA l-a chemat în judecată pe pârâtul D.M., solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța în contradictoriu și cu O.S.I.M., să dispună anularea înregistrării transmiterii drepturilor decurgând din certificatul de înregistrare a modelului industrial nr. 000093 "Set berărie" de la SC S. SA către pârâtul D.M., O.S.I.M. urmând a fi obligat să publice această anulare în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală (B.O.P.I.), cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 818 din 29 iunie 2006, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut următoarele:
Prin contractul încheiat la 9 decembrie 2004, reclamanta SC S. SA, cedent, în calitate de titular al certificatului de înregistrare al desenului industrial nr.000093 "Set berărie", a transmis pârâtului D.M. în calitate de cesionar, drepturile decurgând din acest certificat de înregistrare.
Anterior însă, la data de 20 octombrie 2004, drepturile asupra aceluiași certificat fuseseră înstrăinate de către societatea reclamantă către persoana fizică A.A.
S-a reținut că înstrăinarea succesivă asupra aceluiași bun la mai mulți subdobânditori, va atrage anularea actului subsecvent cu excepția actului încheiat din eroare comună și, întrucât, în cauză nu se poate reține incidența vreunui interes general ce ar fi fost prejudiciat, nulitatea ce intervine nu poate fi decât relativă, iar aceasta poate fi invocată numai de către persoana prejudiciată ca efect al încheierii actului.
In speță însă, reclamanta nu numai că nu poate invoca un prejudiciu ce i s-ar fi produs ca efect al contractului de cesiune, dar mai mult decât atât, nici nu poate fi considerată ca fiind lipsită de culpă în perfectarea acestei convenții.
S-a apreciat ca fiind indubitabil deliberată acțiunea societății care, prin act autentic, înstrăinează drepturile asupra modelului industrial către doi subdobânditori diferiți, la interval de două luni distanță.
S-a determinat că singurul interes pe care reclamanta îl are prin promovarea prezentei acțiuni, nu ar putea fi decât acela de a eluda clauza penală prevăzută în contractul subsecvent, interes care nu poate fi apreciat drept legitim, deoarece el contravine principiului potrivit căruia nimeni nu-și poate invoca propria culpă pentru a obține efecte juridice.
împotriva sentinței a declarat apel reclamanta care, pe lângă motivele depuse în scris la dosar, a mai invocat excepția nulității sentinței apelate argumentată pe considerentul săvârșirii unei grave erori de judecată, în sensul susținerii unui raționament ce nu are legătură cu obiectul cauzei.
Având în vedere termenii impreciși în care aceasta excepție a fost concepută, curtea a respins-o ca neîntemeiată, deoarece susținerea excepției se concretizează în argumente de nelegalitate și netemeinicie a soluției atacate, deja invocate prin motivele de apel; în plus, maniera sumară de motivare a sentinței de către prima instanță nu ar putea conduce la reținerea de plano a necercetării cererii pe fondul ei sau a faptului că instanța s-ar fi pronunțat asupra unui alt obiect decât cel cu care a fost legal învestită, insuficienta argumentare a soluției apelate urmând a fi suplinită prin considerentele deciziei.
Prin decizia civilă nr. 200 din 13 septembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a respins ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței, cu următoarea motivare:
Obiectul cauzei deduse judecății vizează anularea înregistrării contractului de cesiune sau, mai precis, a formalităților de publicitate efectuate la O.S.I.M. de către cesionarul intimat-pârât D.M.F. în temeiul contractului de cesiune autentificat sub nr. 11894 la 9 decembrie 2004 la B.N.P. C.A.- S.A., act juridic încheiat între SC S. SA prin reprezentant - administrator A.A., în calitate de cedent, pe de o parte și D.M.F., în calitate de cesionar, pe de altă parte, contractul având ca obiect drepturile de proprietate industrială decurgând din certificatul nr. 000093(2R) din 24 martie 1993 privind înregistrarea modelului industrial "Set berărie".
Această modificare în situația juridică a certificatului de înregistrare a modelului industrial anterior menționat a fost efectuată de O.S.I.M. la 2 martie 2005, prin înregistrarea acestei cesiuni în Registrul Național de Desene și modele Industriale și urma a fi publicată în B.O.P.I.-D.M.I. nr. 3/2005, fiind realizată în baza contractului de cesiune aut. sub nr. 11894 din 9 decembrie 2004, iar în acord cu efectele acestui contract, noul titular al modelului industrial a devenit cesionarul D.M..
Potrivit Regulii 35 B (3) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 129/1992 privind desenele și modelele industriale, când schimbarea titularului rezultă dintr-un contract, cererea va fi însoțită de o copie a contractului sau un extras din acesta, certificată pentru conformitate cu originalul, de un notar public.
Rezultă, așadar, că pentru efectuarea acestor formalități de publicitate a unei transmisiuni de drepturi de proprietate industrială, autoritatea administrativă verifică din punct de vedere formal existența unui acord de voință în acest sens între cel care figurează ca titular al dreptului în evidențele legale decurgând din Registrul Național al Desenelor și Modelelor Industriale și cel căruia i se transmite acest drept, regulamentul de aplicare a legii prevăzând, în plus, necesitatea certificării de către un notar public a conformității cu originalul înscrisului constatator (contractul, în sens de instrumentum), legea specială neprevăzând necesitatea formei autentice ad validitatem pentru înstrăinarea valabilă a dreptului.
Or, la data cererii de înregistrare a contractului de cesiune formulată de către cesionarul D.M., în Registrul Național al Desenelor și Modelelor Industriale, ca titular al modelului industrial cesionat apărea SC S. SA, ca urmare a comunicării rezilierii prin acordul părților a cesiunii anterioare dintre SC S. SA și A.A., comunicată O.S.I.M. prin declarația nr. 201295 din 3 februarie 2005, cesiune ce a fost perfectată la 20 octombrie 2004.
Cesiunea ulterioară dintre SC S. SA și D.M. a fost înregistrată la 2 martie 2005, în temeiul contractului de cesiune autentificat sub nr. 11894 din 9 decembrie 2004 la B.N.P. A.
Anterior acestei noi operațiuni juridice, între SC S. SA și numitul A.A. s-a convenit rezilierea contractului de cesiune din 20 octombrie 2004, prin acordul părților, soluție perfect posibilă în temeiul regulii mutuus conssensus, mutuus dissensus, prevăzută de art. 969 alin. (2) C. civ., astfel încât la data contractului de cesiune dintre SC S. SA și D.M., cedenta redevenise titulară a dreptului de proprietate industrială transmis către intimatul D.M., efectele acestei rezilieri convenționale fiind comunicate O.S.I.M. la 3 februarie 2005.
Așa fiind, la momentul investirii O.S.I.M. cu cererea de înregistrare a cesiunii dintre SC S. SA și D.M., s-a constatat în mod legal identitatea dintre persoana cedentului (SC S. SA) și cel care figura ca proprietar al modelului industrial transmis și că această cesiune a avut loc în baza unui contract valabil încheiat, chiar în formă autentică.
O atare operațiune de efectuare a formalităților de publicitate a unei transmisiuni de drepturi de proprietate industrială se află într-un raport de accesorialitate față de convenția de înstrăinare, contractul de cesiune în acest caz, astfel încât soarta juridică a acestei operațiuni depinde de existența valabilă a contractului supus publicității prin registrul național al desenelor și modelelor industriale, conform regulii accesorium sequitur principale.
Și, cum contractul de cesiune autentificat sub nr. 11894 din 9 decembrie 2004 este în ființă, valabilitatea lui fiind confirmată prin sentința civilă nr. 563/2006 a Tribunalului Botoșani, definitivă și irevocabilă, nu se verifică vreun motiv de anulare a înregistrării contractului de cesiune dintre SC S. SA în calitate de cedent și intimatul D.M. în calitate de cesionar.
Soluția se impune pentru aceea că, cele menționate în registrul național al desenelor și modelelor industriale corespund situației juridice actuale ale acestui titlu de protecție.
împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta SC S. SA, solicitând desființarea în tot a deciziei și sentinței, admiterea acțiunii, anularea înregistrării în Registrul Național al Desenelor și Modelelor Industriale, a transmiterii dreptului de proprietate asupra certificatului nr. 000093 (2R)/1993, "Set berărie" și publicat în B.O.P.I. nr. 3/2005, secțiunea desene și modele industriale, de la SC S. SA către pârâtul D.M.F.
După ce prezintă istoricul pricinii, recurenta formulează o serie de critici, neîncadrate în dispozițiile art. 304 C. proc. civ., unele referitoare la sentința primei instanțe, iar altele referitoare la decizia curții de apel.
Cum obiectul recursului îl formează exclusiv decizia pronunțată în apel, înalta Curte nu va analiza decât criticile îndreptate împotriva acesteia.
1. Sub un prim aspect, se susține de către recurentă că decizia instanței de apel este nemotivată.
în dezvoltarea acestei critici recurenta susține că nu se arată în considerentele deciziei care sunt textele legale în baza cărora i-a fost respins apelul ca nefondat și pentru care A.A. nu mai este proprietar al certificatului de înregistrare a modelului industrial, deși contractul de cesiune din 20 octombrie 2004 nu a fost reziliat sau anulat.
De asemenea, nu motivează de ce înregistrarea cesiunii certificatului între SC S. SA și D.M.F. este legală.
2. Instanța de apel interpretând greșit actul juridic dedus judecății, care conform cererii de chemare în judecată era anularea înregistrării în Registrul național al desenelor și modelelor a transmiterii dreptului de proprietate asupra certificatului nr. 000093(2R)/1993, "Set berărie" și publicat în B.O.P.I. nr. 3/2005, Secțiunea desene și modele industriale, de la SC S. SA către pârâtul D.M.F., ca fiind efectuată prin fraudarea și încălcarea legii s-a pronunțat cu privire la nulitatea relativă a contractului de cesiune din 9 decembrie 2004, dintre SC S. SA și D.M.
3. Recurenta mai susține că hotărârea este nelegală deoarece, fără a fi susținută de probe, instanța de apel a considerat că prin declarația autentificată sub nr. 6959 din 9 decembrie 2004 contractul de cesiune cu titlu de gratuit din 20 octombrie 2004, dintre SC S. SA și A.A. ar fi fost reziliat și că de la data de 3 februarie 2005, SC S. SA ar fi titular al certificatului nr. 000093 (2R) din 24 martie 1993, întrucât la acea dată titular era A.A. în baza contractului de cesiune din 20 octombrie 2004, cu titlu oneros, care nu a fost reziliat.
Tot în mod nelegal și netemeinic, instanța de apel a considerat că înregistrarea în evidențele O.S.I.M. a transferului dreptului de proprietate a certificatului de la SC S. SA la D.M.F. în baza contractului de cesiune autentificat sub nr. 1994 din 9 decembrie 2004 ar fi legală , întrucât la acea dată titular era A.A. și nu SC S. SA, care nu a transmis nici un drept.
Decizia instanței de apel conține o eroare gravă de fapt, pentru că nu a sesizat că în cauză există două contracte de cesiune a certificatului nr. 000093 (2R) din 24 martie 1993, între SC S. SA și A.A. din aceeași dată, 20 octombrie 2004, primul cu titlu gratuit înregistrat la O.S.I.M. sub nr. 1025405 din 25 noiembrie 2004, legalizat în mod fraudulos de D.M.F. împreună cu notarul public și contractul de cesiune cu titlu oneros înregistrat la O.S.I.M. sub nr. 1002413 din 17 decembrie 2004, pentru că ultimul contract de cesiune nu a fost reziliat, iar în baza sa A.A. este și astăzi titular al certificatului în litigiu.
Intimații nu au depus la dosar întâmpinare.
Recursul este nefondat.
1.Prima critică se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. și este nefondată.
Decizia instanței de apel răspunde tuturor criticilor formulate de apelantă la adresa sentinței, iar considerentele nu numai că nu sunt nici contradictorii ori străine de natura pricinii, dar suplinesc în parte și motivarea primei instanțe, în virtutea caracterului devolutiv al apelului.
2. Deși se referă la interpretarea greșită a actului dedus judecății, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta susține că instanța s-a pronunțat cu privire la nulitatea relativă a contractului de cesiune, ceea ce ar presupune o schimbare a obiectului pricinii.
O asemenea critică, încadrabilă în dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., este nefondată, instanța de apel analizând valabilitatea înscrierii cesiunii în Registrul O.S.I.M.
Cu privire la contractul de cesiune care a stat la baza înscrierii, curtea de apel a arătat că valabilitatea acestuia a fost confirmată printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, pronunțată într-un lat litigiu purtat între aceleași părți.
3. Deși critică decizia și pentru nelegalitate, recurenta este în realitate nemulțumită de concluzia la care a ajuns instanța, prin interpretarea probelor administrate, cu privire la valabilitatea înscrierii de către O.S.I.M., la cererea pârâtului D.M.F., a actului de cesiune privitor la modelul industrial "Set berărie", autentificat sub nr. 11894 la 9 decembrie 2004 la B.N.P. C.A.- S.A.
Or, greșita interpretare a probelor sau eroarea de fapt nu constituie motive pentru care să se poată cere casarea sau modificarea unei hotărâri în temeiul art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Critica potrivit căreia în mod nelegal s-a menținut ca valabilă înscrierea efectuată de O.S.I.M. în Registrul Național al Desenelor și Modelelor Industriale a actului de cesiune privitor la modelul industrial "Set berărie", autentificat sub nr. 11894 la 9 decembrie 2004 la B.N.P. C.A.- S.A., în condițiile în care la data înscrierii calitatea de titular aparținea lui A.A., nu poate fi primită.
Astfel, curtea de apel a sesizat în mod just că înscrierea efectuată de O.S.I.M., a cărei anulare formează obiectul prezentului litigiu, se află într-un raport de accesorialitate față de contractul de cesiune în baza căreia înscrierea a fost solicitată și efectuată.
Fără a combate această constatare, recurenta solicită de fapt instanței să reanalizeze numeroasele acte juridice încheiate între părți în legătură cu unul și același certificat de înregistrare a modelului industrial, pentru a ajunge la concluzia nulității actului contractului de cesiune autentificat la data de 9 decembrie 2004 și, consecutiv, la aceea a nulității înscrierii noului titular în Registrul O.S.I.M.
O asemenea operațiune nu este posibilă, deoarece cu privire la constatarea nulității contractului de cesiune încheiat între reclamanta SC S. SA și pârâtul D.M.F., pentru lipsa calității de titular a cedentului, autentificat la data de 9 decembrie 2004, s-a purtat un alt litigiu între părți, finalizat printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă de respingere a acțiunii, sentința civilă nr. 563 din 5 aprilie 2006 a Tribunalului Botoșani, a cărei putere de lucru judecat împiedică reanalizarea, la data aceasta pe cale de excepție, a nulității aceluiași contract.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 312 C. proc. civ., înalta Curte a menținut decizia și a respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6249/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6135/2008. Civil → |
|---|
