ICCJ. Decizia nr. 6135/2008. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1727/PI din 4 septembrie 2007, Tribunalul Timiș a respins ca tardiv formulată contestația depusă de reclamanții C.A. și A.C., împotriva dispoziției nr. 40 din 8 decembrie 2006 emisă de SC C. Mănăștur în temeiul Legii nr. 10/2001.
Dispoziția a fost comunicată petenților la 8 decembrie 2006 cu confirmare de primire. Cum nu a existat nicio împrejurare mai presus de voința reclamanților care să-i fi împiedicat pe aceștia la introducerea contestației interne, dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, nu au fost respectate.
Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 22 din 31 ianuarie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței arătate, pentru considerentele ce urmează:
Chiar admițând că reclamanții au fost în eroare cu privire la identitatea instituției căreia i se adresează contestația, trimițând-o inițial la 2 martie 2007, societății pârâte, iar nu la instanță, Curtea a constatat că acest lucru a fost tardiv cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de lege, care a început să curgă împotriva lor de la data de 8 decembrie 2006, data primirii sub semnătură a dispoziției atacate.
împotriva deciziei au declarat recurs contestatorii, criticând-o pentru nelegalitate, întrucât trebuia admisă cererea de repunere în termen deoarece, prin decizia contestată în loc să li se restituie prin compensație un imobil în valoare de 50.000 lei, le-a fost acordat un imobil în valoare de 77,22 lei.
Recurenții arată că, față de dispozițiile Legii nr. 247/2005 au înțeles că au la îndemână calea de atac în termen de 6 luni de la data procesului verbal de divergențe, apreciind că sunt victimele unei greșeli de editare a legii.
Criticile formulate pot fi încadrate potrivit dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Analizând decizia prin prisma criticii formulate, a probatoriilor administrate și a dispozițiilor legale incidente, înalta Curte reține cele ce urmează:
Prin dispoziția nr. 40 din 8 decembrie 2006, emisă de SC C. Mănăștur, s-a dispus restituirea în natură în favoarea recurenților a unei suprafețe de teren de 983 mp teren liber, înscris în C.F. 730 Mănăștur. Totodată, s-a dispus și acordarea de bunuri în compensare în sensul restituirii în natură către recurenți și a unui imobil înscris în C.F. 268 Mănăștur și identificat topo sub nr. 326 în valoare de 50.000 lei.
Dispoziția a fost comunicată recurenților la 8 decembrie 2006, cu confirmare de primire, fila 22 dosar.
Recurenții nu contestă primirea dispoziției, dar afirmă că termenul în care trebuia contestată dispoziția era de 6 luni, conform dispozițiilor art. 30 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Susținerea este nereală, față de conținutul dispozițiilor art. 26 alin. (3) ale Legii nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, potrivit cărora dispoziția/decizia poate fi contestată în termen de 30 de zile de la comunicare.
Față de împrejurarea că recurenții au contestat dispoziția abia la 17 aprilie 2007, soluțiile instanțelor de fond în sensul de a reține tardivitatea formulării contestației, este corectă față de conținutul dispozițiilor legale mai sus arătate.
Pentru considerentele arătate, înalta Curte reținând că dispozițiile legale aplicabile speței au fost corect aplicate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6242/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6200/2008. Civil → |
|---|
