ICCJ. Decizia nr. 6024/2008. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 699 din 17 iunie 2005 Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins contestația formulată de M.G. prin care s-a solicitat anularea dispoziției Primarului General al Municipiului București nr. 3252 din 27 august 2004, restituirea în natură a terenului în suprafață de 209 mp situat în București, și acordarea despăgubirilor bănești pentru suprafața de 157 mp teren, situat la aceeași adresă și pentru construcția demolată.
Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 1528 A din 15 noiembrie 2005 a respins apelul declarat de reclamant.
După soluționarea apelului, respectiv la 12 ianuarie 2006 reclamantul inițial a decedat, iar moștenitorii legali acestuia, M.I.G. și M.M., conform certificatului de moștenitor nr. 5 din 24 februarie 2006 emis de BNP S.R.O., i-au preluat poziția procesuală și au declarat recurs.
Prin decizia civilă nr. 5193 din 26 mai 2006 înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamanți, a casat hotărârile pronunțate în cauză și a trimis dosarul la instanța de fond pentru rejudecare, reținând că instanțele nu au analizat situația terenului de 209 mp.
Rejudecând fondul după casare, Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin sentința nr. 912 din 20 iunie 2007 a respins contestația ca neîntemeiată.
în considerentele sentinței s-a reținut că prin dispoziția nr. 3252 din 27 august 2004 emisă de Primarul General al Municipiului București a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului de 157 mp cu motivarea că acesta este afectat de detalii de sistematizare și s-a propus acordarea de măsuri reparatorii sub forma titlurilor de valoare nominală sau acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital.
Entitatea investită cu soluționarea notificării nu s-a pronunțat cu privire la terenul de 209 mp și construcția demolată de la aceeași adresă.
Potrivit înscrisurilor depuse la dosar terenul de 213 mp nu figura la data intrării în vigoare a Legii 10/2001 ca proprietate de stat, iar cu privire la terenul de 157 mp s-a reținut că reclamanții dețin doar o cotă de 2/3 din acesta.
împotriva sentinței au declarat apel reclamanții M.I.G. și M.M. susținând că pentru construcția demolată nu s-au acordat măsurile reparatorii și că nu s-a analizat situația terenului de 209 mp pentru care Primăria a emis un proces verbal de punere în posesie a numiților G.C. și P.I.
Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 814 A din 17 decembrie 2007, a admis apelul, a schimbat în parte sentința în sensul admiterii parțiale a contestației și obligării intimatului să completeze dispoziția emisă cu propunerea de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent și pentru construcție, în limita cotei de 2/3 din dreptul de proprietate aparținând reclamanților.
în motivarea deciziei s-a reținut că reclamantul inițial, în calitate de persoană îndreptățită în sensul Legii 10/2001, a formulat două notificări, una pentru terenul de 209 mp și cealaltă pentru terenul de 157 mp și construcția demolată.
M.G. și soția sa C.A., împreună cu soții G.C. și A. au deținut în coproprietate, în cote egale, terenul în suprafață de 366 mp situat în str. B.V. nr. 80. Din această suprafață s-a expropriat doar suprafața de 157 mp teren, restul de 209 mp rămânând în proprietatea numiților M.G., G.C. și P.I., fostă G., astfel încât acest teren excede dispozițiilor Legii 10/2001.
împrejurarea că ceilalți coproprietari ai imobilului teren au făcut demersuri pentru intrarea în posesia acestuia, cu ignorarea actelor de proprietate urmează a fi remediată pe calea dreptului comun.
împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs reclamanții M.I.G., M.M. și pârâtul Municipiul București prin Primarul General.
în motivarea recursului declarat de reclamanți și întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. s-a solicitat casarea deciziei și obligarea Primarului General de a soluționa notificarea nr. 3382 din 19 octombrie 2001 privind restituirea în natură a terenului de 209 mp. De asemenea, instanțele erau obligate să verifice legalitatea procesului verbal de punere în posesie a numiților G.C. și P.I. cu acest teren.
Pârâtul Municipiul București prin Primarul General și-a întemeiat recursul tot pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în motivare a susținut că terenul de 209 mp și construcția demolată nu au făcut obiectul notificării depuse de reclamantul inițial, M.G.
Recursul formulat de pârât nu este fondat.
Critica inserată în motivarea acestui recurs nu poate fi reținută întrucât M.G., prin notificarea înregistrată sub nr. 3382/2001 a solicitat restituirea în natură a terenului de 209 mp, iar prin cea de-a doua notificare, nr. 3513/2001 a solicitat acordarea despăgubirilor bănești pentru suprafața de teren de 157 mp și pentru construcția demolată.
Recursul declarat de reclamanți este fondat pentru considerentele care succed:
Așa cum s-a menționat, pentru întreaga suprafață de teren de 366 mp și construcția demolată au fost formulate două notificări. Deși din preambulul dispoziției contestate, nr. 3252 din 27 august 2004 depusă la fila 32 a dosarului de fond, rezultă că s-au soluționat ambele notificări, prin dispozitivul acesteia unitatea deținătoare s-a pronunțat doar asupra terenului de 157 mp, lăsând, practic, nesoluționată notificarea nr. 3382/2001 privind restituirea terenului de 209 mp.
Pe parcursul derulării procesului reclamanții au susținut în mod constant că prin dispoziția contestată nu s-a soluționat și această notificare, iar instanțele care au instrumentat cauza în fazele procesuale anterioare nu s-au preocupat de acest aspect. Mai mult, prin decizia recurată, instanța de apel a analizat amănunțit situația juridică a terenului de 209 mp fără a dispune obligarea Primarului General de a soluționa și această notificare în sensul rezultat din probele administrate.
Potrivit dispozițiilor Legii 10/2001 unitatea deținătoare a imobilului este obligată să soluționeze notificarea prin emiterea unei dispoziții motivate care poate fi cenzurată parțial sau în totalitate de către instanță, pe calea contestației. In situația în care unitatea deținătoare nu soluționează notificarea cu care a fost investită, ceea ce valorează, practic, un refuz de restituire, instanța este îndrituită să examineze fondul cauzei, cu administrarea probatoriului necesar și, în final, să oblige această unitate la emiterea dispoziției motivate.
Cea de-a doua critică, privind controlul legalității procesului verbal de punere în posesie, nu poate fi reținută întrucât excede cadrului procesual.
Ca atare, se impune casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel. în rejudecare, potrivit dispozițiilor art. 315 C. proc. civ., se vor avea în vedere toate aspectele semnalate în prezentele considerente și se vor administra probatoriile care se vor dovedi utile cauzei.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6005/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5467/2008. Civil. Drepturi băneşti. Recurs → |
|---|
