ICCJ. Decizia nr. 6614/2008. Civil
| Comentarii |
|
1. Cererea de chemare în judecată
1.1. Obiect
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita, secția civilă, la 13 septembrie 2006 A.I. a chemat în judecată Primăria orașului Băile Tușnad pentru ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea Dispoziției nr. 114/2006 și obligarea pârâtei la emiterea unei dispoziții motivate pentru restituirea imobilului în cotă de 1/1 parte, cu cheltuieli de judecată.
1.2. în fapt
în motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că în calitate de mandatar și donatar, reclamantul nu este de acord cu modul de soluționare a cererii de restituire în natură a imobilului, teren și construcție, situat în orașul Băile Tușnad, înscris în C.F. 1439 corn. Tușnad.
F.G., în calitate de moștenitoare, și reclamantul au depus notificare prin care au solicitat restituirea în natură a imobilului, atât construcție cât și teren de 720 mp.
1.3. în drept
Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001.
2. Hotărârea primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 2842 din 13 noiembrie 2007 Tribunalul Harghita, secția civilă, a respins excepția lipsei calității procesuale active a mandatarului A.I.
A fost admisă în parte excepția autorității lucrului judecat, invocată de pârâtul orașul Băile Tușnad, prin primar, în ceea ce privește obligarea pârâtului la emiterea unei dispoziții motivate pentru restituirea imobilului situat în Băile Tușnad, județ Harghita, identificat prin C.F. 1439 nr. top 12533/2/l/74/a/2 în cotă de 1/1 parte în favoarea reclamantei, și a fost respins acest capăt de cerere formulat de reclamantă, prin mandatar.
A fost admisă în parte acțiunea, anulată Dispoziția nr. 114/2006 emisă de pârât, acesta fiind obligat să emită o nouă dispoziție privind stabilirea unui drept de folosință specială pentru reclamantă, pentru suprafața de 421 mp, ce reprezintă cota de 1 parte din terenul în suprafață de 842 mp aferent casei de locuit situat în Băile Tușnad, județ Harghita, C.F. 1439 nr. top 12533/2/l/74/a/2.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că deși dispoziția atacată se referă la stabilirea dreptului de folosință al reclamantei asupra terenului aferent casei de locuit, totuși, pe lângă solicitarea anulării acestei dispoziții, se reiterează cererea de restituire în natură a întregului imobil, care a mai făcut obiectul unui proces soluționat în mod irevocabil.
Fiind incidente dispozițiile art. 163 alin. (1) C. proc. civ., se impune admiterea excepției autorității de lucru judecat în ceea ce privește obligarea pârâtului la emiterea unei dispoziții motivate pentru restituirea imobilului situat în Băile Tușnad, județ Harghita, identificat prin C.F. 1439 nr. top 12533/2/l/74/a/2 în cotă de 1/1 parte în favoarea reclamantei.
Cât privește fondul cauzei, din probele administrate rezultă că reclamantei i s-a stabilit dreptul de folosință specială asupra unei suprafețe de teren mai reduse decât aceea la care este îndreptățită și care se regăsește la fața locului.
Din expertiza care nu a fost ordonată de instanță, dar care a fost avută în vedere întrucât a fost efectuată în cadrul urmăririi penale întreprinse împotriva Primarului orașului Băile Tușnad în urma denunțului penal formulat de mandatarul reclamantei, se desprinde concluzia că suprafața de teren asupra căruia se poate stabili dreptul de folosință specială a reclamantei în cotă de 1 este de 842 mp.
3. Hotărârea instanței de apel
Prin decizia civilă nr. 23 A din 12 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, precum și pentru cauzele privind conflictele de muncă și asigurări sociale, a fost admis apelul declarat de reclamanta F.G., prin mandatar A.I.
Sentința a fost schimbată în parte în sensul că a fost anulată Dispoziția nr. 114/2006 emisă de pârât. Pârâtul a fost obligat să emită o nouă dispoziție pentru stabilirea unui drept de proprietate pentru reclamantă pentru suprafața de teren de 421 mp, ce reprezintă cota de 1 parte din terenul în suprafață de 842 mp, teren aferent casei de locuit, situat în Băile Tușnad, județ Harghita, C.F. 1439 nr. top 12533/2/l/74/a/2, care să fie identificat printr-un plan de situație.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
în considerentele deciziei s-a arătat că, fată de art. 44 alin. (2) din Constituție, reclamantei i se cuvine a-i fi restituită proprietatea asupra terenului în litigiu, respectiv asupra cotei de 1 din terenul identificat prin expertiza extrajudiciară efectuată și care a stat la baza hotărârii atacate, expertiză necontestată de părți.
Petitul referitor la suprafața de teren de 585 mp solicitată în apel față de 421 mp luați în calcul de către instanța de fond nu este întemeiat.
Din expertiză reiese că suprafața de teren asupra căreia se poate stabili dreptul de proprietate în favoarea reclamantei este de 1 parte din 842 mp. Să nu uităm că proprietatea tabulară asupra suprafeței de 228 mp, ca și suprafața de 570 mp aferentă vilei Avântului, sunt terenuri care au un regim juridic diferit decât temeiul de drept invocat de reclamant, în Transilvania cu precădere proprietarul înscris în C.F. având protecția proprietății tabulare, a cărei radiere este guvernată de legi bine stabilite, dreptul de proprietate fiind un drept garantat.
4. Recursul
4.1. Motive
Primarul orașului Băile Tușnad a declarat recurs, motivat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., critica vizând următoarele aspecte:
în mod nelegal nu s-a reținut autoritatea de lucru judecat deoarece notificarea moștenitoarei F.G. a fost soluționată prin Dispoziția nr. 54/2002 a Primarului orașului Băile Tușnad, dispoziție atacată în justiție și rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 3192/2005 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție. Prin această hotărâre s-a stabilit că F.G. nu poate cere mai mult decât a avut autorul ei, iar acesta a avut numai 1 din imobil.
Pe fond, reclamanta este cetățean străin, și i s-a recunoscut un drept special de folosință asupra terenului conform art. 41 din Constituția României, nerevizuită la data când a fost emisă decizia.
Prin Dispoziția nr. 114/2006 s-a modificat art. 2 din Dispoziția nr. 54/2002 în sensul stabilirii unui drept de folosință specială, reglementată ulterior emiterii dispoziției inițiale. în același timp s-a abrogat art. 3 din Dispoziția nr. 54/2002 întrucât acesta stabilea drept la despăgubiri sub formă de titluri de valori nominale, măsuri care s-au modificat prin dispozițiile Legii nr. 247/2005.
4.2. Analiza făcută de instanța de recurs
Recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Instanța de apel a ținut cont de soluția dată prin decizia nr. 3192/2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, pentru că nu a considerat întemeiată pretenția de recunoaștere a dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de teren mai mare decât cea avută în vedere prin Dispoziția nr. 54/2002, coroborat cu principiul neagravării situației în propria cale de atac.
Or, ambele instanțe de fond au stabilit că întinderea dreptului reclamantei asupra terenului în litigiu este de 421 mp teren, ceea ce reprezintă 1 din întreaga suprafață, corespunzător celor hotărâte de instanța supremă.
Pe de altă parte, în condițiile art. 44 alin. (2) din Constituție, proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin lege organică, precum și prin moștenire legală.
De vreme ce reclamanta este moștenitoarea legală a antecesoarei T.M., care a cumpărat cota de 1 de la proprietarul F.N., în aplicarea textului constituțional menționat instanța de apel i-a recunoscut acesteia în mod corect dreptul de proprietate, și nu doar de folosință, asupra terenului menționat.
Față de cele ce preced, înalta Curte a apreciat că instanța de apel a făcut aplicarea și interpretarea corectă a dispozițiilor legale sus enunțate, motiv pentru care criticile formulate nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6548/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6407/2008. Civil → |
|---|
