ICCJ. Decizia nr. 6523/2008. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 1401 din 28 noiembrie 2003 Tribunalul Constanta a admis în parte cererea formulată de reclamanta C.M. în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Constanța și Consiliul Local Constanța și a dispus restituirea către reclamantă a terenului liber din suprafața totală de 337, 5 mp situat în Constanța.
în motivarea sentinței s-a reținut că cei 337,5 mp teren au aparținut reclamantei până în anul 1984, când au fost preluați de stat prin expropriere, iar clădirea edificată pe teren a fost demolată fără ca reclamantă să fie dezdăunată, întrucât despăgubirile calculate au fost modice.
Cererea de restituire a terenului formulată reclamantă la data de 4 august 2000 se circumscrie dispozițiilor Legii 33/1994, reprezentând o acțiune în revendicare a unui imobil expropriat. In speță, scopul exproprierii a fost realizat, însă reclamanta nu a primit o justă despăgubire pentru imobilul preluat de stat.
Apelul declarat de reclamantă a fost admis de Curtea de Apel Constanța prin decizia civilă nr. 1372C din 7 decembrie 2004, prin care s-a anulat sentința și s-a acordat termen pentru evocarea fondului. S-a avut în vedere că prin cererea formulată reclamanta a solicitat restituirea unui alt teren echivalent în locul celui expropriat, fie acordarea de drepturi bănești atât pentru teren, cât și pentru construcție, întrucât terenul nu se poate restitui în natură fiind afectat de spații și alei pietonale care deservesc ansamblul de locuințe din bulevardul L.
Prin decizia civilă nr. 49C din 28 martie 2006 instanța de apel a respins acțiunea reclamantei ca nefondată reținându-se că repararea prejudiciilor aduse foștilor proprietari prin acordarea în compensare a altor bunuri sau servicii se poate realiza numai în temeiul Legii 10/2001.
Prin decizia civilă nr. 9720 din 24 noiembrie 2006 înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul formulat de reclamanta C.M., a casat decizia instanței de apel și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând că decizia atacată a fost pronunțată cu încălcarea principiului non reformatio in pejus.
în rejudecare, la termenul din data de 19 decembrie 2007 reclamanta a învederat că își menține pretențiile întemeiate pe dispozițiile Legii 33/1994, în sensul de a-i fi acordat un alt teren în schimbul celui expropriat.
Curtea de Apel Constanța, prin decizia civilă nr. 59 C din 19 martie 2008 a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă, a obligat pârâții să-i restituie reclamantei suprafața de 98,83 mp teren și a respins cererea de restituire în natură sau prin echivalent a diferenței de suprafață până la 337,50 mp.
în considerentele deciziei s-a reținut că exproprierea și-a produs efectele. De asemenea, reclamanta nu a solicitat repararea prejudiciilor în temeiul Legii 10/2001 și nici nu a făcut dovada notificării unității deținătoare.
Raportul de expertiză tehnică efectuată în cauză a concluzionat că din întreaga suprafață de 337,50 mp, expropriată prin Decretul 344/1984, doar o suprafață de de 229,58 mp este ocupată de un punct termic și o alee de acces la imobil, restul de 98,83 mp fiind liberi.
Soluționând cauza în raport de dispozițiile Legii 33/1994 și, având în vedere concluziile raportului de expertiză și respectarea principiului non reformatio in pejus, conform dispozițiilor deciziei de casare, instanța a concluzionat că se impune restituirea suprafeței libere de teren, de 98,83 mp.
Cererea privind acordarea unui teren în schimb sau despăgubiri bănești pentru restul de teren expropriat și pentru construcția demolată, nu se circumscrie dispozițiilor art. 35 din Legea 33/1994, ci acelora ale Legii 10/2001, or reclamanta nu a urmat procedura administrativă impusă de acest act normativ.
împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs reclamanta C.M. și pârâții Municipiului Constanța și Consiliul Local Constanta.
în motivarea recursului formulat de reclamantă, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a susținut că în mod greșit instanța de apel a respins capătul de cerere privind atribuirea unui teren echivalent pentru suprafața care nu se poate restitui în natură.
Pârâții și-au întemeiat recursul tot pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că instanța de apel a dispus restituirea suprafeței libere de teren mai mult pentru a respecta decizia de casare, decât pentru a participa la înfăptuirea justiției, nesocotind dispozițiile art. 35 al Legii 33/1994 care prevede că restituirea este posibilă doar în cazul în care scopul exproprierii nu a fost îndeplinit.
Recursul formulat de pârâți este fondat.
Terenul în litigiu, în suprafață de 337,50 mp a fost expropriat prin Decretul nr. 344/1984 pentru construirea unui ansamblu de locuințe în zona bulevardului A. din Constanța.
Probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar și raportul de expertiză au relevat că lucrările de construcții și amenajări pentru care s-a dispus exproprierea au fost finalizate, astfel încât dispozițiile art. 35 din Legea 33/1994, invocate de reclamantă ca temei juridic al acțiunii, nu au aplicabilitate în cauză, singura posibilitate de restituire a imobilului în această situație fiind procedura specială instituită prin Legea 10/2001.
Pentru aceste considerente recursul se va admite, se va casa decizia atacată, iar pe fondul cauzei se va respinge cererea formulată de reclamantă.
Recursul declarat de reclamantă nu este fondat.
Prin cererea introductivă de instanță, întemeiată pe dispozițiile art. 35 din Legea 33/1994, reclamanta C.M. a solicitat acordarea unui alt teren în schimbul celui expropriat.
Potrivit dispozițiilor art. 35 din Legea 33/1994 imobilele expropriate pot fi retrocedate foștilor proprietari numai dacă scopul exproprierii nu a fost realizat.
Din analiza acestui text legal este lesne de înțeles că retrocedarea imobilelor implică, de fapt, restituirea lor în natură, pe vechiul amplasament, restituire care operează numai în situația nerealizării lucrărilor pentru care s-a dispus exproprierea.
Restituirea imobilelor în compensare cu alte bunuri este prevăzută în prezent doar de dispozițiile art. 11 din Legea 10/2001, republicată, însă pentru a beneficia de această măsură reparatorie este necesar ca persoana îndreptățită să parcurgă procedura administrativă instituită de art. 21 și următoarele din lege. în speță, dacă reclamanta dovedea că a notificat unitatea deținătoare, instanța, în temeiul prevederilor art. 84 C. proc. civ., putea să califice acțiunea drept contestație sau cerere de obligare a entității deținătoare la emiterea dispoziției, după caz și să facă aplicarea dispozițiilor art. 11 din Legea 10/2001.
întrucât art. 35 din Legea 33/1994 nu prevede posibilitatea acordării unui teren în echivalent, ci numai restituirea în natură a terenului expropriat, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6648/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6413/2008. Civil → |
|---|
